Surele 70-114
LXX
SURA TREPTELOR[1]
Din Mekka şi este cu patruzeci şi patru de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Unul ce întreabă a întrebat de pedeapsa ce va să se întîmple
2. pentru cei necredincioşi. Nimeni nu‑l opreşte de la ea
3. pe Dumnezeu, Domnul treptelor,
4. pe care se suie îngerii şi duhul la El, într‑o zi, a cărei măsură este cincizeci de mii de ani.
5. Deci, rabdă cu răbdare cuviincioasă.
6. Ei o văd în depărtare,
7. iară noi o vedem aproape:
8. în ziua aceea, va fi cerul ca arama topită
9. şi munţii vor fi ca lîna împestriţată,
10. şi nu va întreba prieten pe prieten,
11. măcar că se vor vedea. Ar dori păcătosul să se răscumpere de la pedeapsă, în ziua aceea, pentru copiii săi
12. şi soţia sa, şi fraţii săi,
13. şi gloata sa, care l‑a primit,
14. şi pentru toţi la un loc de pe pămînt, ca apoi să‑l mîntuiască.
15. Ba nu! Focul,
16. trăgîndu‑l de chică,
17. îl va chema pe cel ce a întors spatele
18. şi a adunat şi a grămădit.
19. Omul este făcut nerăbdător;
20. de păţeşte rău, se tînguieşte,
21. iar de păţeşte bine, este zgîrcit.
22. Nu aşa şi cei ce se roagă,
23. ce petrec în rugăciune,
24. din a căror avere o parte e hotărîtă
25. pentru cerşetor şi ruşinos;
26. şi care ţin de adevărată ziua judecăţii,
27. şi care se sfiiesc de pedeapsa Domnului lor,
28. căci nimeni nu e sigur de pedeapsa Domnului lor,
29. şi care păzesc ruşinea lor,
30. afară înaintea muierilor lor şi ceea ce stăpîneşte dreapta lor[2]; pentru aceasta să nu se mustre;
31. cei ce caută mai mult decît aceasta, aceia sînt păcătoşi —
32. şi aceia se păzesc ceea ce li s‑a încredinţat şi legămîntul lor,
33. şi care sînt drepţi întru mărturia lor,
34. şi care îşi împlinesc rugăciunea lor,
35. aceia să fie cinstiţi în grădini.
36. Dar ce au necredincioşii, că grăbesc înaintea ta,
37. la dreapta şi la stînga, în cete.
38. Cere oare fiecare din ei ca să intre într‑o grădină a plăcerii?
39. Ba nu; ei ştiu din ce i‑am făcut Noi.
40. Şi Eu jur pe Domnul răsăritului şi al apusului, că Noi sîntem în stare
41. ca să schimbăm mai buni în locul lor şi nimenea nu Ne poate opri.
42. Deci, lasă‑i să bîrfească şi să se joace, pînă ce vor întîm‑pina ziua lor, ce li s‑a ameninţat,
43. ziua în care vor ieşi cu grabă din morminte, ca şi cînd ar grăbi la steag,
44. cu ochii plecaţi. Să‑i ajungă ocara! Aceasta e ziua ce li s‑a ameninţat.
LXXI
SURA LUI NOE
Din Mekka şi este cu douăzeci şi nouă de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Noi l‑am trimis pe Noe la poporul său: “Îndeamnă poporul tău, înainte de ce vine la ei pedeapsă dureroasă”.
2. El zise: “O, poporul meu, eu vă sînt un îndemnător răsvădit.
3. Slujiţi‑i lui Dumnezeu şi temeţi‑vă de El şi ascultaţi de mine.
4. El vă va ierta vouă păcatele voastre şi va întîrzia cu voi pînă la un termen hotărît. Termenul lui Dumnezeu, dacă vine, nu se întîrzie. O, de aţi şti‑o!”
5. El zise: “Doamne, eu am strigat către poporul meu noaptea şi ziua, însă strigatul meu i‑a întărit numai pentru fugă.
6. Şi de cîte ori i‑am chemat ca să le ierţi, băgau ei degetele lor în urechile lor şi se acopereau cu hainele lor şi erau nătîngi şi prea îngîmfaţi.
7. Apoi i‑am chemat pe faţă.
8. Apoi le‑am vorbit deschis şi pe ascuns,
9. şi le‑am zis: “Rugaţi‑L de iertare pe Domnul vostru! El este iertător.
10. El va trimite asupra voastră cerul vărsînd ploaie multă
11. şi vă vaiace bogaţi întru avere şi copii şi vă va da grădini şi vă va da rîuri.
12. Ce vă este că nu nădăjduiţi în blîndeţea lui Dumnezeu,
13. după ce v‑a făcut El în mai multe rînduri[3]?
14. Oare nu vedeţi cum a făcut Dumnezeu şapte ceruri peste olaltă?
15. Şi a pus luna în ele ca lumină şi a pus soarele ca o candelă.
16. Şi Dumnezeu a lăsat să răsăriţi ca ierburile din pămînt,
17. apoi vă va aduce pe voi în eî şi vă va scoate iarăşi.
18. Şi Dumnezeu v‑a făcut vouă pămîntul ca un covor,
19. ca să îmbiaţi asupra lui pe drumuri largi”.
20. Zise Noe: “Doamne, ei s‑au răzvrătit împotriva mea şi urmează celor cărora averea şi copiii numai le măresc pieirea”.
21. Şi ei născociră un vicleşug mare
22. şi ziseră: “Nu părăsiţi zeii voştri şi nu părăsiţi pe Vadd şi pe Sovia
23. şi pe Taguth şi pe Tauk şi pe Nasr[4]
24. Şi ei i‑au dus pe mulţi în rătăcire şi tu[5] numai îi vei spori pe cei nelegiuiţi întru rătăcire.
25. Pentru păcatele lor fură ei înecaţi şi fură duşi în foc.
26. Şi ei nu aflară ajutor faţă de Dumnezeu.
27. Şi Noe zise: “Doamne, nu lăsa nici o casă a necredincioşilor pe pămînt!
28. Dacă‑i vei lăsa să rămîie, vor duce ei în rătăcire pe robii Tăi şi nu se vor naşte decît păcătoşi şi necredincioşi.
29. Doamne, iartă‑mă pe mine şi pe părinţii mei, şi pe fiecare credincios care intră în casa mea, şi pe cei credincioşi, şi cele credincioase, şi înmulţeşte‑le nelegiuiţilor pieirea.
LXXII
SURA DUHURILOR[6]
Din Mekka şi este cu douăzeci şi opt de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Spune: “Mi s‑a descoperit că o ceată de duhuri a ascultat şi că ei au zis: “Noi am auzit un Coran minunat,
2. care ocîrmuieşte la drumul drept şi credem în el şi nu facem pe nimenea tovarăş Domnului nostru,
3. pentru că El — înalţă‑se mărirea Domnului nostru! — nu şi‑a luat soţie şi nici copil.
4. Şi un nebun între noi a spus ceva cu totul nedrept asupra lui Dumnezeu,
5. şi noi crezurăm că oameni şi duhuri nu vor spune minciuni asupra lui Dumnezeu.
6. Erau bărbaţi între oameni, care căutau adăpost la bărbaţi între duhuri, dar le măriră numai nebunia.
7. Ei crezură, cum crezurăţi voi, că Dumnezeu nu‑l va învia pe nimenea.
8. Noi atinserăm cerul şi‑l aflarăm plin de păzitori aspri şi de flăcări.
9. Şi noi şezurăm pe jeţuri, să auzim ceva de acolo; iar cine se pune la ascultat, găseşte o flacără pentru sine la pîndă.
10. Noi nu ştim ori de se voieşte rău pentru cei de pe pămînt, sau voieşte Domnul lor pentru dînşii ce e cu dreptate.
11. Şi între noi sînt unii drepţi, alţii nu, noi sîntem de tot felul.
12. Şi noi am crezut că nu‑L vom slăbi pe Dumnezeu pe pămînt şi nu‑L vom slăbi în fugă.
13. Şi cînd auzirăm ocîrmuirea, crezurăm în ea; şi cel ce crede în Domnul său, să nu se teamă nici de lipsă, nici de însărcinare.
14. Şi unii din noi sînt moslemi şi alţii se abat de la dreptate, însă cine se face moslem, acela caută drum drept.
15. Şi cei ce se abat de la dreptate sînt lemne de foc pentru iad”.
16. Şi dacă vor umbla ei[7] cu dreptate pe drum, îi vom adăpa Noi cu apă în prisosinţă,
17. spre a‑i ispiti prin aceasta; şi cel ce se întoarce de la pomenirea Domnului său, pe acela îl va împinge El la pedeapsă grea.
18. Şi templele sînt ale lui Dumnezeu şi nu chemaţi pe nimenea lîngă Dumnezeu.
19. Şi cînd s‑a sculat robul lui Dumnezeu[8], ca să‑L cheme, aproape l‑ar fi înăduşit ele[9].
20. Spune: “Eu îl chem numai pe Domnul meu şi nu‑i dau tovarăş pe nimenea”.
21. Spune: “Nu vă pot vouă nici face rău, nici să vă ocîrmuiesc drept”.
22. Spune: “Nimenea nu mă scuteşte de Dumnezeu
23. şi eu nu găsesc adăpost decît la El.
24. Numai [la] propovăduire de la Dumnezeu şi la trimiterea Lui [sînt dator] şi cine se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu şi a trimisului Său, pentru acela e focul iadului; acolo vor petrece de veci,
25. pînă ce vor vedea ce li s‑a ameninţat; atunci vor şti cine este mai slab la ajutor şi mai mic la număr”.
26. Spune: “Nu ştiu ori de este aproape ceea ce vi s‑a ameninţat sau de va pune Domnul meu un termen”. El ştie taina şi nu descoperă taina Sa nimănui,
27. afară de trimisului, la care află plăcere, şi El lasă să meargă înaintea lui şi după el o pază[10],
28. pentru ca el să ştie că ei au împlinit trimiterea Domnului lor; El doar cuprinde ceea ce este la ei şi socoteşte numărul tuturor lucrurilor.
LXXIII
SURA CELUI ÎNVELIT
Din Mekka şi este cu douăzeci de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. O, tu învelitule[11],
2. scoală‑te noaptea, numai afară de puţin [timp]:
3. jumătate din ea, sau micşorează din ea puţin,
4. sau adaugă la ea şi citeşte Coranul cu voce sonoră.
5. Noi îţi încredinţăm un cuvînt cumpănitor.
6. Începutul nopţii este mai puternic la impresie, mai vajnic la cuvînt;
7. ziua doar ai lungă treabă.
8. Şi pomeneşte numele Domnului tău şi sfinţeşte‑te Lui, cu sfinţenie —
9. Domnul răsăritului şi al apusului, nu este Dumnezeu afară, de El; deci primeşte‑L scutitor.
10. Şi rabdă ceea ce vorbesc ei şi fugi de ei cu fugă cuviincioasă
11. şi lasă‑Mă pe Mine şi pe cei ce învinuiesc de minciună[12], cei ce sînt în buiecie; şi întîrzie puţin cu ei.
12. La Noi sînt cătuşe şi iadul,
13. şi mîncare înecătoare, şi pedeapsă dureroasă,
14. în ziua cînd se va cutremura pămîntul şi munţii şi vor fi munţii un vraf de nisip vărsat.
15. Noi am trimis la voi un trimis ca martor împotriva voastră, precum am trimis la Faraon un trimis.
16. Şi Faraon s‑a răzvrătit împotriva trimisului şi Noi l‑am apucat cu pedeapsă grea.
17. Şi cum voiţi, dacă sînteţi necredincioşi, să scăpaţi de o zi care pe copii îi face cărunţi?
18. Cerul se va despica în ea; ce i s‑a ameninţat se va întîmpla.
19. Aceasta e o îndemnare şi cine voieşte, să ia drumul spre Domnul său.
20. Domnul tău ştie că stai [la rugăciune] aproape două treimi din noapte sau jumătate din ea sau o treime din ea, şi o parte din cei ce sînt cu tine. Şi Dumnezeu măsură noaptea şi ziua. El ştie că voi nu o număraţi şi se întoarce spre voi. Deci, citiţi ceva uşor din Coran. El ştie că sînt bolnavi intre voi, iar alţii călătoresc prin ţară, spre a căuta harul lui Dumnezeu, iar alţii se luptă pe drumul lui Dumnezeu. Deci, citiţi ceva uşor din el şi împliniţi rugăciunea şi daţi milostenie şi împrumutaţi lui Dumnezeu un împrumut frumos. Şi binele ce‑l trimiteţi înainte pentru sufletele voastre îl veţi afla la Dumnezeu; aceasta e bine şi aduce mare răsplată. Şi rugaţi‑L pe Dumnezeu de iertare; Dumnezeu doar este iertător, îndurător.
LXXIV
SURA CELUI ACOPERIT[13]
Din Mekka şi este cu cincizeci şi cinci de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. O, tu, acoperitule[14],
2. scoală‑te şi îndeamnă
3. şi pe Domnul tău îl preamăreşte,
4. şi hainele tale le curăţeşte,
5. şi de spurcăciune[15] fugi,
6. şi nu dărui, ca să capeţi mai mult,
7. şi aşteaptă‑L cu răbdare pe Domnul tău.
8. Şi dacă se va sufla în trîmbiţă,
9. aceea va fi, în ziua aceea, o zi grea
10. pentru cei necredincioşi, nu uşoară.
11. Lasă‑Mă cu cel pe care l‑am făcut singur[16]
12. şi i‑am dat avere cu prisos
13. şi fii ca martor
14. şi i‑am făcut [toate] netede;
15. însă el doreşte să fac mai mult.
16. Ba nu; el s‑a răzvrătit împotriva semnelor Noastre.
17. Voi să‑l alung pe un vîrf de munte.
18. El a cugetat şi a plăsmuit
19. şi — omorît să fie! — cum a plăsmuit!
20. înc‑odată — omorît să fie! — cum a plăsmuit!
21. Apoi a privit,
22. apoi a încreţit fruntea şi s‑a schimonosit,
23. apoi a întors spatele şi s‑a îngîmfat,
24. şi a zis: “Aceasta numai fermecătura o aminteşte,
25. aceasta e numai cuvînt omenesc”.
26. Îl voi lăsa să ardă în focul iadului,
27. şi ce te învaţă ce este focul iadului?
28. El nu cruţă şi nu lasă urmă,
29. înnegrind carnea;
30. asupra sa sînt nouăsprezece [îngeri].
31. Şi numai îngeri am pus Noi ca păzitori şi Noi am pus numărul lor numai ca ispită pentru necredincioşi, pentru ca aceia cărora li s‑a dat scriptura să fie siguri [cu privire la Coran] şi cei credincioşi să sporească în credinţă.
32. Şi pentru ca să nu se îndoiască aceia cărora li s‑a dat scriptura şi cei credincioşi.
33. Şi pentru ca să spuie aceia în ale căror inimi este boală şi cei necredincioşi: “Ce voieşte Dumnezeu cu această pildă?”
34. Aşa duce în rătăcire Dumnezeu pe cine voieşte şi ocîrmuieşte pe cine voieşte şi numai El cunoaşte oştirile Domnului tău şi aceasta este numai o îndemnare pentru oameni.
35. În adevăr, pe lună,
36. şi pe noapte, cînd întoarce spatele,
37. şi pe dimineaţă, cînd luceşte —
38. el[17] este unul din cele mai mari [chinuri],
39. o îndemnare pentru oameni,
40. pentru acela din voi care voieşte să meargă înainte sau să rămîie înapoi.
41. Fiecare suflet este zălogit pentru ceea ce şi‑a agonisit, afară de tovarăşii dreptei;
42. în grădini se vor întreba întreolaltă despre cei păcătoşi:
43. “Ce v‑a mînat în focul iadului?”
44. Ei vor spune: “Noi n‑am fost între cei ce se roagă
45. şi nu i‑am ospătat pe sărmani
46. şi am bîrfit cu bîrfitorii
47. şi am ţinut de mincinoasă ziua judecăţii,
48. pînă ce a venit la noi ceea ce este sigur”[18].
49. Şi nu le va ajuta lor mijlocirea mijlocitorilor.
50. Oare ce le este că se întorc de la îndemnare,
51. ca măgarii fricoşi, ce fug de leu?
52. Ba fiecare din ei doreşte ca să i se dea o filă deschisă[19].
53. Ba nu; ei doar nu se tem de lumea de apoi!
54. Ba nu; el[20] este o îndemnare, şi cine voieşte, îl pomeneşte.
55. Dar îl pomenesc numai aceia care plac lui Dumnezeu. Lui I se cuvine frica lui. Lui iertarea.
LXXV
SURA ÎNVIERII
Din Mekka şi este cu patruzeci de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Jur pe ziua învierii
2. şi jur pe sufletul ce singur se învinuieşte,
3. oare crede omul că nu putem culege oasele sale?
4. Ba Noi sîntem în stare să potrivim la un loc vîrfurile degetelor sale.
5. Însă omul voieşte să păcătuiască faţă de ceea ce stă înaintea lui.
6. El întreabă: “Cînd este ziua învierii?”
7. Dar cînd se orbeşte vederea
8. şi se întunecă luna,
9. şi se împreună soarele şi luna,
10. va zice omul, în ziua aceea: “Unde este adăpostul?”
11. Ba nu, nu este loc de scăpare —
12. numai la Domnul tău este, în ziua aceea, adăpost;
13. se va vesti, în ziua aceea, omului ce a făcut înainte şi cu ce a întîrziat.
14. Ba omul este o dovadă împotriva sa însuşi,
15. chiar dacă ar aduce o dezvinuire.
16. Nu mişca limba ta, ca să grăbeşti aceea[21].
17. Noi sîntem datori la culegerea şi citirea lui[22].
18. Deci, dacă‑l citim, urmează citirii sale.
19. Apoi sîntem datori la tîlcuirea lui.
20. Ba nu! Ba voi iubiţi cele trecătoare
21. şi lăsaţi în urmă lumea de apoi.
22. Unele feţe, în ziua aceea, vor luci,
23. privind la Domnul lor.
24. Alte feţe vor fi posomorite,
25. crezînd că li se întîmplă o nenoricire.
26. Da, cînd va ajunge el[23] la claviculă,
27. şi dacă se spune: “Cine este fermecător?”[24]
28. şi el crede că aceasta e despărţirea
29. şi se strînge şold la şold[25],
30. spre Domnul tău va fi, în ziua aceea, mîncarea;
31. pentru că el nu credea şi se ruga,
32. ci învinuia de minciună şi s‑a întors.
33. Apoi s‑a dus la gloata sa, păşind cu îngîmfare.
34. Vai de tine şi vai!
35. Apoi vai de tine şi vai!
36. Oare crede omul că va fi lăsat slobod?
37. Oare n‑a fost el picătură de sămînţă vărsată?
38. Apoi a fost sînge închegat şi El l‑a făcut şi l‑a plăsmuit.
39. Şi a făcut din el o pereche, bărbat şi muiere.
40. Oare n‑are El putere să învie morţii?
LXXVI
SURA OMULUI[26]
Din Mekka şi este cu treizeci şi unu de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Oare nu vine asupra omului o bucată de vreme, cînd nu este el ceva vrednic de pomenit[27].
2. Noi l‑am făcut pe om dintr‑o picătură amestecată, ca să‑l ispitim şi‑i dădurăm auz şi vedere.
3. Noi l‑am ocîrmuit pe drum, fie că a fost mulţumitor, fie că nemulţumitor.
4. Noi pregătim pentru cei necredincioşi lanţuri şi juguri şi o flacără.
5. Cei drepţi vor bea dintr‑un pahar amestecat cu Kafur[28],
6. un izvor din care vor bea robii lui Dumnezeu, lăsîndu‑l să curgă mereu;
7. aceia care împlinesc juruinţa şi se tem de o zi, al cărei rău se răspîndeşte,
8. şi care hrănesc cu mîncare din dragoste către El pe cei sărmani şi pe orfani şi pe cei din temniţă:
9. “Noi vă hrănim, de dragul lui Dumnezeu, nu cerem de la voi răsplată şi nici mulţumită.
10. Noi ne temem de o zi posomorîtă şi nenorocită de la Domnul nostru”.
11. Deci, îi păzeşte Dumnezeu de răul acelei zile şi pune asupra lor strălucire şi bucurie.
12. Şi le răsplăteşte, pentru că au fost statornici, cu o grădină şi cu mătasă.
13. Ei sînt întinşi acolo pe tronuri de nuntă; nu văd acolo nici soare, nici ger.
14. Şi aproape asupra lor sînt umbrele ei[29], iar strugurele ei atîrnă.
15. Şi vor umbla pe la ei cu pahare de argint şi cu ulcioare ca şipurile,
16. şipuri de argint cu măsura măsurată,
17. şi să fie adăpaţi acolo cu un pahar amestecat cu ghimber.
18. Acolo este un izvor numit Salsabâl[30].
19. Şi umblă pe la ei băieţi nemuritori; cînd îi vezi, crezi că sînt mărgăritare împrăştiate.
20. Şi cînd priveşti, vezi acolo plăcere şi o împărăţie mare.
21. Asupra lor sînt haine de mătasă verde şi de brocart şi sînt împodobiţi cu brăţare de argint şi‑i adapă Domnul lor cu băutură curată:
22. “Aceasta este răsplata voastră, şi rîvna voastră a primit mulţumită”.
23. Noi am trimis asupra ta Coranul,
24. deci, aşteaptă judecata Domnului tău şi nu asculta de vreun păcătos sau necredincios din ei.
25. Şi adă‑ţi aminte de numele Domnului tău, dimineaţa şi seara
26. şi noaptea. Şi închină‑te Lui şi laudă‑L, noaptea lungă.
27. Aceştia iubesc cele trecătoare şi lasă în urma lor o zi grea.
28. Noi i‑am făcut şi le‑am întărit vinele şi dacă voim, îi schimbăm cu alţii, asemenea lor.
29. Aceasta e o îndemnare, şi cine voieşte, apucă drumul spre Domnul său.
30. însă voi nu puteţi voi, doar dacă voieşte Dumnezeu, doar Dumnezeu este ştiutor, înţelept.
31. El îl lasă să intre pe cine voieşte, întru îndurarea Sa, şi nelegiuiţilor le‑a pregătit pedeapsă dureroasă.
LXXVII
SURA TRIMIŞILOR[31]
Din Mekka şi este cu cincizeci de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Pe cei trimişi în rînduri
2. şi cei ce grăbesc în furtună[32],
3. şi cei ce se răspîndesc cu răspîndire,
4. şi cei ce despărţesc cu despărţire,
5. şi cei ce aduc îndemnare.
6. spre dezvinuire sau propovăduire —
7. ceea ce vi s‑a ameninţat, se va întîmpla.
8. Şi dacă stelele se vor stinge,
9. şi dacă cerul va crăpa,
10. şi dacă munţii se vor dărîma,
11. şi dacă trimişilor li se va hotări un timp[33]
12. pentru care zi s‑a dat termenul?
13. Pentru ziua despărţirii!
14. Şi ce te învaţă ce este ziua despărţirii?
15. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună![34]
16. Oare nu i‑am nimicit Noi pe cei de’nainte?
17. Acum lăsăm să urmeze pe cei de apoi.
18. Aşa facem Noi cu păcătoşii.
19. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
20. Oare nu v‑am făcut Noi din apă lepădată
21. şi am adus‑o într‑un statornic,
22. pînă la un termen anumit?
23. Şi Noi putem, frumos putem!
24. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
25. Oare n‑am făcut Noi pămîntul loc de adunare
26. pentru vii şi morţi?
27. Şi am pus pe el [munţi] puternici, înalţi, şi v‑am adăpat cu apă dulce.
28. Vai, în ziua, aceea de cei ce învinuiesc de minciună!
29. Mergeţi la ceea ce ţineţi de minciună[35]!
30. Mergeţi la umbra cea cu trei ramuri,
31. care nu umbreşte şi nu scuteşte de flacără.
32. Ea aruncă scînteie cu turnurile,
33. ca şi cînd ar fi cămile galbene.
34. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
35. Aceasta este ziua în care nu vorbesc ei
36. şi nu le este iertat să se dezvinuiască.
37. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
38. Aceasta este ziua despărţirii, cînd vă vom aduna pe voi şi pe cei de’nainte;
39. şi dacă aveţi un vicleşug, atunci vicleniţi!
40. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
41. Cei cu frica lui Dumnezeu [vin] la umbre şi izvoare
42. şi la roduri, cum şi le doresc
43. “Mîncaţi şi beţi de bine pentru ceea ce aţi făcut”.
44. Astfel răsplătim Noi celor drepţi.
45. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
46. “Mîncaţi şi folosiţi‑vă puţin! Sînt păcătoşi!”
47. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
48. Şi cînd li se spune: “Închinaţi‑vă!”, ei nu se închină!
49. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
50. Şi în care veste, după aceasta, vor crede ei?
LXXVIII
SURA VEŞTII
Din Mekka şi este cu patruzeci şi unu de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Despre ce se‑ntreabă ei întreolaltă?
2. Despre o veste mare[36],
3. despre care se ceartă ei.
4. Ba ei să o ştie;
5. înc‑odată: ba ei să o ştie!
6. Oare n‑am făcut Noi pămîntul un pat
7. şi munţii drept ţăruşe
8. şi v‑am făcut pe voi cu pereche,
9. şi v‑am lăsat somn pentru odihnă,
10. şi am pus noaptea drept haină
11. şi am pus ziua pentru agonisirea traiului,
12. şi am zidit asupra voastră şapte ţări,
13. şi am făcut o candelă arzătoare,
14. şi am trimis din nour apă, ce se varsă,
15. spre a scoate cu ea grîne şi ierburi
16. şi grădini dese?
17. Ziua despărţirii este hotărîtă:
18. ziua în care se va sufla în trîmbiţă şi veţi veni în cete,
19. şi se va deschide cerul şi vor fi porţi[37]