Surele 50-59

L

SURA K[1]

Din Mekka şi este cu patruzeci şi cinci de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. K. Pe Coranul cel prealăudat!

2. însă ei se miră că a venit la ei un îndemnător dintre ei, şi cei necredin­cioşi zic: “Acesta este un lucru minunat!

3. Poate dacă am murit şi ne‑am făcut ţărînă…?[2] Aceasta este o reîntoar­cere îndepărtată”.

4. Noi ştim că s‑a stricat pămîntul de către ei, şi la Noi este o carte, care păzeşte.

5. Ei însă adevărul îl învinuiră de minciună, după ce veni la ei, şi ei sînt într‑o stare în­curcată.

6. Oare nu privesc ei spre cer în sus, cum l‑am zidit Noi şi l‑am împodobit şi n‑are cră­pături.

7. Şi pămîntul Noi l‑am întins şi am aruncat pe el munţi puternici şi am lăsat să răsară pe el tot felul frumos,

8. spre pricepere şi îndemnare pentru tot robul căincios.

9. Şi Noi trimitem din ceruri apă binecuvîntată şi prin ea lăsăm să răsară grădini şi grînele recoltei

10. şi fenici înalţi cu roduri rîn‑duite,

11. spre îngrijirea robilor. Şi Noi înviem prin ea o ţară moartă. Astfel va fi ieşirea [din mor­minte].

12. înaintea lor învinuiră de minciună poporul lui Noe şi locuitorii din Er‑Rass[3] şi Thamud[4].

13. Şi Ad[5], şi Faraon, şi fraţii lui Lot, şi locuitorii pădurii[6], şi poporul lui Tubba[7]. Toţi îi învinuiră de minciună pe trimişi şi ameninţarea mea s‑a adeverit…

14. Oare am slăbit Noi la făptura întîia?[8] Dar ei sînt în rătăcire cu privire la o făptură nouă[9].

15. Şi Noi l‑am făcut pe om, şi Noi ştim ce şopteşte în el su­fletul său, căci Noi îi sîntem mai aproape decît vîna gîtului.

16. Cînd se întîlnesc cei doi întîlnitori[10], şezînd în dreapta şi în stînga,

17. nu va vorbi el un cuvînt, dar lîngă el este un păzitor la îndemînă[11].

18. Şi vine beţia morţii, în adevăr: “Aceasta e ceea de ce te‑ai ferit”.

19. Şi se va suna în trîmbiţă, aceasta e ziua ameninţată.

20. Şi va veni fiecare suflet cu un hăitaş şi un martor.

21. “Tu n‑ai băgat de seamă şi noi am luat de pe tine vălul tău şi vederea ta astăzi este aspră”[12].

22. Şi tovarăşul său va zice: “Aceasta este ceea ce este pregătit la mine!”

23. “Aruncaţi în iad pe tot necre­dinciosul răzvrătit,

24. cel ce împiedică binele, păcă­tosul, îndoiosul,

25. care pune lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu; deci, aruncaţi‑l în pedeapsă aspră!”[13]

26. Tovarăşul său[14] va zice: “Doamne, nu l‑am amăgit, însă el era în rătăcire adîncă”.

27. El va zice: “Nu vă certaţi îna­intea Mea; Eu ameninţarea v‑am trimis‑o de’nainte.

28. Nu se schimbă la Mine cuvîntul şi Eu nu fac strîmbătate servilor”.

29. În ziua aceea, vom zice Noi iadului: “Eşti tu plin?” El va zice: “Este încă mai mult?”

30. Şi se va aduce raiul aproape pentru cei ce se tem de Dum­nezeu, nu de­parte:

31. “Aceasta este ceea ce vi s‑a făgăduit — fiecărui căincios ce păzeşte [po­runcile],

32. ce se teme de cel îndurător într‑ascuns şi vine cu inimă înfrîntă.

33. Intraţi cu pace! Aceasta este ziua veşniciei”.

34. Şi vor avea acolo ce vor voi, şi la Noi este înmulţirea[15].

35. Şi înaintea lor am nimicit Noi cîte neamuri care erau mai tari la putere decît ei. Purcedeţi prin ţară, ori de este adăpost.

36. întru aceasta este o îndem­nare pentru cel ce are inimă, sau ascultă şi este martor.

37. Noi am făcut cerurile şi pă‑mîntul şi ce e între ele în şase zile şi nu Ne‑a cuprins obo­seala.

38. Deci, rabdă ceea ce spun ei şi preamăreşte cu laudă pe Domnul tău, înaintea răsări­tului soarelui şi a apusului său.

39. Şi noaptea preamăreşte‑L şi [fă] sfîrşiturile închinăciunii[16].

40. Şi ascultă de ziua cînd va chema vestitorul din Ioc apropiat.

41. Ziua, cînd vor auzi ei strigă­tul în adevăr, aceea este ziua ieşirii [din mor­mînt].

42. Noi înviem şi omorîm, şi la Noi este drumul,

43. în ziua cînd crapă asupra lor[17] pămîntul cu grabă — aceasta e o aduna­re uşoară pentru Noi.

44. Noi ştim ce vorbesc ei şi tu nu eşti pus asupra lor să‑i sileşti.

45. Deci, îndeamnă‑l, prin Co­ran, pe cel ce se teme de ame­ninţarea Mea.

LI

SURA ÎMPRĂŞTIETORILOR

Din Mekka şi este cu şaizeci de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. Pe cei ce împrăştie întru împrăştiere[18]

2. şi cei ce poartă sarcina[19],

3. şi pe cele ce grăbesc iute[20],

4. şi pe cei ce împart afaceri[21],

5. ceea ce vi s‑a ameninţat, este adevăr,

6. şi judecata este hotărîtă.

7. Şi pe cer şi drumurile sale,

8. voi sînteţi cu vorbă răzvră­tită.

9. Întors de la el[22] este cel ce este întors[23].

10. Moartea pentru mincinoşi,

11. care sînt nepăsători, în potop [de neştiinţă]!

12. Ei vor întreba: “Cînd este ziua judecăţii?”

13. în ziua aceea, să fie ispitiţi prin foc:

14. “Gustaţi ispita! Aceasta e ceea ce aţi dorit!”

15. Cei ce se tem de Dumnezeu, vin în grădini şi la izvoare,

16. primind ce le‑a dat Domnul lor; ei înainte doară au fost drepţi.

17. Dormiră numai puţin noaptea[24]

18. şi în zori se rugară de iertare.

19. Şi în averea lor era ceea ce se cuvine cerşetorului şi celui ce se ruşinează [să ceară].

20. Şi pe pămînt sînt semne pen­tru cei ce cred cu putere,

21. şi la voi înşivă — oare nu ve­deţi?

22. Şi în cer este înzestrarea voas­tră şi ceea ce vi s‑a făgăduit.

23. Şi pe Domnul cerului şi al pămîntului, aceasta este ade­vărat, ca şi ceea ce vorbiţi.

24. N‑a venit la timp istoria oas­peţilor cinstiţi ai lui Avraam?

25. Cînd intrară la el şi ziseră: “Pace!”, El zise: “Pace!”

26. Şi el merse o parte la gloata sa şi aduse un viţel gras.

27. Şi li‑l aduse şi zise: “Oare nu veţi mînca?”

28. Şi‑l apucă frica înaintea lor[25]. Ei ziseră: “Nu te teme!” Şi‑i vestiră un fecior înţelept.

29. Şi femeia sa se apropie cu zgomot şi‑şi lovea faţa zicînd: “Babă stearpă!”

30. Ei ziseră: “Aşa zice Domnul tău. El, cel înţelept, ştiutor”.

31. El zise:”Care este afacerea voastră, o, trimişilor?”

32. Ei ziseră: “Noi sîntem trimişi la un popor nelegiuit,

33. ca să trimitem asupra lor pietre de lut,

34. însemnate de Domnul tău pentru păcătoşi[26].

35. Şi noi lăsarăm să iasă afară pe cei credincioşi dintre ei,

36. însă găsirăm acolo numai o casă de moslemi

37. şi noi lăsarăm în ea[27] un semn pentru cei ce se tem de pe­deapsă dure­roasă.

38. Şi în Moise, cînd îl trimiserăm la Faraon cu împuterni­cire răsvădită.

39. Şi el se întoarse în unghiul său şi zise: “Un fermecător sau un îndrăcit!”

40. Şi noi îl apucarăm pe el şi oştirea sa şi‑l aruncarăm în mare, căci era vinovat.

41. Şi în Ad[28] făcurăm un semn, cînd trimiserăm la el vîntul sterp,

42. care nu lăsa nimic, unde venea, decît că făcea fărîme.

43. Şi în Thamud[29], cînd li se spuse: “Folosiţi‑vă pînă la o vreme!”

44. însă ei au fost îngîmfaţi faţă de porunca Domnului lor; atunci i‑a apucat trăsnetul, pe cînd priveau.

45. Şi ei nu putură să stea şi nu fură mîntuiţi.

46. Şi poporul lui Noe înainte: ei erau un popor nelegiuit.

47. Şi cerul Noi l‑am zidit cu pu­tere şi‑l făcurăm larg.

48. Şi pămîntul Noi l‑am întins şi frumos l‑am aşternut.

49. Şi din toate cele Noi am fă­cut perechi, poate vă veţi lă­sa îndemnaţi.

50. Deci, fugiţi la Dumnezeu, eu vă sînt vouă un îndemnător răsvădit.

51. Şi nu puneţi lîngă Dumne­zeu alt Dumnezeu; eu vă sînt de la El un îndemnător răsvădit.

52. Aşa nu veni la înaintaşii lor vreun trimis, fără ca ei să zi­că: “Este un fermecător sau un îndrăcit!”

53. Oare au primit aceasta[30] ca moştenire? Ba ei sînt un po­por răzvrătit.

54. Deci, întoarce‑te de la ei şi nu vei fi vinovat.

55. Şi îndeamnă, căci îndemna­rea foloseşte credincioşilor.

56. Şi duhurile şi oamenii i‑am făcut numai ca să‑Mi slujeas­că.

57. Nu doresc de la ei îngrijire şi nu doresc să Mă nutrească.

58. Dumnezeu este îngrijitor, Domnul puterii, cel statornic.

59. Pentru cei nelegiuţi să fie o parte, asemenea părţii tova­răşilor lor, dar ei să nu ceară grabă.

60. Şi vai de cei necredincioşi pentru ziua ce li s‑a amenin­ţat.

LII

SURA MUNTELUI

Din Mekka şi este cu patruzeci şi nouă de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. Pe munte[31]

2. şi pe cartea[32], scrisă

3. pe pergament întins,

4. şi pe casa cercetată[33],

5. şi pe acoperămîntul înălţat[34],

6. şi pe marea umflată,

7. pedeapsa Domnului tău este hotărîtă.

8. Nimenea n‑o poate opri,

9. în ziua cînd se va clătina cerul

10. şi se vor mişca munţii;

11. vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiau de minciună

12. şi se jucau cu vorba!

13. În ziua aceea, să fie aruncaţi în focul iadului:

14. “Acesta este focul ce l‑aţi ţi­nut de minciună!

15. Oare este aceasta fermecă‑tură sau nu vedeţi?

16. Ardeţi în el şi răbdaţi sau nu răbdaţi, e totuna pentru voi, voi primiţi nu­mai răsplată pentru faptele voastre.”

17. Cei ce se tem de Dumnezeu vin în grădini şi la plăcere,

18. bucurîndu‑se de ceea ce Ie‑a dat lor Domnul lor. Şi i‑a ferit pe ei Domnul lor de pe­deapsa iadului.

19. “Mîncaţi şi beţi şi să vă fie de bine pentru faptele voastre!”

20. Ei stau întinşi pe tronuri, în rînd, şi Noi îi căsătorim cu copile oacheşe.

21. Şi cei ce cred şi ale căror odrasle urmează în credinţă, pe aceia îi vom împreuna cu urmaşii lor şi nu‑i vom scur­ta întru nimic din faptele lor. Fiecare este chezaş pentru lucrul ce şi l‑a agonisit.

22. Şi Noi le vom da prisosinţă întru roduri şi carne, cum vor dori.

23. Acolo‑şi vor întinde unul al­tuia un pahar fără vorbă goală şi păcat în el.

24. Şi vor umbla în jur pe la ei feciori ca mărgăritarele as­cunse.

25. Şi unul se va întoarce spre celălalt, întrebîndu‑se.

26. Ei vor zice: “Noi am fost înain­te, în gloata noastră, îngrijiţi[35],

27. însă Dumnezeu s‑a îndurat de noi şi ne‑a mîntuit de pedeapsa vîntului fierbinte.

28. Noi am strigat înainte Ia Dîn‑sul. El este cel blînd, îndu­rat”.

29. Deci, îndeamnă, căci, pe îndurarea Domnului tău, nu eşti vrăjitor şi nici îndrăcit!

30. Poate zic ei: “Un poet! Voim să aşteptăm la el nevoile vremii”[36].

31. Spune: “Aşteptaţi! Şi eu aş­tept cu voi”.

32. Sau le porunceşte aceasta visurile lor, sau sînt ei un po­por rătăcitor?

33. Sau ei zic: “El l‑a născocit!”[37] Dar nu vor să creadă.

34. Ei să aducă o istorie ca aceas­ta, dacă iubesc adevărul.

35. Sau fură ei făcuţi din nimic, sau sînt ei făcătorii?

36. Sau făcură ei cerurile şi pămîntul? Ba, ei nu cred în tărie.

37. Sau sînt la ei comorile Dom­nului Tău? Sau sînt ei stăpîni?

38. Sau au ei o scară, pe care pot asculta?[38] Atunci, cel ce as­cultă să aducă împuternicire răsvădită.

39. Sau are El fiice şi voi aveţi fii?

40. Sau ceri de la ei simbrie şi ei sînt încărcaţi cu datorii?

41. Sau la ei sînt cele ascunse, încît ei le scriu?

42. Sau voiesc ei vicleşug? Însă împotriva nelegiuiţilor se face vicleşug.

43. Sau au ei un Dumnezeu, afară de Dumnezeu? Mărire lui Dumnezeu, afară de ceea ce‑i fac ei ca tovarăş!

44. Şi de ar vedea ei o bucată de cer căzînd, ar zice: “Un nour gros!”

45. Deci, lasă‑i pînă ce vor întîlni ziua lor, în care vor leşina:

46. ziua în care nu le va folosi nimic vicleşugul lor, şi ei nu vor fi mîntuiţi.

47. Şi pentru cei nelegiuiţi mai este o pedeapsă, afară de aceasta, însă cei mai mulţi din ei nu o ştiu.

48. Şi aşteaptă judecata Domnu­lui tău, căci tu eşti în ochii Noştri şi laudă mărirea Dom­nului tău, cînd te scoli,

49. şi noaptea laudă‑l, şi cînd apun stelele.

LIII

SURA STELEI

Din Mekka şi este cu şaizeci şi două de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. Pe steaua, care apune,

2. tovarăşul nostru[39] nu rătăceş­te şi nu se înşeală,

3. nici vorbeşte din poftă.

4. El[40] este numai o descoperire descoperită;

5. pe el[41] l‑a învăţat cel tare la putere[42],

6. Domnul priceperii. Şi a stat drept,

7. şi era pe orizontul cel mai înalt.

8. Atunci s‑a apropiat el şi a venit mai aproape

9. şi era departe de două arcuri sau mai aproape,

10. şi a descoperit robului său ceea ce i‑a descoperit.

11. N‑a minţit inima ceea ce a văzut el.

12. Voiţi să vă îndoiţi de ceea ce a văzut el?

13. Şi el l‑a văzut altă dată

14. la lotusul hotarului[43],

15. lîngă grădina locuinţei.

16. Cînd acoperea lotusul ceea ce îl acoperea[44].

17. Nu s‑a abătut privirea şi n‑a trecut mai departe.

18. Da, el a văzut cele mai mari din semnele Domnului său.

19. Ce credeţi despre Allît şi El‑Uzza

20. şi Manît, a treia după ele?[45]

21. Să aveţi voi fii şi El fiice?

22. Aceasta ar fi o împărţire nedreaptă.

23. Acestea sînt numai numiri pe care le‑aţi numit voi şi părinţii voştri. Dumnezeu n‑a trimis asupra lor împu­ternicire. Ei urmară numai unei credinţe deşarte şi pof­tei inimii lor şi la ei a venit de la Domnul lor ocîrmuirea.

24. Oare să aibă omul ceea ce doreşte?

25. Însă a lui Dumnezeu este ce­ea ce e pe urmă şi ce e întîi.

26. Şi cîţi îngeri sînt în ceruri, mijlocirea lor nu foloseşte nimic,

27. doar dacă a îngăduit Dum­nezeu cui a voit şi cui i‑a plă­cut.

28. Cei ce nu cred în lumea de apoi numesc pe îngeri cu nume muiereşti.

29. însă ei n‑au ştiinţă despre aceasta; ei urmează numai unei credinţe deşarte, şi cre­dinţa deşartă nu foloseşte faţă de adevăr.

30. Deci, întoarce‑te de la cel ce se abate de la îndemnarea Noastră şi doreşte numai viaţa lumii.

31. Aceasta este obştea ştiinţei lor. Domnul tău ştie mai bi­ne cine rătăceşte de la dru­mul său şi ştie mai bine care este bine ocîrmuit.

32. Şi ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt, ca să răsplătească celor ce fac rău, după faptele lor, şi să răsplătească celor ce se poar­tă bine cu ceea ce e mai bun.

33. Cei ce se feresc de păcate mari şi de lucruri ruşinoase, afară de păcate uşoare, doar Domnul tău este bogat la iertare. El v‑a cunoscut, cînd v‑a scos din pămînt şi cînd eraţi fături în pîntecele mai‑celor voastre. Deci, nu vă ţi­neţi de curaţi voi înşivă. El ştie cine se teme de El.

34. Ce crezi de cel ce se‑ntoarce

35. şi dă puţin şi e zgîrcit?

36. Este la el cunoştinţa celor ascunse şi le vede el?

37. Sau nu i s‑a povestit ce stă pe filele lui Moise

38. şi ale lui Avraam, cel ce a fost cu credinţa[46],

39. ca să nu poarte un suflet încărcat sarcina altuia.

40. Şi că pentru om este numai aceea ce şi‑a agonisit,

41. şi că agonisirea lui să se vadă,

42. apoi să i se răsplătească cu răsplata cuvenită;

43. şi că la Domnul tău este ho­tarul;

44. şi că El face să rîzi şi să plîngi;

45. şi că El este cel ce omoară şi învie;

46. şi că El a făcut perechile, bărbătuş şi femeiuşă,

47. dintr‑o picătură, cînd s‑a văr­sat;

48. şi că a Lui este facerea cea de apoi[47];

49. şi că El îmbogăţeşte şi îndes­tulează;

50. şi că El este Domnul lui Si­rius[48];

51. şi că El l‑a strivit pe Ad dintîi

52. şi pe Thamud şi n‑a lăsat nimic;

53. şi poporul lui Noe înainte; ei erau foarte nelegiuiţi şi păcă­toşi;

54. şi cetăţile risipite[49] le‑a dărîmat El

55. şi le‑a acoperit ceea ce le aco­peră[50].

56. De care binefaceri ale Dom­nului tău te îndoieşti?

57. Acesta[51] este un propovă­duitor din propovăduitorii de’nainte.

58. Se apropie [ziua] ce se apro­pie, nimenea, afară de Dum­nezeu, n‑o descoperă.

59. Vă miraţi de această cuvîntare?

60. Şi rîdeţi şi nu plîngeţi?

61. Şi vă jucaţi în deşert?

62. Deci, închinaţi‑vă înaintea lui Dumnezeu şi slujiţi‑L.

LIV SURA LUNII

Din Mekka şi este cu cincizeci şi cinci de semne.

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. S‑a apropiat ora şi s‑a despi­cat luna[52],

2. Însă, cînd văd ei un semn, se întorc şi zic: “Fermecătură durătoare!”

3. Şi ei învinuiesc de minciună şi urmează poftele lor, însă tot lucrul este hotărît.

4. Şi a venit la ei o veste înspăi‑mîntătoare[53].

5. O înţelepciune la culme, însă nu folosesc îndemnătorii:

6. Deci, întoarce‑te de la ei, în ziua cînd va chema chemă­torul[54] la un lucru urîcios.

7. Cu privire plecată, vor ieşi ei din morminte, ca şi lăcustele împrăştiate,

8. grăbind spre chemător. Cei necredincioşi vor zice: “Aceas­ta este o zi grea!”

9. Învinuia de minciună înain­tea lor poporul lui Noe şi ei l‑au ţinut de minciunos pe robul Nostru şi ziseră: “în­drăcit!”, şi el fu alungat.

10. Şi el strigă către Domnul său: “Sînt biruit, deci, ajută‑mi!”

11. Şi Noi deschiserăm porţile cerului cu apă curgătoare

12. şi lăsarăm să răsară izvoare din pămînt şi aşa se întîlni apa, după poruncă hotărîtă.

13. Şi Noi îl duserăm[55] [într‑o corabie] din scînduri şi cuie,

14. care purcedea înaintea ochi­lor Noştri: o răsplată pentru că a fost lepădat.

15. Noi am lăsat aceasta în urmă ca semn; oare este cineva care se lasă îndemnat?

16. Şi cum a fost pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!

17. Şi Noi l‑am făcut uşor, Co­ranul, spre îndemnare, dară este cineva care se lasă în­demnat?

18. De minciună învinuia Ad, şi cum a fost pedeapsa Mea, şi îndemnarea Mea!

19. Noi am trimis asupra lor un vînt vîjîitor, într‑o zi nefe­ricită, puternică,

20. care i‑a smuls pe oameni ca pe trunchii de fenici dezră­dăcinaţi.

21. Şi cum a fost pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!

22. Şi Noi l‑am făcut uşor, Cora­nul, spre îndemnare, dară este cineva care se lasă în­demnat?

23. Şi Thamud a învinuit de minciună îndemnarea.

24. Şi ei ziseră: “Oare unui om din noi, unuia singur să‑i ur­măm? Atunci, am fi în rătă­cire şi nebunie.

25. Oare s‑a aruncat asupra lui îndemnarea între noi? Ba el este un minci­nos obraznic”.

26. “Ei vor şti cine este minci­nosul cel obraznic.”

27. Noi le vom trimite lor iapa de cămilă, ca ispită, deci, păzeşte‑i şi ai răb­dare;

28. şi vesteşte‑le, că apa este îm­părţită între ei, fiecare bău­tură să fie adusă [schimbiş][56].

29. Ei însă îl chemară pe tova­răşul lor şi el apucă şi o ologi.

30. Şi cum a fost pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!

31. Noi trimiserăm asupra lor un strigăt[57], şi ei se făcură ca vreascurile făcătorului de staule.

32. Şi Noi l‑am făcut Coranul uşor spre îndemnare; dacă este cineva care se lasă în­demnat?

33. Poporul lui Lot a învinuit de minciună îndemnarea.

34. Noi am trimis asupra lor un vînt ce împrăştia prund; nu­mai gloata lui Lot am mînuit‑o în zori de zi

35. ca o îndurare din partea Noas­tră. Astfel răsplătim Noi ce­lor mulţumitori.

36. Şi el i‑a îndemnat cu privire la apucarea Noastră, dar ei se îndoiră de îndemnare;

37. Şi ei cerură de la el pe oaspe­ţii săi şi Noi le nimicirăm ochii: “Deci gustaţi pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!”

38. Şi dis de dimineaţă îi apucă o pedeapsă durătoare:

39. “Deci gustaţi pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!”

40. Şi Noi făcurăm Coranul uşor la îndemnare, dar este cine să se lase îndemnat?

41. Şi a venit la casa lui Faraon îndemnarea.

42. Ei ţinură de mincinoase toate semnele Noastre şi Noi îi apu­carăm cu apucarea unui pu­ternic, tare.

43. Oare necredincioşii voştri sînt mai buni decît aceia sau este pentru voi mîntuire în scripturi?

44. Sau ei zic: “Noi sîntem o mulţime biruitoare!”

45. Fugărită va fi mulţimea şi ei vor întoarce spatele.

46. însă “ora” este vremea ame­ninţată pentru ei şi “ora” este mai grozavă şi mai amară.

47. Păcătoşii sînt în rătăcire şi în furie.

48. Într‑o zi vor fi tîrîţi în foc pe feţele lor: “Gustaţi atingerea focului iadului!”

49. Toate lucrurile le‑am făcut Noi după o hotărîre.

50. Şi porunca Noastră este nu­mai un unic [cuvînt] ca şi clipita ochiului.

51. Şi Noi îi nimicim pe cei ase­menea vouă; oare este însă unul, care se lasă îndemnat?

52. Şi toate lucrurile cîte le fac ei, stau în cărţi.

53. Şi tot ce e mic şi mare este scris.

54. Cei ce se tem de Dumnezeu vin în grădini cu rîuri

55. la şederea adevărului, la un rege puternic.

LV

SURA CELUI ÎNDURĂTOR

Din Mekka şi este cu şaptezeci şi opt de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. Cel îndurat a învăţat Coranul.

2. El l‑a făcut pe om

3. şi l‑a învăţat [limba] răsvdită.

4. Soarele şi luna [stau] sub orînduiri,

5. şi stelele şi arborii se închină.

6. Şi cerul El l‑a ridicat şi a pus cumpăna,

7. ca să nu greşiţi la cumpănă.

8. Şi cumpăniţi după dreptate şi nu micşoraţi greutatea[58]

9. Şi pămîntul El l‑a pus pentru vietăţi;

10. şi pe el sînt roduri şi fenici cu struguri de flori

11. şi grîne cu paie şi ierburi mi­rositoare.

12. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?[59]

13. El l‑a făcut pe om din tină, ca oalele de lut,

14. şi El a făcut duhurile din foc curat.

15. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

16. Domnul amînduror răsăritu­rilor

17. şi Domnul amînduror apu­surilor[60].

18. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

19. El a slobozit cele două ape, care se întîlnesc[61].

20. între amîndouă este o stavilă pe care n‑o pot trece.

21. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

22. El scoate din amîndouă măr­găritare şi mărgean.

23. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

24. Ale lui sînt corăbiile care trec pe mare ca munţii.

25. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

26. Toate asupra lui[62] sînt trecă­toare.

27. Însă rămîne faţa Domnului tău cu slavă şi cinste.<