Surele 30-39

XXX

SURA GRECILOR

Din Mekka şi este cu şasezeci de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      ALM Grecii sînt înfrînţi,

2.      în ţara cea mai de aproape, însă, după înfrîngerea lor, vor înfrînge ei,

3.      în puţini ani. A lui Dum­nezeu este porunca înainte şi după aceea şi se vor bucura cei credincioşi

4.      pentru ajutorul lui Dumne­zeu. El ajută cui voieşte. El este puternic, îndurător.

5.      Juruinţa lui Dumnezeu — nu calcă Dumnezeu juruinţa Sa, însă cei mai mulţi oa­meni nu ştiu,

6.      ei cunosc cele din afară ale vieţii lumeşti, şi viaţa de apoi n‑o bagă în seamă.

7.      Oare n‑au cugetat ei în sufle­tele lor că Dumnezeu a făcut cerul şi pămîn­tul şi ce este în acestea, întru adevăr, pentru un termen hotărît? Şi mulţi dintre oameni nu cred întru întîlnirea cu Domnul lor.

8.      Oare n‑au întrebat ei prin ţară şi n‑au văzut sfîrşitul înaintaşilor lor, care erau mai tari la putere decît ei şi brăzdau pămîntul şi‑l lucrau mai mult decît l‑au lucrat ei? Şi veniră la ei trimişii lor cu semne răsvădite, şi nu Dum­nezeu i‑a strîmbăţit, ci ei înşişi s‑au strîmbăţit.

9.      Apoi a fost rău sfîrşitul celor ce se purtau rău, pentru că ei ţinură de mincinoase sem­nele lui Dumnezeu şi le luară în batjocură.

10.    Dumnezeu scoate la iveală făptura, apoi o ia înapoi, apoi vă veţi întoarce la El.

11.    În ziua cînd se va ridica “ora”, vor încremeni nelegiu­iţii.

12.    Şi între “tovarăşii” lor nu vor afla mijlocitori şi se vor le­păda de tovarăşii lor.

13.    Şi în ziua cînd se va ridica “ora”, în ziua aceea vor fi ei despărţiţi.

14.    Şi în ceea ce‑i priveşte pe cei ce crezură şi se purtară bine, ei se vor bu­cura pe o cîmpie.

15.    Iar în ce‑i priveşte pe cei ce nu crezură şi ţinură de min­cinoase semnele Noastre şi întîlnirea cu lumea de apoi, ei vor fi duşi la pedeapsă.

16.    Mărire lui Dumnezeu, cînd vă vine, seara şi dimineaţa.

17.    Şi Lui să fie mărire în ceruri şi pe pămînt, şi seara şi la miazăzi.

18.    El scoate ce e viu din ce e mort şi scoate ce e mort din ce e viu şi El învie pămîntul după moartea sa. Şi aşa vă veţi scula şi voi.

19.    Şi se ţine de semnele Lui, că v‑a făcut din ţărînă. Apoi aţi devenit oameni care s‑au răspîndit.

20.    Şi se ţine de semnele Lui, că v‑a făcut vouă din voi înşivă soţii, ca să vă împreunaţi cu ele; şi El a pus între voi dra­goste şi îndurare. Întru aceas­ta sînt semne pentru poporul cugetător.

21.    Şi se ţine de semnele Lui fa­cerea cerurilor şi a pămîntului şi felurimea limbilor voas­tre şi colorilor voastre. Întru acestea sînt semne pentru lume.

22.    Şi de semnele lui se ţine som­nul vostru, noaptea şi ziua, şi căutarea milei Sale din par­tea voastră. Întru aceasta sînt semne pentru poporul ce aude.

23.    Şi de semnele Sale se ţine, că El v‑a arătat fulgerul întru frică şi nădejde şi că trimite apă din ceruri şi învie pă­mîntul după moartea sa. Întru acestea sînt semne pentru poporul priceput.

24.    Şi de semnele Lui se ţine, că cerul şi pămîntul stau la po­runca Sa; apoi, dacă vă chea­mă din pămînt, ieşiţi şi voi.

25.    Şi ale Lui sînt cele din ceruri şi de pe pămînt, toate ascultă de El.

26.    Şi El este cel ce scoate la iveală făptură, apoi o lasă să se întoarcă, aceas­ta e foarte uşor pentru El; şi a Lui este pilda cea preaînaltă, în ceruri şi pe pămînt şi El este cel puternic, înţelept.

27.    El vă face o pildă din voi înşivă. Oare aveţi voi între aceia pe care îi stăpî­neşte dreapta voastră tovarăşi la ceea cu ce v‑am înzestrat Noi, aşa că sînteţi de‑o samă cu ei? Vă temeţi de ei, cum vă temeţi de voi înşivă? Ast­fel tîlcuim Noi semnele pen­tru poporul priceput.

28.    însă cei nelegiuiţi urmează poftele lor fără pricepere. Şi cine‑i ocîmiuieşte pe cei duşi de Dumnezeu în rătăcire? Ei n‑au ajutător.

29.    Deci, ridică faţa ta spre cre­dinţă cu statornicie, spre făp­tura lui Dumne­zeu, pentru care fură făcuţi oamenii; nu se schimbă făptura lui Dum­nezeu, aceasta e credinţă dreaptă, însă cei mai mulţi oameni nu o ştiu.

30.    Întoarceţi‑vă la El şi temeţi‑vă de El şi împliniţi rugăciu­nea şi nu fiţi idolatri,

31.    ca şi aceia care au despicat credinţa lor şi s‑au făcut sec­te; fiecare ceată din ei se bucură de ceea ce este la ea.

32.    Şi dacă‑i atinge pe oameni un necaz, atunci îl cheamă ei pe Domnul lor, întorcîn‑du‑se la El. Apoi dacă le‑a dat de gustat îndurarea Sa, atunci o parte din ei dau Domnului lor tovarăş,

33.    ca să fie nemulţumitori pen­tru ceea ce le‑am dat Noi lor. Deci, folosiţi‑vă de aceasta, apoi veţi şti…

34.    Sau le‑am trimis lor putere care ar vorbi pentru aceea ce‑i pun ei ca to­varăşi?

35.    Şi cînd le dădurăm oameni­lor de gustat îndurare, se bu­curară ei de ea, iar dacă‑i ajunge un rău pentru ceea ce pun înainte mîinile lor, atunci deznădăjduiesc ei.

36.    Oare nu văzură ei că Dum­nezeu dă îngrijire cui voieşte cu prisosinţă sau cu măsură? Întru aceasta sînt semne pentru poporul credincios.

37.    Deci, dă celui din gloata ta ceea ce i se cuvine, asemenea şi fiului drumu­lui. Aceasta este bine pentru cei ce do­resc faţa lui Dumnezeu. Ace­lora le merge bine.

38.    Şi ceea ce daţi voi cu căinţă, ca să o înmulţiţi cu averea oamenilor, nu se va înmulţi la Dumnezeu. Şi ceea ce daţi ca milostenie, dorind faţa lui Dumnezeu — acelora li se va da îndoit.

39.    Dumnezeu este cel ce v‑a fă­cut, apoi v‑a îngrijit, apoi vă lasă să muriţi, apoi vă învie. Oare este între idoli vreunul care face una ca aceasta? Mărire lui, şi El este mai înalt decît ceea ce‑i faceţi ca tovarăş.

40.    S‑a arătat stricăciune pe us­cat şi pe mare pentru ceea ce fac mîinile oamenilor, ca să le dea de gustat o parte din ceea ce fac, poate că se vor întoarce.

41.    Spune: “Îmbiaţi prin ţară şi priviţi cum a fot sfîrşitul îna­intaşilor! Cei mai mulţi din ei au fost idolatri”.

42.    Deci, îndreaptă faţa ta spre credinţa cea dreaptă, înainte de ce va veni de la Dumne­zeu o zi ce nu se întoarce. În ziua aceea veţi fi despicaţi.

43.    Cel ce este necredincios, asu­pra lui să vie necredinţa sa, iar cel ce se poartă bine — aceia înşişi îşi pregătesc un culcuş.

44.    Pentru ca El să răsplătească din mila Sa celor ce crezură şi se purtară bine, El nu‑i iu­beşte pe cei necredincioşi.

45.    Şi de semnele Lui se ţine, că El trimite vînturile ca binevestitori, ca să vă deie de gustat din îndurarea Sa şi ca să grăbească căile la porunca Sa şi ca să căutaţi harul Său; şi poate veţi fi mulţumitori.

46.    Şi noi am trimis acum înain­tea ta trimişi la popoarele lor şi ei veniră cu semne răsvădite, şi Noi ne răzbunarăm faţă de păcătoşi şi datoria Noas­tră era să ajutăm credin­cioşilor.

47.    Dumnezeu este cel ce trimite vînturile şi ridică nourii şi El îi împrăştie cum voieşte pe cer şi îi face bucăţi; atunci, vezi ploaia cum iese din mijlocul lor şi dacă îi ajunge El cu aceasta pe cine voieşte din robii Săi, se bucură ei,

48.    măcar că au fost încremeniţi înainte de ce fură trimisă asu­pra lor.

49.    Deci, priveşte urmele îndu­rării lui Dumnezeu, cum învie El pămîntul după moar­tea sa; acesta este învietorul morţilor şi El are putere asu­pra tuturor lucrurilor.

50.    Însă dacă am trimis Noi un vînt şi ei ar vedea sămănăturile galbene, după aceea ar fi necredincioşi.

51.    Dar tu nu poţi să‑i faci pe morţi să audă şi nu poţi pe cei surzi să‑i faci să audă strigătul, cînd se întorc ei la fugă.

52.    Şi nu poţi duce pe cei orbi din rătăcirea lor. Tu‑i faci să audă numai pe cei ce cred în semnele Noastre şi sînt moslemi.

53.    Dumnezeu este cel ce v‑a făcut pe voi în slăbiciune, apoi v‑a dat putere după slă­biciune, apoi după putere a dat slăbiciune şi păr cărunt; El face ce voieşte şi El este cel ştiutor, puternic.

54.    Şi în ziua cînd se va ridica “ora”, vor jura nelegiuiţii

55.    că ei au rămas numai o “oră”, aşa sînt ei deprinşi cu min­ciuna.

56.    Aceia însă, cărora li s‑a dat ştiinţa şi credinţa, vor zice: “Voi aţi rămas după cartea lui Dumnezeu, pînă la ziua învierii şi aceasta este ziua în­vierii; voi însă nu aţi ştiut‑o”.

57.    Şi în ziua aceea nu le va ajuta celor nelegiuiţi dezvinuirea lor şi ei vor fi chemaţi să fie mulţumiţi.

58.    Şi Noi punem pentru oa­meni, în acest Coran, tot fe­lul de pilde, dar dacă le aduci un semn, zic cei nele­giuiţi: “Voi sînteţi deşerţi!”

59.    Aşa pecetluieşte Dumnezeu inimile celor ce n‑au ştiinţă.

60.    Deci, îi statornic, juruinţa lui Dumnezeu este adevăr şi să nu te poticnească cei ce nu au siguranţă.

 

XXXI

SURA LUI LOCMAN

Din Mekka şi este cu treizeci şi patru de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      ALM. Acestea sînt semnele cărţii înţelepte:

2.      o ocîrmuire şi o îndurare pentru cei drepţi,

3.      care împlinesc rugăciunea şi dau milostenii şi cred tare în viaţa viitoare.

4.      Aceştia sînt ocîrmuiţi de Domnul lor şi aceştia sînt fericiţi.

5.      Şi dintre oameni este unul ce cumpără o snoavă nouă, spre a amăgi de la drumul lui Dumnezeu fără înţelep­ciune şi spre a‑şi bate joc, pentru aceş­tia este pedeapsă dureroasă.

6.      Şi cînd i se citesc lui semnele Noastre, se întoarce el semeţ, ca şi cînd nu le‑ar auzi, ca şi cînd ar fi în urechile sale sur­zenie, deci vesteşte‑i o pe­deapsă dureroasă.

7.      Cei ce cred însă şi împlinesc fapte bune, pentru aceia sînt grădini ale plăcerii.

8.      Veşnic rămîn ei acolo; făgă­duinţa lui Dumnezeu este adevăr, căci El e puternic, înţelept.

9.      El a făcut cerurile fără stîlpi care s‑ar vedea şi a înfipt în pămînt munţi, ca să nu se clatine din pricina voastră, şi a împrăştiat pe el tot felul de vietăţi şi Noi trimitem din ceruri apă şi lăsăm să răsară pe el tot felul de ierburi bu­ne.

10.    Aceasta e făptura lui Dumne­zeu, deci arătaţi‑mi ce au fă­cut aceia lîngă El? Într‑ade­văr, păcătoşii sînt în rătăcire răsvădită.

11.    Doar i‑am dat şi lui Locman înţelepciune, zicînd: “Fii mul­ţumitor lui Dumnezeu, căci cine e nemulţumitor, acela e mulţumitor numai pentru sufletul său. Şi cine este nemulţumitor — Dumnezeu doar este avut, lăudat”.

12.    Locman zise fiului său, îndemnîndu‑l: “O, fiul meu, nu adăuga lîngă Dumnezeu alţi zei: idolatria este o fără­delege mare”.

13.    Noi l‑am îndatorat pe om fa­ţă de părinţii săi — purtatu‑l‑a maică‑sa în slăbiciune peste slăbiciune şi alăptarea lui a durat pînă la doi ani — deci, să‑Mi fii mulţumitor Mie şi părinţilor tăi, la Mine este locul de adunare!

14.    Şi dacă te necăjesc să‑Mi însoţeşti alte fiinţe, despre care nu ai cunoştin­ţă, atunci nu‑i asculta, ci însoţeşte‑te cu ei în lume în ceea ce e bi­ne şi urmează drumul ace­luia ce se întoarce spre Mine, căci către Mine este întoarce­rea voastră şi eu vă voi vesti ce aţi făcut.

15.    “O, fiul meu, de ar fi ceva greu numai ca un sîmbure de muştar şi ar fi ascuns într‑o stîncă sau în cer sau pe pămînt, ar scoate‑o la iveală Dum­nezeu, căci Dumnezeu pătrunde, cercetează.

16.    O, fiul meu, împlineşte rugă­ciunea şi porunceşte ce e bun şi opreşte ce e rău şi rabdă ce a venit asupra ta, căci aceas­ta e ceva hotărît.

17.    Şi nu întoarce faţa ta de la oameni şi nu umbla semeţ prin ţară, căci Dumnezeu nu iubeşte semeţ şi molatec.

18.    Fii cuviincios întru îmblarea ta şi stăpîneşte‑ţi vocea ta, căci cea mai urî­tă dintre voci este vocea măgarului”.

19.    Oare nu vedeţi că Dumne­zeu v‑a supus toate cîte sînt în ceruri şi cîte pe pămînt şi a înmulţit asupra voastră ha­rul tău din afară şi din lăuntru? Şi totuşi sînt unii între oameni care se ceartă asupra lui Dumnezeu fără înţelep­ciune şi fără ocîrmuire şi fără scriptură luminată.

20.    Şi de li se spune: “Urmaţi celor ce a trimis Dumnezeu!”, zic ei: “Noi urmăm numai celor ce am aflat la părinţii noştri!” Dar dacă‑i cheamă Satan la pedeapsa focului?!

21.    Iar cel ce supune faţa sa lui Dumnezeu şi face bine, acela‑şi cîştigă un sprijin puter­nic, căci la Dumnezeu e sfîrşitul lucrurilor.

22.    Iar cine nu crede, să nu în­tristeze necredinţa lui; la Noi este întoarcerea lor şi Noi le vom arăta ce au făcut, căci Dumnezeu cunoaşte lăuntrul piepturilor.

23.    Numai puţini îi vom mai lăsa să o ducă, apoi îi vom sili la pedeapsă grea.

24.    Iar dacă îi întrebi: “Cine a făcut cerurile şi pămîntul?”, atunci zic ei: “Dumnezeu!” Spune: “Mărire lui Dumne­zeu!” Dar cei mai mulţi nu pri­cep.

25.    A lui Dumnezeu este ceea ce e în cer şi pe pămînt; iată, Dumnezeu e avut, vrednic de lăudat.

26.    Iar dacă ar fi tot arborele de pe pămînt un condei, iar marea de ar creşte pînă la şapte mări pline de negreală, nu s‑ar putea aduce la capăt scrisoarea cuvîntului lui Dumnezeu. Dumnezeu este puternic, înţelept.

27.    Pentru El nu e facerea voas­tră şi învierea voastră mai mult decît cea a unui singur suflet; Dumnezeu doar aude, vede.

28.    Oare nu vezi că Dumnezeu lasă să intre noaptea după zi şi lasă să intre ziua după noapte şi sileşte să slujească soarele şi luna? Toate se grăbesc la timpul lor hotărît şi Dumnezeu ştie ceea ce faceţi.

29.    Aceasta pentru că Dumne­zeu este adevărul şi cele ce le chemaţi, afară de El, sînt deşerte, şi Dumnezeu este înalt, mare.

30.    Oare nu vezi cum pătrund corăbiile marea, din harul lui Dumnezeu, spre a vă arăta vouă semnele Sale? Iată, aces­tea sînt spre semne pentru tot cel ce e răbdător, ascul­tător.

31.    Şi daca‑i acoperă unda cu umbrele, îl cheamă pe Dum­nezeu cu credinţa curată, şi dacă‑i mîntuieşte pe uscat, atunci stau la îndoială unii din ei şi nimenea nu va tăgă­dui semnele Noastre, decît numai tot omul necre­din­cios, nemulţumitor.

32.    O, voi oamenilor, fiţi cu frica Domnului vostru şi temeţi‑vă de ziua în care nimic nu poate face părintele pentru fiul său şi fiul nimic pentru părintele său.

33.    Căci juruinţa lui Dumnezeu este adevăr; nu vă lăsaţi înşelaţi de viaţa lumească şi să nu vă înşele diavolul în privinţa lui Dumnezeu.

34.    Numai la Dumnezeu este cunoştinţa “orei” şi El trimite ploaia şi El ştie ce este în mitras. Nici un suflet nu ştie ce va păţi mîine şi nici un suflet nu ştie în care ţară va muri. Numai Dumnezeu e ştiutor, cunoscător.

 

XXXII

SURA ÎNCHINĂRII

Din Mekka şi este cu treizeci de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      ALM Trimiterea cărţii este, fără îndoială, de la Domnul veacurilor.

2.      Zic ei: “El a plăsmuit‑o?” Ba ea este adevărul de la Dom­nul tău, ca să în­demni un popor, la care n‑a venit în‑demnător înaintea ta. Poate se vor lăsa ei ocîrmuiţi.

3.      Dumnezeu este cel ce a făcut cerurile şi pămîntul şi ceea ce este între ele, în şase zile. Apoi s‑a suit pe tron. N‑aveţi, afară de El, scut şi nici mijlo­citor. Oare nu vă veţi lăsa în­demnaţi?

4.      El ocîrmuieşte toate lucrurile, de la cer pînă la pămînt, apoi se suie ele la Dînsul, într‑o zi, a cărei măsură e o mie de ani, cum număraţi voi.

5.      Acesta cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite. El, cel puternic, îndură­tor,

6.      care a făcut frumoase toate lucrurile şi a scos făptura omului din lut.

7.      Apoi a făcut urmaşii săi din sămînţă, din apă lepădată.

8.      Apoi l‑a plăsmuit şi a suflat în el duhul său şi v‑a dat vouă auz şi văz, şi inimi. Puţini îi sînteţi mulţumitori.

9.      Şi ei zic: “Dacă ne‑am pier­dut în pămînt, să fim din nou făcuţi?”

10.    Ba ei nu cred în întîlnirea cu Domnul lor.

11.    Spune: “Vă va lua îngerul morţii, căruia îi furăţi încre­dinţaţi. Apoi veţi fi aduşi înapoi la Domnul vostru”.

12.    Şi de ai vedea tu atunci, cum pleacă păcătoşii capetele lor înaintea Domnului lor, zicînd: “Doamne, noi vedem şi auzim. Lasă‑ne să ne întoar­cem, ca să ne purtăm bine! Noi credem cu tărie”.

13.    Şi Noi, dacă am fi voit, am fi dat fiecărui suflet ocîrmuirea sa; dară să fie adevărat cu‑vîntul de la Mine: “Voi să umplu iadul cu duhuri şi cu oamenii la un loc.

14.    Deci, gustaţi, pentru că aţi uitat întîlnirea cu această zi a voastră. Noi am uitat de voi, deci, gustaţi pedeapsa veşnică pentru faptele voastre”.

15.    Numai aceia cred în semnele Noastre, care, la amintirea lor, se prosternă închinîndu‑se şi laudă mărirea Dom­nului lor şi nu se îngîmfează.

16.    Dacă pleacă afară lătura lor din culcuş, atunci îl cheamă pe Domnul lor cu frică şi cu dor şi dau daruri din ceea cu ce i‑am înzestrat Noi.

17.    Nici un suflet nu ştie ce li s‑a ascuns, ca răcoare pentru ochi, spre răs­plată pentru faptele lor.

18.    Oare cel credincios să fie ca şi cel nelegiuit? Ei să nu fie deopotrivă.

19.    În ceea ce‑i priveşte pe cei ce cred şi se poartă bine, pentru ei să fie grădinile locuinţei ca dar pentru faptele lor,

20.    iar în ce‑i priveşte pe cei nelegiuiţi, locuinţa lor este focul. De cîte ori vor voi să iasă din el, vor fi aruncaţi înapoi în el, şi către ei se va spune: “Gustaţi pedeapsa fo­cului, pe care o credeaţi min­cinoasă”.

21.    însă Noi le vom da de gustat pedeapsa cea mai aproape lîngă pedeapsa cea mai ma­re, pentru ca ei să se întoar­că.

22.    Şi cine este mai nelegiuit decît cel căruia i se pome­nesc semnele Domnu­lui său, iar el se întoarce apoi de la ele? Noi ne răzbunăm faţă de cei păcătoşi.

23.    Şi Noi i‑am dat lui Moise scriptura — deci, Nu te îndoi cu privire la întîl­nirea cu El — şi Noi am pus‑o drept ocîrmuire pentru fiii lui Israel.

24.    Şi Noi le dădurăm dregători dintre ei, ca să‑i ocîrmuiască după porunca Noastră, după ce se arătară statornici şi cre­zură tare în semnele Noastre.

25.    Domnul tău va hotărî între ei, în ziua învierii, cu privire la aceea despre ce se ceartă ei.

26.    Oare nu le este cunoscut cîte neamuri înaintea lor am pierdut Noi, în ale căror lo­cuinţe umblă ei? Întru aceas­ta sînt semne, oare nu auziţi?

27.    Oare nu văd ei că Noi mînăm apa în ţara cea săracă şi prin ea scoatem semănătura, din care mănîncă vitele lor şi ei înşişi? Oare nu văd ei?

28.    Şi ei zic: “Cînd va fi această hotărîre, dacă iubiţi adevă­rul?”

29.    Spune: “În ziua hotărîrii să nu le folosească celor necre­dincioşi credinţa lor şi ei să nu fie băgaţi în seamă”.

30.    Deci, întoarce‑te la ei şi aş­teaptă, căci şi ei aşteaptă.

 

XXXIII

SURA TOVARĂŞILOR

Din Medina şi este cu şaptezeci şi trei de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      O, profetule, teme‑te de Dum­nezeu şi nu asculta de cei necredincioşi şi de făţarnici; Dumnezeu este ştiutor, în­ţelept.

2.      Şi urmează ceea ce ţi s‑a des­coperit de la Domnul tău; Dumnezeu ştie ce faceţi.

3.      Şi încrede‑te în Dumnezeu şi Dumnezeu ajunge ca scut.

4.      Dumnezeu nu i‑a dat omu­lui două inimi înlăuntrul său, nici nu le‑a fă­cut pe soţi­ile voastre, de care v‑aţi des­părţit, să fie maicile voastre, nici nu i‑a făcut pe adoptivii voştri să fie fiii voştri. Aces­tea sînt cuvintele voastre în gurile voastre; însă Dumne­zeu spune adevărul şi ocîr‑muieşte pe drumul drept.

5.      Chemaţi‑i după părinţii lor; aceasta este mai cu dreptate la Dumnezeu. Iar dacă nu‑i cunoaşteţi pe părinţii lor, atunci să vă fie ei fraţi întru cre­dinţă şi sub scutul vostru. Şi nu vă este păcat, dacă greşiţi întru aceasta doar dacă o fac aceasta inimile voastre cu tot dinadinsul. Dumnezeu este iertător, îndurător.

6.      Profetul este mai aproape de cei credincioşi, decît ei înşişi loru‑şi, şi soţ­iile sale sînt maicile lor. Şi rudele de sînge sînt mai aproape înrudiţi după cartea lui Dumnezeu, decît credincioşii şi cei ce purced. Ceea ce faceţi bi­ne rudelor este scris în carte.

7.      Şi cînd am făcut Noi legămîntul cu profeţii şi cu tine şi cu Noe şi Avraam şi Moise şi Isus, fiul Mariei, am făcut cu ei un legămînt puternic,

8.      ca El să‑i întrebe pe cei iubi­tori de adevăr despre adevă­rul lor, iar pentru cei necre­dincioşi a pregătit el pedea­psă dureroasă.

9.      O, voi, cei ce credeţi, aduceţi‑vă aminte de mila lui Dum­nezeu asupra voastră, cînd veniră la voi oştiri şi cînd trimiserăm Noi asupra lor un vînt şi oştiri nevăzute, şi Dumnezeu vede ceea ce faceţi.

10.    Cînd veniră la voi de sus şi de jos şi se plecară ochii şi ajunseră inimile în gît, iar voi primiserăţi cugete împo­triva lui Dumnezeu.

11.    Acolo fură ispitiţi credin­cioşii şi fură apucaţi de cu­tremur mare.

12.    Şi cînd ziseră cei făţarnici în ale căror inimi era boală: “Dumnezeu şi trimisul Său ne‑au juruit numai înşelă­ciune”.

13.    Şi cînd zise o parte din ei: “O, voi, popor din Iathrib nu este loc pentru voi, deci în‑toarceţi‑vă!” atunci o parte din ei ceru îngăduire de la profet să se întoarcă acasă, zicînd: “Casele noastre sînt fără scut”, însă ele nu erau fără scut, ci ei voiau să fugă.

14.    Şi de s‑ar fi venit asupra lor din toate laturile cetăţii şi de s‑ar fi cerut de la ei să se răscoale, ei ar fi făcut‑o, însă numai scurt timp ar fi petre­cut în ea.

15.    Şi ei încheiară înainte un legămînt cu Dumnezeu, că nu o vor apuca‑o la fugă; şi legămîntul cu Dumnezeu va fi tras la răspundere.

16.    Spune: “Nu vă ajută vouă fuga, de aţi fi fugit de moar­te sau de ucidere, totuşi nu­mai scurt timp v‑aţi folosit de viaţă”.

17.    Spune: “Cine este acela care vă apără de Dumnezeu, dacă vă doreşte rău sau vă doreşte îndurare?” Afară de Dumnezeu, ei nu află nici scut, nici ajutor.

18.    Dumnezeu îi cunoaşte pe aceia dintre voi, care pun piedici şi pe cei ce spun fra­ţilor lor: “Veniţi la noi!” şi arată puţină vitejie

19.    întru zgîrcenia lor faţă de voi. Cînd vine frica, Tu vezi cum privesc la tine rotind ochii, ca şi cînd ar fi venit moartea asupra lor. Iar dacă a trecut frica, vă întîmpină ei cu limbă ascuţită, lacomi la ce‑i mai bun. Aceştia nu cred, de aceea Dumnezeu va ză­dărnici faptele lor, şi aceasta este uşor pentru Dumnezeu.

20.    Ei cred că tovarăşii nu se vor depărta; iar dacă vin tova­răşii, doresc ei mai bine să meargă la arabi, ca să‑i în­trebe de veştile lor. De ar fi fost la voi, numai cît puţini s‑ar fi luptat.

21.    Vouă v‑a fost în trimisul lui Dumnezeu o pildă frumoasă pentru cel ce nădăjduieşte în Dumnezeu şi în lumea de apoi şi‑şi aduce aminte adesea de Dumnezeu.

22.    Şi cînd îi văzură cei credin­cioşi pe tovarăşi, ziseră ei: “Aceasta e ceea ce ne‑a juruit Dumnezeu şi trimisul Său, şi Dumnezeu şi trimisul Său au spus adevărul”. Şi aceasta le înmulţi numai credinţa şi supunerea.

23.    între credincioşi erau care făceau adevărate cele ce le juruiseră lui Dum­nezeu. Unii din ei împliniseră juruinţa lor, alţii aşteaptă şi nu se schi­mbă,

24.    pentru ca să răsplătească Dumnezeu celor iubitori de adevăr, după ade­vărul lor, şi să‑i pedepsească pe cei făţar­nici dacă voieşte, sau să se în­toarcă spre ei. Dumnezeu este iertător, îndurător.

25.    Şi Dumnezeu îi alungă îna­poi pe cei necredincioşi întru furia lor; ei nu ajunseră în bine; şi Dumnezeu ajunge pentru cei credincioşi în lup­tă; Dumnezeu doar este puter­nic, tare.

26.    Şi El lasă pe cei ce ajutară din poporul scripturii să se coboare din cetă­ţile lor şi aruncă frica în inimile lor. O parte din ei aţi omorît‑o, iar o parte aţi luat‑o în prin­soare.

27.    Şi El v‑a dat vouă spre moş­tenire ţara lor şi locuinţele lor şi averile lor şi o ţară pe care n‑aţi călcat‑o. Şi Dum­nezeu este atotputernic.

28.    O, profetule, spune soţiilor tale: “Dacă doriţi viaţa lumii şi podoaba ei, veniţi, eu voi să vă înzestrez şi să vă dau drumul după cuviinţă.

29.    Iar dacă‑l doriţi pe Dumne­zeu şi pe trimisul Său şi locuinţa cea de apoi, atunci a pregătit Dumnezeu mare răsplată pentru acei dintre voi care se poartă bine”

30.    O, voi, muierile profetului, dacă una din voi face o faptă ruşinoasă răsvă­dită, să‑i fie pedeapsă îndoită. Aceasta este uşor la Dumnezeu.

31.    Însă cine din voi ascultă de Dumnezeu şi de trimisul Său şi se poartă bi­ne, aceleia îi vom da răsplată îndoită şi‑i vom pregăti îngrijire cinstită.

32.    O, muieri ale profetului, voi nu sînteţi ca una din celelalte muieri. Dacă vă temeţi de Dumnezeu, nu fiţi preveni­toare cu vorba, ca să capete poftă acela în a cărui inimă este boală, ci vorbiţi cuviin­cios.

33.    Şedeţi molcom în casele voastre şi nu vă împodobiţi, ca pe vremea neşti­inţei de’nainte, şi împliniţi rugăciunea, şi daţi milostenii, şi ascultaţi de Dumnezeu şi de trimisul Său. Dumnezeu voieşte să ia de la voi, ca de la locuitorii casei, spurcăciunea şi voieşte să vă curăţească.

34.    Şi aduceţi‑vă aminte de ceea ce s‑a citit în casele voastre din semnele lui Dumnezeu şi din înţelepciune. Dumne­zeu este ager, ştiutor.

35.    Moslemii şi moslemele, cei credincioşi şi cele credin­cioase, cei ascultători şi cele ascultătoare, cei iubitori de adevăr şi cele iubitoare de adevăr, cei statornici şi cele statornice, cei umiliţi şi cele umilite, cei ce dau milos­tenii şi cele ce dau milostenii, cei ce postesc şi cele ce postesc, cei ce pă­zesc ruşinea lor şi cele ce o păzesc, cei ce‑l po­menesc adesea pe Dum­ne­zeu şi cele ce‑l pomenesc, lor le‑a pregătit Dumnezeu ier­tare şi răspla­tă mare.

36.    Şi nu se cade unui credincios sau unei credincioase, dacă Dumnezeu a hotărît un lu­cru, ca ei să poată alege întru lucrurile lor. Iar cel ce se răz­vrăteşte împotriva lui Dum­nezeu şi a trimisului Său, este în rătăcire răs­vădită.

37.    Şi cînd ai vorbit cu el, de care s‑a îndurat Dumnezeu şi te‑ai îndurat şi tu: “Ţine‑ţi soţia ta pentru tine şi teme‑te de Dumnezeu”, şi ai as­cuns în sufletul tău ce voia Dumnezeu să descopere şi te‑ai sfiit de oameni, mă­car că Dumnezeu e mai vrednic să te temi de El. Şi după ce hotărîse Zeid lucrul cu ea, ţi‑o dădurăm de soţie, ca să nu fie păcat pentru cei credin­cioşi să ia în căsătorie soţiile adoptivilor lor, dacă au ho­tărît lucrul cu ele. Şi porunca Iui Dumnezeu să se împli­nească.

38.    Nu este păcat asupra profe­tului întru ceea ce i‑a porun­cit Dumnezeu; a­cesta a fost obiceiul lui Dumnezeu faţă de ce au trecut înainte şi porunca lui Dumnezeu este hotărîtă:

39.    cei ce împlinesc soliile lui Dumnezeu şi se temeau de El şi nu se temeau de nime­nea afară de Dumnezeu. Şi Dumnezeu de ajuns face socoteala.

40.    Nu este Mohammed tatăl unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este trimisul lui Dumne­zeu şi pecetea profeţilor. Şi Dumnezeu ştie toate.

41.    O, voi, cei ce credeţi, pomeniţi‑L pe Dumnezeu şi lăudaţi‑L dimineaţa şi seara.

42.    El este cel ce vă binecuvîntează, şi îngerul se roagă pentru voi, ca să vă scoată din întuneric la lumină; şi El este îndurător faţă de cei cre­din­cioşi.

43.    Salutarea lor este în ziua cînd îl întîlnesc “Pace!” şi El a pregătit pentru ei o răspla­tă cinstită.

44.    O, profetule, Noi te‑am tri­mis ca martor şi ca binevestitor şi ca îndemnă­tor,

45.    şi ca unul ce cheamă la Dumnezeu cu voia Lui şi ca o candelă luminoa­să.

46.    Şi vesteşte‑le credincioşilor că vor avea de la Dumnezeu milă mare.

47.    Şi nu asculta de necredin­cioşi şi făţarnici; lasă‑le stri­căciunea lor şi încrede‑te în Dumnezeu. Şi Dumnezeu e într‑ajuns ca scut.

48.    O, voi, cei ce credeţi, dacă vă căsătoriţi cu muieri credin­cioase, apoi vă despărţiţi de ele, înainte de ce le‑aţi atins, atunci nu trebuie să ţineţi un termen cu privire la ele, însă înzestraţi‑le şi daţi‑le drumul după cuvi­inţă.

49.    O, profetule, Noi îţi încuviin­ţăm ţie soţiile tale, cărora le‑ai dat zestre, şi acelea pe care le stăpîneşte dreapta ta, pe care ţi le‑a dat ca pradă Dum­nezeu, şi fiicele unchiu­lui tău, şi fiicele mătuşii tale după tată, şi fiicele unchiului tău, şi fiicele mătuşii tale după mamă, care au purces cu tine şi muierea credin­cioasă, dacă se dăruieşte ea însăşi profetului, cînd do­reş­te profetul, ca să o ia în căsă­torie; numai anume ţie înain­tea credin­cioşilor.

50.    Noi ştim ce le‑a orînduit lor cu privire la soţiile lor şi la ceea ce stăpînesc dreapta lor, ca să nu fie asupra ta păcat. Şi Dumnezeu este iertător, în­durător.

51.    Tu poţi respinge pe cine voieşti din ele şi poţi primi la tine pe cine voieşti din ele şi pe care doreşti din cele ce le‑au alungat şi să nu fie păcat asu­pra ta. Aceasta e mai mult, pentru ca să se răco­rească ochii lor, şi ele să nu se întristeze şi să fie mulţu­mite cu ceea ce le‑ai dat. Şi Dumnezeu ştie ceea ce este în inimile voastre şi Dumne­zeu este ştiutor, blînd.

52.    Ţie nu‑ţi mai sînt încuviin­ţate muieri şi n‑ai voie să le schimbi cu alte soţii, chiar dacă te miri de frumuseţea lor, afară de acelea pe care le stăpîneşte dreapta ta. Şi Dum­nezeu păzeşte toate lucrurile.

53.    O, voi, cei ce credeţi, nu in­traţi în casele profetului doar dacă vă dă el voie la ospăţ fără să aşteptaţi timpul. Dacă însă aţi fost chemaţi, atunci intraţi. Şi dacă aţi ospătat, atunci împrăştiaţi‑vă şi nu zăboviţi cu istorii. Aceasta i‑ar face necaz profetului şi el s‑ar ruşina de voi; însă Dum­nezeu nu se ruşinează de adevăr. Şi dacă le rugaţi pen­tru ceva, atunci rugaţi‑le du­pă o perdea. Aceasta e mai curat pentru inimile voastre şi inimile lor. Şi nu vi se cade ca să‑i faceţi scîrbă trimisului lui Dumnezeu, nici să vă căsătoriţi cu soţiile sale după el. Aceasta ar fi ceva mare la Dumnezeu.

54.    Ori de descoperiţi lucrul, sau îl ascundeţi, Dumnezeu ştie toate lucrurile.

55.    Nu este păcat asupra lor, dacă vorbesc fără văl cu părinţii lor sau cu co­piii lor, sau cu fraţii lor, sau cu fiii fraţilor lor, sau cu fiii surori­lor lor, sau cu muierile lor, sau cu cei pe care îi stăpîneş‑te dreapta lor. Deci, temeţi‑vă de Dumnezeu, doar Dumnezeu este martor la toate lucrurile.

56.    Dumnezeu şi îngerii Săi îl binecuvîntează pe profet; o, voi, cei ce credeţi, binecuvîntaţi‑l cu salutarea păcii.

57.    Aceia care îl scîrbesc pe Dumnezeu şi pe trimisul Său, asupra lor va fi bleste­mul lui Dumnezeu în lumea de acum şi cea de apoi şi El le‑a pre­gătit pedeapsă ruşi­noasă.

58.    Şi cei care îi scîrbesc pe cei credincioşi şi pe cele credin­cioase, fără să o fi agonisit ei, aceia au să poarte vina de ponegrire şi păcat răsvădit.

59.    O, profetule, spune soţiilor tale şi fiicelor tale şi muie­rilor celor credin­cioşi, ca să se învelească în gjilbaburile lor; aşa mai lesne vor fi cu­noscu­te şi nu vor fi scîrbite. Şi Dumnezeu este iertător, îndurător.

60.    De nu vor înceta cei făţarnici şi cei ce au boală în inimile lor şi răsvrătitorii în Medina, te vom aţîţa împotriva lor. Atunci, să nu‑ţi fie ei vecini, decît numai pentru timp scurt.

61.    Blestemaţii! Oriunde vor fi aflaţi, să fie apucaţi şi măce­lăriţi.

62.    Acesta a fost obiceiul lui Dum­nezeu pentru cei ce au pierit înainte şi nu vei afla schim­bare la obiceiul lui Dumnezeu.

63.    Oamenii te vor întreba des­pre “oră”. Spune: “Ştiinţa des­pre ea este la Dumnezeu, şi ce te face să ştii că ora poate este aproape?”

64.    Dumnezeu i‑a blestemat pe necredincioşi şi a pregătit flacăra pentru ei.

65.    Acolo vor petrece în veci şi nu vor afla nici scut, nici ajutor.

66.    În ziua cînd vor fi aruncaţi cu faţa lor în foc, vor zice: “O, de am fi ascul­tat de Dum­nezeu şi am fi ascultat de cel trimis!”

67.    Şi vor zice: “Doamne, noi am ascultat de Domnii noştri şi de puternicii noştri, şi ei ne‑au dus pe drum rătăcit.

68.    Doamne, dă‑le pedeapsă în­doită şi blesteamă‑i cu bles­tem mare.

69.    O, voi, cei ce credeţi, nu fiţi ca şi cei ce l‑au scîrbit pe Moise. Dumnezeu l‑a curăţit de ceea ce vorbeau ei şi el era la Dumnezeu cu mare cinste.

70.    O, voi, cei ce credeţi, temeţi‑vă de Dumnezeu şi vorbiţi cuvinte adevărate,

71.    ca să vă îmbunătăţească faptele voastre şi să vă ierte faptele voastre. Şi cel ce a ascultat de Dumnezeu şi de profetul Său va ajunge la mare fericire.

72.    Noi arătarăm cerurilor şi pămîntului şi munţilor ama­netul, dar ei nu voi­ră să‑l poarte, şi se temeau de el. Omul însă s‑a încărcat cu el, pentru că el este nelegiuit, nebun:

73.    pentru ca Dumnezeu să pe­depsească pe făţarnici şi pe făţarnice, pe ido­latri şi pe idolatre şi să se întoarcă Dum­nezeu la cei credincioşi şi la cele credincioase. Şi Dumne­zeu este iertător, îndurător.

 

XXXIV

SURA SABEI

Din Mekka şi este cu cincizeci şi patru de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Mărire lui Dumnezeu, ale căruia sînt cele din ceruri şi cele de pe pămînt şi mărire Lui, în lumea de apoi; El este înţelept, ştiutor.

2.      El ştie ce intră în pămînt şi ce iese din el şi ce se coboară din cer şi ce se suie în el; El este cel îndurător, iertător.

3.      Şi cei necredincioşi spun: “Nu vine ora la noi!” Spune: “Ba, pe Domnul meu, ea vine la voi! Celui ce cunoaşte cele ascunse, nu‑i este depăr­tată nici măcar greutatea unui fir de colb în ceruri şi pe pămînt; şi nici nu este ceva mai mic sau mai mare, ce n‑ar fi într‑o carte răsvădită:

4.      ca să răsplătească El celor ce cred şi se poartă bine. Aceş­tia pentru ei este iertare şi înzestrare cinstită.

5.      Aceia, însă, care tind să slă­bească semnele Noastre, pentru ei este ca pedeapsă un chin dureros”.

6.      Şi văd cei cărora li s‑a dat înţelepciune că ceea ce ţi s‑a trimis de la Domnul tău este adevăr şi duce la drumul celui puternic, preamărit.

7.      Şi cei necredincioşi zic: “Să vă arătăm drumul la un băr­bat care vă vesteşte că dacă veţi fi sfîşiat în bucăţele, vă veţi face făptură nouă?

8.      El a plăsmuit o minciună despre Dumnezeu, sau este îndrăcit!” Însă cei ce nu cred în lumea de apoi, vor veni la pedeapsă şi sînt în rătăcire adîncă.

9.      Oare nu văzură ei ce este înaintea lor şi după ei din cer şi pe pămînt? De am voi Noi, i‑am scufunda în pă­mînt sau am lăsa să cadă asupra lor o parte din cer. Întru aceasta sînt semne pentru fiecare rob căincios.

10.    Şi Noi îi dădurăm lui David mila de la Noi: “O, voi, mun­ţilor, daţi mărire împreună cu el şi voi, păsărilor!”Şi Noi îi muiarăm fierul: “Fă zale şi fă‑le tari în verigi; şi purta‑ţi‑vă bine; Eu văd ce faceţi voi!”

11.    Şi lui Solomon îi supuserăm vîntul; dimineaţa sa a fost o lună de zile şi seara sa a fost o lună; şi‑i lăsarăm să curgă un izvor de spijă. Şi din du­huri o luaseră unii înaintea lui, cu voia Domnului său, şi cine din ei se răzvrătea îm­potriva poruncii Noastre, aceluia îi dădeam Noi de gustat pedeapsa flăcării.

12.    Şi ei îi lucrară lui ce voia el: odăi, icoane, vase cît iazurile şi oale stătă­toare.

13.    Şi cînd am hotărît Noi moar­tea asupra lui, nimic nu le‑a arătat lor moar­tea lui, decît o vietate a pămîntului care mînca toiagul său. Şi cînd căzu el, cunoscură duhurile că, dacă ele ar fi ştiut cele as­cunse, n‑ar fi trebuit să pe­treacă în pedeapsă ruşinoa­să. “Faceţi mulţumită voi, cei din casa lui David, căci nu mai puţin sînt mulţumitori”.

14.    Saba a avut în locuinţele lor un semn: două grădini în dreapta şi în stîn­ga: “Mîncaţi din darul Domnului vostru şi mulţumiţi‑i; o ţară bună şi un Domn iertător”.

15.    Însă ei s‑au întors şi Noi am trimis asupra lor potopul ezăturii şi le‑am schimbat amîndouă grădinile lor cu două grădini cu mîncare amară şi tamariscă şi puţini arbori de lotus.

16.    Aceasta le dădură ca răs­plată, pentru că erau necre­dincioşi. Şi nu le răsplătim Noi, astfel, numai celor ne­credincioşi?

17.    Şi Noi aşezarăm între ei şi între cetăţile, pe care le‑am bînecuvîntat, ce­tăţi cunos­cute şi am hotărît drumul încolo: “Călătoriţi încolo ziua şi noaptea cu siguranţă!”

18.    Şi ei ziseră: “Doamne, fă mai lungi căile noastre!” Şi ei păcătuiră împotri­va lor înşişi şi Noi îi făcurăm pildă pentru povestire şi‑i sfărîmarăm cu toţii în bucăţi. Acestea sînt semne pentru cei statornici, mulţumitori.

19.    Şi diavolul a adeverit la ei părerea sa şi ei i‑au urmat lui, afară de o parte dintre credincioşi.

20.    Însă el nu avu asupra lor putere, decît numai ca Noi să ştim cine crede în lumea de apoi şi cine se îndoieşte despre aceasta. Şi Domnul tău pă­zeşte toate lucrurile.

21.    Spune: “Chemaţi‑i pe aceia în care credeţi, afară de Dum­nezeu; ei n‑au putere asupra greutăţii unui fir de colb, în ceruri şi pe pămînt, şi ei n‑au parte la acestea, şi nici El n‑are ajutători între ei”.

22.    Şi nu foloseşte mijlocire la El, decît numai pentru acela căruia îi dă El voie, aşa că dacă s‑a depărtat frica din inimile lor, zic ei: „Ce spune Dom­nul vostru?” Spune: “Adevărul, că El este cel înalt, mare”.

23.    Spune: “Cine vă îngrijeşte din ceruri şi de pe pămînt?” Spune: “Dumne­zeu!” Şi noi sau voi sîntem în ocîrmuire sau în rătăcire răsvădită.

24.    Spune: “Voi să nu fiţi între­baţi pentru păcatele noastre şi noi să nu fim întrebaţi pen­tru păcatele voastre”.

25.    Spune: “Domnul nostru ne va aduna, apoi va deschide între noi; El este cel ce des­chide, cel ce ştie”.

26.    Spune: “Arătaţi‑mi pe cei ce i‑aţi adăugit ca tovarăşi lui Dumnezeu”. Nicidecum. Ba El este Dumnezeu cel puter­nic, înţelept.

27.    Şi noi te‑am trimis la întrea­ga omenire numai ca binevestitor şi ca în­demnător, însă cei mai mulţi din oa­meni nu o ştiu.

28.    Şi ei zic: “Cînd va fi această ameninţare, dacă iubiţi ade­vărul?”

29.    Spune: “Vouă vi s‑a hotărît o zi, din care nu puteţi nici îm­piedica, nici grăbi o oră”.

30.    Şi cei necredincioşi zic: “Nu vom crede în acest Coran, nici în ceea ce a fost înaintea lui!” Dar de i‑ai vedea pe cei nelegiuiţi puşi înaintea Dom­nului lor; ei vor schimba întreolaltă cuvinte, vor spune cei slabi către cei îngîmfaţi: “De n‑aţi fi fost voi, noi am fi crezut”.

31.    Cei îngîmfaţi vor zice către cei slabi: “Oare noi v‑am abătut de la ocîrmu­ire, după ce venise la noi? Ba voi aţi fost păcătoşi!”

32.    Şi cei slabi vor zice către cei îngîmfaţi: “Ba vicleşugul ziua şi noaptea cînd ne porunci­răţi să nu credem în Dumne­zeu şi să‑i facem semeni!” Şi ei vor arăta căinţă, după ce vor fi văzut pedeapsa. Şi noi vom pune juguri pe gî­turile necredincioşilor. Oare să li se răsplătească altfel, decît după faptele lor?

33.    Şi Noi nu trimiserăm îndemnători la vreun oraş, fără să fi zis cei îmbui­baţi: “Noi nu credem în trimiterea voastră”.

34.    Ei ziseră: “Noi sîntem bogaţi între avuţii şi copii şi nu vom fi pedepsiţi”.

35.    Spune: “Domnul meu dă în­grijire bogată şi măsură cui voieşte, însă cei mai mulţi din oameni nu o ştiu”.

36.    Şi nici averea voastră şi nici copiii voştri nu sînt ceea ce vă aduce aproape de Noi. Numai cei ce cred şi se poar­tă bine, numai pentru aceia este răs‑plată îndoită, pentru faptele lor şi ei să fie siguri în odăile raiului.

37.    Cei ce se silesc să slăbească semnele Noastre vor fi aduşi la pedeapsă.

38.    Spune: “Domnul meu îi în­grijeşte pe cine voieşte din robii Săi cu prisosinţă şi cu socoteală, şi ceea ce dăruiţi voi, El vă va da înapoi. El este cel mai bun îngrijitor”.

39.    Şi într‑o zi vă va aduna cu toţii, apoi le va zice îngerilor: “Care dintre aceştia v‑au slujit?”

40.    Ei vor zice: “Mărire Ţie! Tu eşti scutul nostru, nu ei. Ba ei au slujit duhurilor şi cei mai mulţi din ei au crezut în ele”.

41.    Însă, în ziua aceea, nimenea nu poate să‑i folosească sau să‑i strice altuia şi Noi vom zice către cei nelegiuiţi: “Gus­taţi pedeapsa focului, pe care o ţineaţi de mincinoasă”.

42.    Şi dacă li se citesc lor sem­nele Noastre răsvădite, zic ei: “Aceasta nu este nimic, decît un bărbat care voieşte să vă abată de la cele cărora le‑au servit părinţii voştri”. Şi ei zic: “Aceasta nu e nimic decît o minciună născocită!” Iar cei necredincioşi zic des­pre adevăr după ce a venit la ei: “Aceasta nu e nimic decît fermecătură răsvădită!”

43.    Şi noi nu le dădurăm cărţi, ca să înveţe din ele, nici nu trimiserăm la ei îndemnător înaintea ta.

44.    Şi învinuirăm de minciună şi pe cei care au fost înaintea lor, iar ei[1] nu ajunseră nici a zecea parte din ceea ce le‑am dat Noi lor. Ei, deci, îi ţi­nu­ră de mincinoşi pe trimişii Mei, dar cum a fost lepădarea Mea!

45.    Spune: “Eu vă îndemn cu privire la una, ca să vă ridi­caţi înaintea lui Dumnezeu cîte doi sau cîte unul, apoi cugetaţi că în tovarăşul vos­tru nu este vreun duh[2], El vă este numai un îndemnător, înainte de pedeapsa cea aspră”.

46.    Spune: “Nu cer de la voi răs­plată, aceea fie pentru voi; răsplata mea este numai la Dumnezeu şi El este martor la toate lucrurile”.

47.    Spune: “Domnul meu varsă adevărul, El, ştiutorul celor ascunse”.

48.    Spune: “A venit adevărul, iar deşertăciunea să nu mai în­ceapă şi să nu se mai întoar­că”.

49.    Spune: “Eu, dacă rătăcesc, atunci rătăcesc numai pentru mine însumi, iar dacă sînt ocîrmuit, apoi este aceasta prin ceea ce mi‑a descoperit Domnul meu; El este cel ce aude. El este aproape”.

50.    Şi de ai vedea cum sînt ei înspăimîntaţi şi cum nu află scăpare, şi cum sînt luaţi dintr‑un loc apropiat[3].

51.    Şi ei zic: “Noi credem în aceas­ta!” Dar cum pot ei primi credinţa într‑un loc îndepăr­tat[4],

52.    dacă au fost înainte necre­dincioşi şi au alungat cu pietre taina lor din loc îndepărtat?[5]

53.    Şi să se puie o stavilă între ei şi ceea ce doresc ei,

54.    cum s‑a făcut cu semenii lor de dinaintea lor. Ei erau în mare îndoială.

 

XXXV

SURA ÎNGERILOR[6]

Din Mekka şi este cu patruzeci şi cinci de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Mărire lui Dumnezeu, făcă­torul cerurilor şi al pămîntului, care pe îngeri i‑a făcut trimişi cu aripi cu pereche şi cu cîte trei şi cu cîte patru. El adaugă făpturii ce voieşte. Dumnezeu este atotputernic.

2.      Ceea ce deschide Dumnezeu pentru oameni întru îndu­rare, aceea nu se poate opri şi ce opreşte El, nimenea nu poate trimite după Dînsul. El este cel puternic, înţelept.

3.      O, voi, oamenilor, aduceţi‑vă aminte de îndurarea lui Dum­nezeu asupra voastră. Oare mai este un făcător, afară de Dumnezeu, care vă îngrijeşte din cer şi de pe pămînt? Nu este Dumnezeu, afară de El, deci cum puteţi fi abătuţi?

4.      Şi dacă te ţin de mincinos, ei i‑au ţinut de mincinoşi şi pe trimişii de’na­intea ta şi la Dumnezeu se întorc toate lucrurile.

5.      O, voi, oamenilor, juruinţa lui Dumnezeu este adevăr şi să nu vă înşele viaţa lumii şi înşelătorul[7] şi să nu vă înşele cu privire la Dumnezeu.

6.      Satan vă este vouă duşman, deci ţineţi‑l ca duşman; el îi cheamă numai pe tovarăşii săi ca să fie soţii flăcării.

7.      Cei necredincioşi, pentru ei, este pedeapsă aspră.

8.      Iar cei ce cred şi se poartă bi­ne, pentru ei este iertare şi răsplată mare.