Surele 24-29

XXIV

SURA LUMINII

Din Medina şi este cu şaizeci şi patru de senine

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      O sură pe care am trimis‑o Noi şi am făcut‑o lege şi am trimis în ea semne răsvădite, ca să vă lăsaţi îndemnaţi.

2.      Pe curvă şi pe curvar biciuiţi‑i pe fiecare cu cîte o sută de bice şi să nu vă apuce pen­tru ei îndurare împotriva ju­decăţii lui Dumnezeu, dacă credeţi în Dumnezeu şi în ziua de apoi. Şi să fie martori la pedeapsa lor o parte din credincioşi.

3.      Curvarul să nu se căsătoreas­că decît cu o curvă sau pă‑gînă şi curva să nu se căsă­torească decît cu un curvar sau un păgîn; şi aceasta este oprit pentru cei credincioşi.

4.      Cei ce defaimă muieri cinsti­te, apoi nu aduc patru mar­tori, bicuiţi‑i cu optzeci de bice şi nu mai primiţi măr­turie de la ei cîndva, căci ei sînt nelegiuiţi,

5.      afară de cei care pe urmă se căiesc şi se îndreaptă; Dum­nezeu doar este iertător, în­durător.

6.      Cei ce defaimă pe soţiile lor şi n‑au martori, afară de sine înşişi, să mărturisească de patru ori înaintea lui Dum­nezeu că este adevărat,

7.      şi a cincea oară, ca să vie blestemul lui Dumnezeu asupra sa, dacă este min­cinos.

8.      Dară să împingă de la ea pedeapsa, dacă ea va măr­turisi de patru ori la Dum­nezeu că este el mincinos,

9.      şi a cincea oară, ca să vie mînia lui Dumnezeu asupra ei, dacă a spus el adevărul.

10.    Şi fără de mila lui Dumne­zeu asupra voastră şi fără de îndurarea Lui şi dacă Dum­nezeu n‑ar fi iertător, îndu­rător…

11.    Cei ce au adus minciuna, cîţiva din voi, nu cred că aceasta ar fi un rău pentru voi, ba că ar fi un bine pen­tru voi. Fiecărui bărbat din voi să‑i fie ceea ce şi‑a ago­nisit din păcat, iar cel ce a luat asupra sa ca să‑l mă­rească, pentru acela să fie pedeapsă mare.

12.    De ce, cînd aţi auzit aceasta, nu cugetară credincioşii şi credincioasele întru sine lu­crul bun şi nu ziseră: “Aceas­ta este minciună răsvădită?”

13.    De ce nu aduseră pentru aceasta patru martori? Însă pentru că nu aduseră patru martori, sînt aceştia minci­noşi înaintea lui Dumnezeu.

14.    Şi fără de mila lui Dumne­zeu asupra voastră şi fără de îndurarea lui în lumea de acum şi cea de apoi, v‑ar fi ajuns o pedeapsă mare pen­tru ceea ce aţi răspîndit, cînd aţi scos‑o cu limbile voastre şi aţi vorbit cu gurile voastre ceva ce n‑aţi ştiut şi aţi ţinut de ceva uşor ceea ce la Dum­nezeu este lucru mare.

15.    Şi de ce, cînd auzirăţi, n‑aţi zis: “Ni se cuvine ca să vor­bim despre aceasta?” Mărire Ţie! Aceasta este o munciună mare.

16.    Dumnezeu vă îndeamnă, ca să nu faceţi ceva asemenea vreodată, dacă sînteţi credin­cioşi.

17.    Şi Dumnezeu vă face răsvă‑dite semnele, şi Dumnezeu este ştiutor, înţelept.

18.    Acei cărora le place ca să se răspîndească lucruri ruşi­noase asupra credincioşilor, pentru ei este pedeapsă du­reroasă,

19.    în lumea de aici şi de apoi. Şi Dumnezeu ştie, dar voi nu ştiţi.

20.    Şi fără de mila lui Dumezeu asupra voastră şi fără de îndurarea Lui şi de n‑ar fi Dumnezeu îndurător, milos­tiv…

21.    O, voi, cei ce credeţi, nu ur­maţi paşilor lui Satan, căci cel ce urmează paşilor lui Satan porunceşte lucru ruşi­nos şi oprit. Şi fără de îndu­rarea sa nici unul din voi nu ar fi curat cîndva. Însă Dum­nezeu curăţeşte pe cine voieş­te şi Dumnezeu aude, ştie.

22.    Şi să nu jure cei avuţi şi bo­gaţi dintre voi, că nu vor mai da nimic rudelor şi sărma­nilor şi celor ce purced pe drumul lui Dumnezeu, ci să ierte şi să uite. Oare nu aţi dori ca Dumnezeu să vă ierte şi vouă? Dumnezeu este iertător, îndurător.

23.    Cei ce defăima muieri cinsti­te, care sînt nebăgătoare de seamă, însă credincioase, sînt blestemaţi, în lumea de acum şi cea de apoi, şi pen­tru ei este pedeapsă mare.

24.    Într‑o zi vor mărturisi împo­triva lor limbile lor şi mîinile lor şi picioarele lor, pentru ceea ce au făcut.

25.    În ziua aceea le va răsplăti Dumnezeu după cuviinţă şi ei să ştie că Dumnezeu este adevărul răsvădit.

26.    Cele rele pentru cei răi şi cei răi pentru cele rele, şi cele bune pentru cei buni şi cei buni pentru cele bune. Aceş­tia vor fi curaţi cu privire la ceea ce se vorbeşte despre ei, — iertare şi îngrijire măreaţă!

27.    O, voi, cei ce credeţi, nu in­traţi în case care nu sînt ca­sele voastre, pînă ce n‑aţi ce­rut îngăduire şi n‑aţi salutat locuitorii lor. Aceasta este mai bine pentru voi. Poate vă lăsaţi îndemnaţi.

28.    Şi dacă nu aflaţi pe nimenea acolo, nu intraţi pînă nu vi se îngăduie; şi dacă vi se spune: “Întoarceţi‑vă!”, atunci întoarceţi‑vă; aceasta e mai curat pentru voi şi Dumne­zeu ştie ce faceţi.

29.    Nu vă este păcat, dacă intraţi în casele nelocuite, de vă este de folos. Şi Dumnezeu ştie ce faceţi pe faţă şi într‑ascuns.

30.    Spune credincioşilor ca să plece privirile lor şi să‑şi păzească ruşinea lor. Aceasta e mai curat pentru ei. Dum­nezeu doar ştie ce fac ei.

31.    Şi spune către cele credin­cioase ca să‑şi plece privirile lor şi să‑şi pă­zească ruşinea lor şi să nu‑şi descopere fru­museţea lor, afară de ceea ce e pe dinafară, şi să‑şi puie văluri asupra sînurilor, şi să nu‑şi descopere frumuseţea, afară de înaintea bărbaţilor lor sau a părinţilor, sau a părin­ţilor bărbaţilor lor, sau a fiicelor lor, sau a fiilor băr­baţilor lor, sau a fra­ţilor lor sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muie­rilor lor sau a celor care îi stăpîneşte dreapta lor, sau a slujitorilor lor, care n‑au mădulare de bărbat, sau a copiilor, care nu se uită la goliciunea muierilor. Şi ele să nu bată cu picioarele, ca să ştie ce ascund ele din fru­museţea lor. Şi întoarceţi‑vă cu toţii la Dumnezeu, o, voi, credincio­şilor, poate vă va merge bine.

32.    Şi căsătoriţi‑i pe cei necăsă­toriţi şi pe cei cinstiţi dintre robii şi roabele voastre. Dacă sînt sărmani, Dumnezeu îi face bogaţi din mila Sa. Şi Dumnezeu este cuprinzător, ştiutor.

33.    Şi să trăiască în curăţenie acei ce nu află pe nimenea pentru căsătorie, pînă ce Dumnezeu îi va îmbogăţi din Mila Sa. Şi celor pe care îi stăpîneş­te dreapta voastră, care cer o carte, scrieţi‑le da­că ştiţi ceva bun în a­ceasta şi daţi‑le din averea lui Dum­nezeu pe care v‑a dat‑o vouă. Şi nu siliţi roabele voastre la curvie, dacă voiesc ele să rămîie curate, căutînd folo­sul vieţii lumeşti. Iar dacă unul le sileşte, atunci, după ce le‑a silit, Dumnezeu este iertător, îndurător.

34.    Şi Noi am trimis la voi sem­ne răsvădite şi cele ce s‑au întîmplat în ase­menea fel înaintea voastră şi îndem­narea pentru cei ce se tem de Dum­nezeu.

35.    Dumnezeu este lumina ceru­rilor şi a pămîntului… El sea­mănă cu o firi­dă, în care este o candelă şi candela este în sticlă şi sticla este ca o stea sclipitoare. Ea se prinde de un pom binecuvîntat, de un măslin, ce nu e nici de la ră­sărit, nici de la apus, al cărui ulei aproape luminează, fără să‑l fi atins focul — lumină peste lumină. Dumnezeu ocîrmuieşte la lu­mina Sa pe cine voieşte şi Dumnezeu face pilde pentru oameni şi Dum­nezeu cunoaşte toate lucrurile.

36.    În casele în care a dat voie Dumnezeu ca să se preamă­rească şi să se vestească numele Său, îl laudă dimi­neaţa şi seara

37.    bărbaţii pe care nu‑i opreşte nici negoţul, nici marfa de la amintirea lui Dumnezeu şi de la împlinirea rugăciunii şi darea milosteniilor, de frică, înaintea unei zile în care se întorc inimile şi ochii,

38.    pentru ca Dumnezeu să le răsplătească faptele lor cele mai frumoase şi să le adauge harul Său; şi Dumnezeu îngrijeşte pe cine voieşte, fără mă­sură.

39.    Iar faptele necredincioşilor sînt ca o nălucire pe şes, pe care ţine cel în­setat, că e apă, pînă ce, cînd vine la ea, nu se află nimica, însă el află că Dumnezeu îi plăteşte întrea­ga socoteală. Şi Dumnezeu este grabnic la socoteală.

40.    Sau ca întunecimea de pe marea adîncă, pe care o aco­peră unda, peste care este o undă, asupra căreia este un nour — întunecimi, una pes­te alta — cînd întinde cineva mîna sa, aproape nu o vede. Şi căruia nu‑i dă Dumnezeu lumină, acela n‑are lumină.

41.    N‑ai văzut că pe Dumnezeu îl preamăresc toate cele din ceruri şi de pe pămînt şi păsările, întinzînd aripile? Fiecare cunoaşte rugăciunea sa şi lauda sa şi Dumnezeu ştie ce fac ei.

42.    Şi a lui Dumnezeu este stăpînirea în ceruri şi pe pămînt şi la Dumnezeu duce drumul.

43.    Oare n‑ai văzut că Dumne­zeu alungă nourii, apoi îi îm­preună, apoi îi face grămezi? Şi tu vezi ploaia ieşind din mijlocul lor. Şi El trimite munţi din cer, în care este grindină, şi El nimereşte cu aceasta pe cine voieşte, şi o întoarce de la cine voieşte. Strălucirea fulgerului Său răpeşte aproa­pe vederile.

44.    Dumnezeu schimbă noaptea cu ziua; între aceasta este o pildă pentru cei ce văd. Şi Dumnezeu a făcut toate vie­tăţile din apă. Şi între ele sînt unele care umblă pe pînte‑cele lor, şi unele care umblă pe două picioare, şi u­nele care umblă pe patru. Dum­nezeu face ce voieşte şi Dum­nezeu are putere asupra tutu­ror lucrurilor.

45.    Noi am trimis semne răsvădite şi Dumnezeu îl ocîrmuieşte pe cine voieş­te pe drum drept.

46.    Şi ei vor zice: “Noi credem în Dumnezeu şi în trimisul Său!” apoi se în­toar­ce o parte din ei de la aceasta, şi aceia nu sînt credincioşi.

47.    Şi de ar fi chemaţi la Dum­nezeu şi la trimisul său, ca să judece ei, atunci o parte din ei s‑ar abate.

48.    De ar fi însă la ei adevărul, ar veni şi ei la El cu umilinţă.

49.    Oare este în inimile lor boală, sau se îndoiesc ei sau se tem că Dumnezeu şi tri­misul Său vor fi nedrepţi faţă de ei? Ba, ei sînt nele­giuiţi.

50.    Vorba credincioşilor, cînd sînt chemaţi la Dumnezeu şi la trimisul Său, ca să judece între ei, este că ei zic: “Noi auzim şi ascultăm!” Şi lor le merge bine.

51.    Iar cel ce ascultă de Dumne­zeu şi de trimisul Său şi se sfieşte de Dum­nezeu şi se teme de El, aceştia sînt fericiţi.

52.    Şi ei jură la Dumnezeu jurămîntul cel mai greu, că dacă le vei porunci, ei vor purce­de. Spune: “Nu juraţi! Ascul­tare se cuvine! Dumnezeu ştie ce faceţi!”

53.    Spune: “Ascultaţi de Dum­nezeu şi ascultaţi de trimisul Său!” Şi dacă în­toarceţi spa­tele, atunci este pe el ceea ce purtaţi voi; iar dacă ascultaţi de El, atunci sînteţi bine ocîrmuiţi şi trimisul este îndatorit numai la propo­văduire răsvădită.

54.    Dumnezeu a făgăduit celor ce cred dintre voi şi se poartă bine că‑i va fa­ce pe ei urmaşi pe pămînt, cum i‑a făcut urmaşi pe înaintaşii lor, şi le va întări lor legea lor pe care a ţinut‑o de bună pentru ei, şi că le va da sigu­ranţă în schimb pentru frica lor; “Ei să‑Mi servească, ei nimic să nu‑Mi facă tovarăş!” Iar cei ce sînt necredincioşi după aceasta, aceia sînt nele­giuiţi.

55.    Şi împliniţi rugăciunea şi daţi milostenii şi ascultaţi de trimis; poate veţi afla îndu­rare.

56.    Nu crede că necredincioşii pe Dumnezeu pot să‑L slăbească pe pămînt. Locuinţa lor este focul. Rău e drumul încolo.

57.    O, voi, cei ce credeţi, să ceară voie de trei ori ca să intre aceia pe care îi stăpîneşte dreapta voastră şi aceia care n‑au ajuns vîrstnicia: înain­tea rugăciunii de dimineaţă şi cînd lepădaţi hainele voas­tre la miazăzi şi după ru­găciunea de sară — cele trei goliciuni ale voastre. Nu vine asupra voastră, nici asupra lor păcat de acestea, cînd unul din voi îl înconjură pe altul. Aşa vă dă Dumne­zeu semne răsvădite şi Dum­nezeu este ştiutor, înţelept.

58.    Şi cînd au ajuns copiii voştri la vîrstnicie, să ceară îngă­duire, precum au cerut îngă­duire înaintaşii lor. Aşa vă dă Dumnezeu semne răsvădite şi Dumnezeu este ştiu­tor, înţelept.

59.    Şi văduvele dintre muieri care n‑au nădejde la căsă­torie, nu au păcat da­că lea­pădă hainele lor, fără ca să dezvelească frumuseţea lor. Însă este mai bine pentru ele dacă se reţin. Şi Dumnezeu aude, ştie.

60.    Nu este păcat pentru cel orb şi nu este păcat pentru cel şchiop, şi nu es­te păcat pen­tru cel bolnav şi nici pentru voi dacă mîncaţi în casele voas­tre sau în casele părin­ţilor voştri, sau în casele maicelor voastre, sau în casele fraţilor voştri, sau în casele surorilor voastre, sau în casele unchi­lor voştri după tată, sau în casa mătuşilor voastre după tată, sau în casa unchilor voştri după mamă, sau în casa mătuşilor voastre după mamă, sau în aceea de la care aveţi cheie, sau a prietenului vostru. Nu păcătu­iţi, dacă mîncaţi îm­preună sau deosebit.

61.    Şi dacă intraţi în casă, salutaţi‑vă, întreolaltă cu salu­are de la Dumne­zeu, cu una bună, binecuvîntată. Aşa vă face Dumnezeu răsvădite semnele, ca să le pricepeţi.

62.    Credincioşi sînt numai cei ce cred în Dumnezeu şi în tri­misul Său şi da­că s‑au adu­nat la el pentru o treabă, nu ies pînă ce n‑au cerut îngă­duire. Aceia care cer de la tine îngăduire, aceia cred în Dumnezeu şi în trimisul Său. Şi dacă cer îngăduire pentru vreo treabă a lor, îngăduie cui voieşti din ei şi roagă de iertare pe Dumnezeu pentru ei. Dumnezeu este iertă­tor, îndurător.

63.    Nu faceţi avorbirea trimisu­lui între voi, precum e avor­birea la voi întreo­laltă. Dum­nezeu îi cunoaşte pe cei ce se furişează dintre voi, căutînd scut la alţii. Şi să se ferească cei ce se împotrivesc porun­cii Sale, ca să nu‑i ajungă ispita pedeapsă dureroasă.

64.    Oare nu este a lui Dumnezeu tot ce e în ceruri şi pe pămînt? El ştie cum stă treaba şi, într‑o zi vor fi ei aduşi înapoi la El şi El le va vesti ceea ce au făcut ei. Şi Dum­nezeu ştie toate lucrurile.

 

XXV

SURA FURKÎNULUI

Din Mekka şi este cu şaptezeci şi şapte de semne.

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Binecuvîntat fie acela care a trimis Furkânul asupra ro­bului Său, ca să fie un în‑demnător pentru lumea în­treagă.

2.      A Lui este stăpînirea în ce­ruri şi pe pămînt şi EI n‑a născut copil şi n‑are tovarăş întru stăpînire şi a făcut toate lucrurile şi le‑a orînduit cu orînduială.

3.      Şi ei primesc lîngă ei Dum­nezei, care n‑au făcut nimica, ci singuri fură făcuţi.

4.      Şi ei nu pot nici să‑şi strice, nici să‑şi ajute şi n‑au putere nici asupra morţii, nici asu­pra vieţii, nici asupra învierii.

5.      Şi cei necredincioşi zic: “Aceasta nu este decît o minciună pe care a plăs­muit‑o el şi i‑a ajutat alt popor!” Însă ei scot la iveală numai nedreptate şi minciună.

6.      Şi ei zic: “Basmele înaintaşi­lor sînt cele ce le‑a scris el şi ele îi fură dicta­te dimineaţa şi seara”.

7.      Spune: “L‑a trimis cel ce ştie cele ascunse în ceruri şi pe pămînt. El este iertător, în­durător”.

8.      Şi ei zic: “Ce fel de trimis este acesta? El mănîncă bucate şi umblă prin piaţă. De ar fi trimis de către el un înger şi ar fi îndemnător cu el,

9.      sau de i s‑ar arunca o comoa­ră sau de ar avea o grădină din care să mănînce!” Şi cei nelegiuiţi zic: “Voi urmaţi numai unui bărbat ferme­cat”.

10.    Priveşte cum fac asemănări cu tine! Însă ei rătăcesc şi nu pot afla drumul.

11.    Binecuvîntat fie Acela care, dacă voieşte, îţi dă mai bune decît acestea: grădini pătrun­se cu rîuri pe de desupt şi‑ţi dă palate!

12.    Ba ei ţin de minciună “ora”. Însă Noi am pregătit flacăra pentru cei ce leapădă “ora”.

13.    Dacă‑i vedea ea din depărta­re, aud ei turbarea şi urletul ei.

14.    Şi dacă vor fi alungaţi din ea într‑un loc îngust, legaţi la un loc, vor cere ei atunci pieire.

15.    “Nu strigaţi astăzi pentru o unică pieire, ci strigaţi pen­tru pieiri multe!”

16.    Spune: “Oare aceasta e mai bine, sau grădina veşniciei, care s‑a juruit celor temători de Dumnezeu? Ea le va fi răsplătire şi drum”.

17.    Ei să aibă acolo ce doresc, să petreacă acolo în veci; aceas­ta e o juruinţă a Domnului tău, care e cerută.

18.    Şi într‑o zi îi va aduna El pe ei şi aceia la care se închină ei afară de Dumnezeu, şi va zice: “Oare voi duceţi în ră­tăcire pe aceşti robi ai Mei, sau au rătăcit ei de la drum?”

19.    Ei vor zice: “Mărire Ţie; nu ni se cade să luăm alt apă­rător, afară de Tine; însă Tu i‑ai îngrijit pe ei şi pe părinţii lor într‑atîta, încît au uitat îndem­narea şi s‑au făcut un popor pierdut”.

20.    “Şi acum v‑au ţinut de min­cinoşi întru ceea ce aţi vor­bit, şi ei nu pot nici abate pe­deapsa, nici ajuta”.

21.    Şi cine din voi este păcătos, aceluia îi dăm de gustat pe­deapsă mare.

22.    Şi înaintea ta n‑am trimis Noi trimişi, care nu mîncau bucate şi nu îmbiau prin pieţe şi Noi i‑am făcut pe unii din voi ispită pentru ceilalţi. Voiţi să fiţi stator­nici? Domnul tău vede.

23.    Şi zic cei ce nu nădăjduiesc într‑o întîlnire: “De nu se vor trimite asupra noastră înge­rii, sau de nu vom vedea pe Domnul nostru…” Ei sînt îngîm­faţi întru inimile lor şi se fudulesc cu fudulie mare.

24.    În ziua cînd vor vedea în­gerii, în acea zi nu va fi veste bună pentru cei nelegiuiţi şi ei vor zice: “Departe, departe”.

25.    Şi Ne vom apropia de faptele pe care le‑au făcut ei şi le vom face întru colb împrăş­tiat.

26.    Locuitorii raiului vor avea în ziua aceea mai bună locuinţă şi mai frumos loc de repaus pentru amiazăzi.

27.    În ziua aceea, se va despica cerul şi nourii şi vor fi trimişi îngerii.

28.    Stăpînirea va fi, în ziua ace­ea, într‑adevăr a celui îndu­rat şi va fi o zi grea pentru cei necredincioşi.

29.    Şi, în ziua aceea, îşi va muşca nelegiuitul mîinile şi va zice: “O, de aş fi luat un drum cu cel trimis!

30.    Vai, să nu‑l fi primit pe cu­tare ca prieten!

31.    Da, el m‑a dus în rătăcire departe de îndemnare, după ce a venit ea la mine; şi Satan este trădătorul oamenilor”.

32.    Şi trimisul zise: “Doamne, poporul meu ţine acest Co­ran de bîrfeală!”

33.    Şi aşa dădurăm Noi fiecărui profet un duşman dintre ne­legiuiţi; însă Domnul tău ajunge ca ocîrmuitor şi aju­tător.

34.    Şi cei necredincioşi zic: “De ce nu s‑a trimis Coranul asu­pra lui deodată?” Aşa a fost pentru ca să întărim prin aceasta inima ta şi Noi l‑am citit frumos.

35.    Şi ei nu‑ţi vor aduce vreo pil­dă, fără ca să aducem Noi adevărul şi o tîl­cuire mai fru­moasă.

36.    Cei ce vor fi adunaţi pe feţele lor în iad, aceia vor avea locul cel mai rău şi vor rătăci cel mai mult de la drum.

37.    Şi Noi i‑am adus lui Moise Scriptura şi l‑am pus pe fra­tele său Aaron ca sfetnic.

38.    Şi Noi am zis: “Mergeţi la poporul care a ţinut de min­cinoase semnele Noastre, căci voim să‑i dăm cu totul pierzării”.

39.    Şi poporul lui Noe, cînd ţinură de mincinos pe trimisul, îi înecarăm şi‑i făcurăm ca semn pentru oameni, şi Noi am pregătit pentru cei nelegiuiţi pedeapsă dureroasă.

40.    Şi Ad şi Thamud şi locuitorii din Er‑Rass şi multe neamuri între ei…

41.    Pentru toţi făcurăm pilde şi‑i stîrpirăm cu desăvîrşire.

42.    Şi ei trecură pe lîngă cetatea asupra căreia a plouat o ploaie nenorocită. Oare nu văzură ei? însă ei nu nădăj­duiesc în înviere.

43.    Şi cînd te văzură, te luară în rîs: “Oare acesta este acela pe care l‑a trimis Dumnezeu ca trimis?

44.    El aproape ne‑ar fi amăgit de la zeii noştri, de nu ne‑am fi ţinut de ei!” Însă, cînd vor vedea pedeapsa, vor şti ei cine a rătăcit mai mult de la drum.

45.    Ce crezi? Cine ia pofta sa ca Dumnezeu, aceluia vrei să‑i fii scut?

46.    Sau crezi că cei mai mulţi din ei aud sau pricep? Ei sînt numai ca vitele, ba au rătăcit încă mai mult de la drum.

47.    Oare nu l‑ai văzut pe Dom­nul tău, cum a prelungit umbra? Şi de ar fi voit, ar fi lăsat‑o locului; apoi facem soarele arătător spre ea,

48.    apoi o tragem la Noi cu uşu­rinţă

49.    şi El este cel ce v‑a făcut noaptea ca haină şi somnul spre odihnă şi v‑a pus ziua pentru sculare.

50.    Şi El este cel ce trimite vînturile ca binevestitori înain­tea îndurării Sale. Şi Noi trimitem din cer apă curată,

51.    ca să înviem prin ea o ţară moartă şi să o dăm de băut făpturilor Noas­tre, vitelor şi oamenilor în mulţime.

52.    Şi Noi am împărţit‑o între ei, ca să se lase îndemnaţi; însă cei mai mulţi oameni nu voiesc, din nemulţumire.

53.    De am fi voit, am fi trimis în fiecare cetate un îndemnător.

54.    Deci, nu asculta de cei necre­dincioşi, ci te luptă împotri­va lor, împreună cu el, cu luptă mare.

55.    Şi El este cel ce a slabozit cele două ape; una bună, dulce, alta sărată, amară şi a pus între amîndouă un pe­rete şi un zid împiedicător.

56.    Şi El l‑a făcut pe om din apă şi i‑a dat înrudire şi cuscrie; şi Domnul tău este puternic.

57.    Şi ei respectă, afară de Dum­nezeu, ceva ce nici nu le ajută, nici nu le strică. Şi cel necredincios este un ajutor al lui Satan, împotriva Dom­nului său.

58.    Şi Noi te‑am trimis numai ca binevestitor şi îndemnător.

59.    Spune: “Nu cer de la voi o răsplată pentru aceasta, doar dacă fiecine voieşte, apucă drumul spre Domnul său”.

60.    Şi încrede‑te în cel viu, care nu moare, şi preamăreşte‑l pe El — şi îndestul cunoaşte El păcatele robilor Săi — care a făcut cerurile şi pămîntul şi ceea ce este între ele, în şase zile. Apoi s‑a suit pe tron El, cel îndurător. Întreabă des­pre El pe unul priceput.

61.    Şi cînd li se spune: “Închinaţi‑vă celui îndurător!”, zic ei: “Şi este cel îndurător? Oare să ne închinăm la ceea ce ne porunceşti tu?” şi li se măreşte îndărătnicia.

62.    Binecuvîntat fie cel ce a făcut cetăţi în cer şi a pus acolo o candelă şi luna luminoasă.

63.    Şi El este cel ce a făcut noap­tea şi ziua să‑şi urmeze pen­tru cel ce voieşte să se lase îndemnat şi voieşte să fie mulţumitor,

64.    şi robii lui Dumnezeu sînt aceia care îmblă pe pămînt cu blîndeţe şi cînd vorbesc către ei proştii, apoi zic ei: “Pace!”

65.    Şi cei ce petrec noaptea pros­ternaţi înaintea Domnului lor sau stînd;

66.    şi cei ce zic: “Doamne depăr­tează de la noi pedeapsa iadului! Pedeapsa lor este chin veşnic; rea este ea ca locuinţă şi loc”.

67.    Şi cei care, cînd dăruiesc, nu sînt istrăvitori nici zgîrciţi, ci stau la mijloc întru aceasta;

68.    şi cei care nu cheamă lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu şi nu omoară sufle­tul care l‑a oprit Dumnezeu, dacă nu e după dreptate şi nu curvesc, iar cel ce face aceasta, află pedeapsă.

69.    Îndoită să fie pedeapsa în ziua învierii şi în veci să rămîie în ea dispre­ţuit:

70.    afară de cel ce se căieşte şi crede şi se poartă bine, Dum­nezeu va schim­ba răul lor întru bine. Şi Dumnezeu este iertător, îndurător.

71.    Şi cel ce se căieşte şi face bi­ne, spre el se întoarce Dum­nezeu.

72.    Şi cei ce nu dau mărturie mincinoasă, şi dacă trec pe lîngă bîrfeală, apoi trec cu vrednicie;

73.    Şi cei care, dacă se îndeam­nă, prin un semn, de către Domnul lor, nu cad jos ca surzii şi orbii;

74.    Şi aceia care zic: “Doamne, dă‑ne de la muierile noastre şi urmaşii noştri răcoare pentru ochi şi fă‑ne pilde pentru cei cu frica lui Dumnezeu!”

75.    Acelora li se va răsplăti cerul al şaptelea, pentru că au fost statornici, şi vor fi primiţi acolo cu salutare şi pace.

76.    Vor petrece acolo în veci — locuinţă şi loc frumos!

77.    Spune: “Nu se îngrijeşte de voi Domnul meu, dacă nu‑l chemaţi. L‑aţi ţinut de mincinos pe trimis, dar veţi fi în chin vecinie”.

 

XXVI

SURA POEŢILOR

Din Mekka şi este cu două sute douăzeci şi opt de semne.

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      TSM. Acestea sînt semnele cărţii răsvădite.

2.      Poate că te sfîrşeşti de scîrbă, pentru că ei nu cred,

3.      de am voi Noi, am trimite asupra lor din cer un semn, atunci s‑ar pleca gîtul lor cu umilinţă.

4.      Însă nu le mai vine îndem­narea nouă de la cel îndură­tor, fără ca ei să se întoarcă

5.      şi să nu o ţină de minciună, însă va veni o veste la ei des­pre ceea de ce‑şi bat joc.

6.      Oare n‑au privit ei la pă‑mînt, cum am lăsat Noi să răsară tot soiul fru­mos?

7.      Întru aceasta este un semn, şi totuşi cei mai mulţi din ei nu sînt credin­cioşi.

8.      Şi Domnul tău El este cel puternic, îndurat.

9.      Şi cînd îl chemă Domnul tău pe Moise: “Mergi la poporul cel nelegiuit,

10.    poporul lui Faraon, ori de nu se tem de Mine”,

11.    zise el: “Doamne, mă tem că mă vor ţine de minciunos;

12.    şi poporul meu e strîmtorat şi nu e slobodă limba mea, deci trimite pe Aaron.

13.    Şi asupra mea este vină şi mă tem că mă vor omorî”.

14.    El zise: “Ba nu! Mergeţi amîndoi cu semnele Noastre. Noi sîntem cu voi şi auzim.

15.    Şi mergeţi la Faraon şi ziceţi: Noi sîntem trimişii Domnu­lui veacurilor,

16.    ca să trimiţi cu noi pe fiii lui Israel”.

17.    El zise: “Oare nu te‑am cres­cut noi ca pe un copil? Şi ai petrecut între noi ani ai vieţii tale,

18.    şi ai făcut fapta pe care ai făcut‑o; şi tu eşti nemulţu­mitor” .

19.    El zise: “Am făcut‑o, însă eram în rătăcire.

20.    Şi am fugit de la voi, pentru că mă temeam de voi, şi mi‑a dăruit Domnul meu înţelep­ciune şi m‑a făcut un trimis.

21.    Şi aceasta este mila ce ne‑ai arătat‑o, că ai robit pe fiii lui Israel”.

22.    Faraon zise: “Şi este Domnul veacurilor?”

23.    El zise: “Domnul cerurilor şi al pămîntului şi al cerurilor ce sînt între amîndouă, dacă sînteţi credincioşi”.

24.    El zise către cei din jurul său: “Oare nu auziţi?”

25.    El zise: “Domnul vostru şi Domnul protopărinţilor voş­tri”.

26.    El zise: “Trimisul vostru, ca­re fu trimis la voi, este în­drăcit”.

27.    El zise: “Domnul răsăritului şi al apusului şi al celor ce sînt între acestea, dacă sînteţi pricepuţi”.

28.    El zise: “Dacă primeşti alt Dumnezeu afară de mine, te voi pune între cei închişi”.

29.    El zise: “Dar dacă aş veni la tine cu un lucru răsvădit?”

30.    El zise: “Atunci, dă‑l, dacă eşti iubitor de adevăr!”

31.    El, deci, aruncă toiagul său şi acesta se făcu un balaur răsvădit.

32.    Şi el scoase mîna sa, şi aceas­ta era albă pentru privitori.

33.    El zise către fruntaşii din ju­rul său: “Acesta este un fer­mecător priceput.

34.    El voieşte să vă alunge din ţară cu fermecătura sa. Deci ce porunciţi?”

35.    Ei ziseră: “Opreşte‑l pe el şi pe fratele său şi trimite în oraşe adunători,

36.    ca să aducă toţi fermecătorii pricepuţi”.

37.    Deci, fură adunaţi fermecă­torii, la timp hotărît, într‑o zi orînduită.

38.    Şi se spuse oamenilor: “Sînteţi adunaţi?

39.    Poate vom urma fermecăto­rilor, dacă vor fi biruitori”.

40.    Şi cînd veniră fermecătorii, ziseră lui Faraon: “Avea‑vom răsplată, dacă vom fi birui­tori?”

41.    El zise: “Bine, voi să fiţi între cei de aproape!”

42.    Moise le zise: “Aruncaţi ceea ce aveţi de aruncat!”

43.    Atunci aruncară frînghiile lor şi toiegele lor şi ziseră: “Pe puterea lui Faraon! Noi sîntem biruitori”.

44.    Atunci aruncă Moise toiagul său, şi acesta înghiţi înşelă­ciunea lor.

45.    Atunci se prosternară ferme­cătorii, închinîndu‑se.

46.    Ei ziseră: “Credem în Dom­nul veacurilor,

47.    Domnul lui Moise şi al lui Aaron!”

48.    El zise: “Credeţi în el înainte de ce v‑am dat voie? El este stăpînul vostru, care v‑a în­văţat fermecătura. Dar şi pe mine mă veţi cunoaşte!

49.    Eu vă voi tăia mîinile şi pi­cioarele voastre schimbiş şi vă voi răstigni pe toţi”.

50.    Ei ziseră: “Nu strică! La Dom­nul nostru ne vom întoarce,

51.    Dorim ca Domnul nostru să ne ierte păcatele noastre, căci sîntem cei dintîi credincioşi”.

52.    Şi Noi descoperirăm lui Moi­se: “Purcede noaptea cu robii Mei, căci sînteţi prigoniţi”.

53.    Şi trimise Faraon în oraşe adunători:

54.    “Aceştia sînt numai o ceată mică,

55.    şi ei sînt înfuriaţi asupra noas­tră,

56.    însă noi sîntem mulţi şi ne păzim”.

57.    Aşa îi scoaserăm din grădini şi de la izvoare,

58.    şi de la comori şi locuri cin­stite.

59.    Aşa, şi Noi Ie dădurăm moş­tenire fiilor lui Israel

60.    şi ei le urmară la răsăritul soarelui.

61.    Şi cînd se văzură întreolaltă cele două cete, ziseră tova­răşii lui Moise: “Noi sîntem ajunşi!”

62.    El zise: “Ba nu! Cu mine este Domnul meu şi El mă va ocîrmui!”

63.    Atunci îi descoperirăm lui Moise: “Loveşte cu toiagul tău marea!” Şi ea se despică şi fiecare parte era ca un munte mare.

64.    Şi apoi îi apropiară pe cei­lalţi.

65.    Şi Noi îl mîntuirăm pe Moise şi pe toţi cei împreună cu el.

66.    Apoi îi înecarăm pe ceilalţi.

67.    Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi din ei nu cred.

68.    Şi Domnul tău este cel puter­nic, îndurător.

69.    Şi citeşte‑le lor istoria lui Avraam,

70.    Cînd zise el părintelui său şi poporului său: “Cui vă în­chinaţi?”

71.    Ei ziseră: “Ne închinăm ido­lilor şi le slujim mereu”.

72.    El zise: “Oare vă aud ei, cînd îi chemaţi,

73.    sau vă ajută sau vă strică?”

74.    Ei ziseră: “Ba nu! Dar am aflat pe părinţii noştri făcînd aşa”.

75.    El zise: “Aţi văzut aceea, la ce vă închinaţi,

76.    voi şi protopărinţii voştri?”

77.    Dar ei îmi sînt duşmani, afară de Domnul veacurilor,

78.    care m‑a făcut şi mă ocîrmuieşte,

79.    care mă nutreşte şi mă adapă;

80.    şi dacă sînt bolnav, mă vin­decă.

81.    Şi care mă lasă să mor, apoi mă învie;

82.    şi despre care nădăjduiesc că‑mi va ierta păcatele, în ziua judecăţii.

83.    Doamne, dă‑mi înţelepciune şi lasă‑mă să urmez celor drepţi!

84.    Dă‑mi limba adevărului între cei de apoi,

85.    Şi fă‑mă oştean al grădinii plecării.

86.    Şi iartă‑i tatălui meu, el era rătăcitor,

87.    Şi nu‑mi face ruşine în ziua învierii,

88.    în ziua cînd nu foloseşte nici avere, nici copii,

89.    doar dacă vine cineva la Dumnezeu cu inima paşnică.

90.    Şi să fie apropiat raiului de cei ce se tem de Dumnezeu,

91.    şi să se descopere focul ia­dului pentru cei rătăciţi,

92.    şi să li se zică: “Unde e aceea la ce v‑aţi închinat,

93.    afară de Dumnezeu? Oare vă vor ajuta ei, sau li se va ajuta?”

94.    Şi ei să fie aruncaşi peste cap acolo, ei şi cei rătăciţi,

95.    şi cetele diavolului la un loc.

96.    Ei vor zice acolo, certîndu‑se întreolaltă:

97.    “Pe Dumnezeu, noi am fost în rătăcire răsvădită,

98.    cînd v‑am făcut asemenea cu Domnul veacurilor,

99.    şi numai păcătoşii ne‑au dus în rătăcire.

100.  Şi n‑avem mijlocitor

101.  şi nici prieten călduros.

102.  Însă de ar fi întoarcere pen­tru noi, am fi credincioşi”.

103.  Întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi nu crezură.

104.  Şi Domnul tău este cel puter­nic, îndurător.

105.  Poporul lui Noe îi ţinu de mincinoşi pe trimişi,

106.  cînd le zise Noe, fratele lor: “Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?

107.  Eu vă sînt trimis credincios,

108.  deci, temeţi‑vă de Dumne­zeu şi ascultaţi de mine.

109.  Şi nu cer pentru aceasta răs­plată; răsplata mea este la Domnul veacurilor.

110.  Deci, temeţi‑vă de Dumne­zeu şi ascultaţi de mine”.

111.  Ei ziseră: “Oare să‑ţi credem, dacă‑ţi urmează lepădătu­rile?”

112.  EI zise: “N‑am cunoştinţă despre ceea ce fac ei;

113.  socoteala lor este la Domnul meu, dacă numai aţi pricepe!

114.  Şi eu nu‑i lepăd pe cei cre­dincioşi;

115.  eu sînt numai un îndemnător răsvădit”.

116.  Ei ziseră: “Dacă nu vei înceta, o, Noe, vei fi ucis cu pietre!”

117.  El zise: “Doamne, poporul meu mă ţine de mincinos,

118.  deci, judecă între mine şi ei şi mîntuieşte‑mă, şi pe cei credincioşi cu mine!”

119.  Atunci îl mîntuirăm pe el şi pe cei împreună cu el în corabia încărcată.

120.  Apoi înecarăm pe cei ce ră­maseră.

121.  întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi din ei nu cred.

122.  Şi Domnul tău este cel pu­ternic, îndurător.

123.  Ad îi ţinu de mincinoşi pe trimişi,

124.  cînd le zise lor Hud, fratele lor: “Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?

125.  Eu vă sînt un trimis credin­cios;

126.  Deci, temeţi‑vă de Dumne­zeu şi ascultaţi de mine.

127.  Şi nu cer pentru aceasta răs­plată; răsplata mea este la Domnul veacurilor.

128.  Zidiţi pe toată înălţimea un semn, să vă jucaţi,

129.  şi ridicaţi zidiri, ca să fiţi ne­muritori?

130.  Şi cînd atacaţi, atacaţi cu îngîmfare?

131.  Deci, temeţi‑vă de Dumne­zeu şi ascultaţi de mine.

132.  Şi temeţi‑vă de cel, care v‑a dat prisosinţă în ceea ce cu­noaşteţi,

133.  v‑a dat prisosinţă în vite şi fii

134.  şi grădini şi izvoare.

135.  Eu mă tem pentru voi de pedeapsa unei zile mari”.

136.  Ei ziseră: “Ne este totuna, ori de propovăduieşti, sau nu propovăduieşti.

137.  Aceasta este numai o plăs­muire a înaintaşilor,

138.  şi noi nu vom fi pedepsiţi”.

139.  Ei, deci, îl ţinură de mincinos şi Noi îi pierdurăm. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi din ei nu crezură.

140.  Şi Domnul tău este cel puter­nic, îndurător.

141.  Thamud îi ţinu de mincinoşi pe trimişi,

142.  cînd le zise Salih, fratele lor: “Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?

143.  Eu vă sînt un trimis credin­cios,

144.  deci, temeţi‑vă de Dumne­zeu şi ascultaţi de mine.

145.  Şi nu cer pentru aceasta răs­plată; răsplata mea este la Domnul veacurilor.

146.  Oare veţi rămîne singuri în ceea ce e aici?

147.  În grădini şi la izvoare?

148.  Şi la semănături şi fenici cu flori gingaşe?

149.  Şi vă scobiţi în munţi case cu iscusinţă!

150.  Deci, temeţi‑vă de Dumne­zeu şi ascultaţi de mine,

151.  şi nu ascultaţi de porunca celor stricaţi,

152.  cei ce fac daună pe pămînt şi nu fac bine”.

153.  Ei ziseră: “Tu eşti numai unul fermecat!

154.  Tu eşti numai un om ca şi noi, deci, dă un semn, dacă iubeşti adevărul!”

155.  El zise: “Această iapă de cămilă să aibă o adăpare şi voi o adăpare într‑o zi anu­mită.

156.  Dar să nu o atingeţi cu vreun rău, căci vă va apuca pedea­psa unei zile mari”.

157.  Ei însă o ologiră şi dimineaţa se căiră

158.  şi‑i apucă pedeapsa. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu crezură.

159.  Şi Domnul tău este cel puter­nic, îndurător.

160.  Poporul lui ţinu de minci­noşi pe cei trimişi,

161.  cînd le zise Lot, fratele lor: “Oare nu vă veţi teme de Dumnezeu?

162.  Eu vă sînt un trimis credin­cios,

163.  deci temeţi‑vă de Dumnezeu şi ascultaţi de mine.

164.  Şi nu cer pentru aceasta răsplată; răsplata mea este la Domnul veacurilor.

165.  Oare mergeţi voi la bărbaţii din toată lumea

166.  şi lăsaţi în urmă ceea ce v‑a făcut vouă Domnul vostru ca muieri? Ba, sînteţi un po­por păcătos”.

167.  Ei ziseră: “Dacă nu vei înceta, o, Lot, vei fi alungat”.

168.  El zise: “Eu urăsc faptele voastre,

169.  Doamne, mîntuieşte‑mă pe mine şi poporul meu de faptele lor!”

170.  Şi Noi îl mîntuirăm pe el şi pe poporul său cu toţii,

171.  afară de o babă, care a în‑tîrziat.

172.  Apoi, i‑am pierdut pe cei­lalţi,

173.  şi lăsarăm să ploaie asupra lor o ploaie şi rea a fost ploaia celor îndemnaţi.

174.  Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu crezură.

175.  Şi Domnul tău este puternic, îndurător.

176.  Locuitorii pădurilor îi ţinură de mincinoşi pe cei trimişi,

177.  cînd le zise lor Şoeib: “Oare nu vă veţi teme de Dumne­zeu?

178.  Eu vă sînt un trimis credin­cios.

179.  Deci, temeţi‑vă d