Surele 16-23

XVI

SURA ALBINELOR

Din Mekkn şi este cu o sută douăzeci şi opt de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Vine porunca lui Dumnezeu, deci nu o poftiţi cu grabă. Mărire Lui, El este mai înalt decît ceea ce‑i pun ei ca to­varăşi.

2.      El trimite îngerii cu duhul, după porunca Sa, asupra cui voieşte din robii săi [zicînd]: “Vestiţi că nu este Dumne­zeu, afară de Mine, şi temeţi‑vă de Mine!”

3.      El a făcut cerurile şi pămîntul în adevăr; El este mai înalt decît ceea ce‑i pun ei ca tovarăşi.

4.      El a făcut pe om dintr‑o pică­tură şi el[1] este cîrtitor, răsvădit.

5.      Şi vitele le‑a făcut pentru voi; la ele sînt haine calde, şi folos [pentru voi] şi voi mîncaţi din ele.

6.      Ele sînt pentru voi o podoa­bă cînd le adunaţi în staul şi le scoateţi la păscut.

7.      Şi încărcaţi pe ele sacii pen­tru ţări pe care nu le‑aţi ajun­ge fără necazul sufletelor lor. Domnul vostru e milostiv, îndurător.

8.      Şi [El a făcut] caii şi catîrii şi măgarii, să călăriţi pe ei şi spre podoabă. Şi El a făcut ceea ce nu cunoaşteţi.

9.      Şi a lui Dumnezeu este să arate drumul, dar unii se abat de la el; şi de ar fi voit, v‑ar fi ocîrmuit cu toţii.

10.    El este cel ce trimite din ceruri apă pentru voi. De la El este băutura şi de la El arborii între care paşteţi.

11.    El vă lasă să răsară prin ea[2] semănătura şi măslinul şi fenicul şi via şi tot felul de roduri. Întru aceasta sînt semne pentru un popor pri­ceput.

12.    Şi El vă dă în stăpînire noap­te şi ziua şi soarele şi luna şi stelele sînt în stăpînirea voastră la porunca Lui; întru aceasta este semn pentru popo­rul pricepuţilor.

13.    Şi ceea ce v‑a făcut vouă pe pămînt, felurit la culori, întru aceasta este semn pentru po­porul care se lasă îndemnat.

14.    Şi El [v]‑a dat în stăpînire marea, ca să mîncaţi din ea carne proaspătă şi să scoateţi din ea podoabă, ca să o îm­brăcaţi; şi tu vezi corăbiile curmîn­d‑o şi ca să căutaţi cu harul Său şi poate veţi fi mulţumitori.

15.    Şi El a aruncat pe pămînt [munţii] cei bine întemeiaţi, ca să nu se clatine cu voi, şi rîuri şi cărări, ca să vă ocîrmuiasca.

16.    Şi semne de drum şi de către stele sînt ei ocîrmuiţi.

17.    Şi oare cel ce a făcut este asemenea celui ce n‑a făcut? Oare aceasta nu vă este aminte?

18.    Şi de aţi număra îndurările lui Dumnezeu, nu le‑aţi pu­tea socoti. Dum­ne­zeu este iertător, îndurător.

19.    Şi Dumnezeu ştie ce ascundeţi şi ce descoperiţi.

20.    Însă aceia pe care îi cheamă ei afară de Dumnezeu n‑au făcut nimic, ci ei sînt făcuţi.

21.    Morţi sînt ei fără viaţă şi nu ştiu

22.    cînd vor fi înviaţi.

23.    Dumnezeul vostru este un unic Dumnezeu şi cei ce nu cred în lumea de apoi, ini­mile acelora se leapădă şi ei sînt îngîmfaţi.

24.    Fără îndoială, ştie Dumnezeu ce ascund şi ce descoperă ei.

25.    El nu‑i iubeşte pe cei îngîm­faţi.

26.    Şi dacă li se spune lor: “Ce a trimis Domnul vostru?”, zic ei: “Basme ale înaintaşilor!”

27.    De aceea vor purta ei în ziua învierii sarcinile lor pe de­plin şi sarcinile acelora, pe care i‑au dus în rătăcire fără de ştiinţă. Oare nu va fi sar­cina lor?

28.    Au viclenit acum înaintaşii lor, însă Dumnezeu apucă zidirile lor din temelie şi aco‑perămîntul căzu peste ei deasupra şi veni peste ei pe­deapsa, de unde nu o aştep­tau.

29.    Atunci, în ziua învierii, îi va ruşina El şi le va spune: “Unde sînt tovarăşii mei, în urma cărora v‑aţi certat?” Aceia, cărora li s‑a dat şti­inţă, vor zice: “Astăzi vine ruşine şi rău asupra necre­dincioşilor”.

30.    Aceia pe care i‑au omorît în­gerii, adică aceia care au păcătuit împotriva lor înşişi, vor aduce pace zicînd: “Noi n‑am făcut nimic rău!” Nu, Dumne­zeu ştie ce aţi făcut.

31.    “Intraţi în porţile iadului, să petreceţi acolo în veci, şi rea este locuinţa celor îngîmfaţi”.

32.    Iar celor temători de Dum­nezeu li se va zice: “Ce a tri­mis Domnul vos­tru?” Ei vor zice: “Binele!” Cei ce fac bine în lumea aceasta, vor avea bine, însă locuinţa lumii de apoi este mai bună şi fru­moasă este locuinţa celor ce se tem de Dumnezeu.

33.    Grădinile Edenului, în ele vor intra ei, acolo pătrund rîuri pe dedesupt, acolo vor avea ei ce vor voi. Astfel răs­plăteşte Dumnezeu celor ce se tem de El.

34.    Către cei buni spun îngerii, cînd îi lasă să moară: “Pace vouă, intraţi în grădină, pen­tru faptele voastre!”

35.    Ce pot ei[3] aştepta decît ca să vie la ei îngerii[4] sau să vie porunca Dom­nului tău? Aşa se purtară şi înaintaşii lor, însă Dumnezeu nu le făcu strîmbătate, ci numai ei înşişi îşi făcură strîmbătate.

36.    Şi i‑a ajuns răul ce l‑au făcut şi i‑a înconjurat ceea ce au batjocorit, afară de El, nici noi, nici părinţii noştri n‑am fi oprit nimic fără de El. Aşa se purtară.

37.    Şi au spus idolatrii: “De ar fi voit Dumnezeu, nu ne‑am fi închinat la ni­mic”. Însă se cuvine altceva pentru trimis decît propovăduirea răsvădită?

38.    Şi Noi am trimis la toate po­poarele cîte un trimis: “Slujiţi lui Dumnezeu, şi feriţi‑vă de Taghut!” Pe unii din ei i‑a ocîrmuit Dumnezeu, alţii au fost hotărîţi pentru rătăcire. Dar purcedeţi prin ţară şi ve­deţi cum a fost sfîr­şitul celor ce învinuiau de minciună.

39.    Dacă pofteşti tu ocîrmuirea lor, atunci Dumnezeu nu‑l ocîrmuieşte, pe cel ce duce în rătăcire şi ei n‑au ajutor.

40.    Şi ei jură pe Dumnezeu jurămîntul cel mai greu: “Dumnezeu nu înviază pe cei ce au murit!” Nu! Juruinţele Sale sînt adevărate şi totuşi cei mai mulţi din oameni nu pricep,

41.    ca să le facă răsvădit aceea, despre ce se ceartă ei şi să ştie cei necredin­cioşi că sînt mincinoşi.

42.    Cuvîntul Nostru către un lucru, dacă‑l dorim, este că‑i zicem: “Să fii!” şi el este.

43.    Cei ce pribegiră pentru Dum­nezeu, după ce suferiră ne­dreptate, lor le vom pregăti locuinţă frumoasă, în lumea de acum, dar răsplata lumii de apoi este mai mare. De ar şti‑o numai

44.    cei ce sînt statornici şi se încred în Domnul lor.

45.    Şi înaintea ta am trimis Noi numai bărbaţi, cărora le‑am făcut descope­riri. Întrebaţi numai poporul îndemnării, dacă nu o ştiţi.

46.    [Noi i‑am trimis] cu semne răsvădite şi cu scrieri şi trimiserăm la tine îndemnarea, ca să ticluieşti oamenilor ce li s‑a trimis lor, pentru ca ei să cugete.

47.    Oare sînt siguri cei ce plăsmuiau rele că Dumnezeu nu‑i va lăsa să se cu­funde în pămînt, şi că va aduce asu­pra lor pedeapsă, de unde nu aş­teaptă ei?

48.    Sau că nu‑i va apuca în tre­burile lor şi ei nu se vor pu­tea împotrivi.

49.    Sau că‑i va apuca încetul cu încetul? Domnul vostru este îndurător, mi­lostiv.

50.    Oare n‑au văzut ei că toate cîte le‑a făcut Dumnezeu întorc umbra lor spre dreap­ta şi stînga[5], închinîndu‑se lui Dumnezeu şi umilindu‑se?

51.    Şi înaintea lui Dumnezeu se închină cele din ceruri şi de pe pămînt, în­ge­rii şi vietăţile, şi nu se îngîmfează.

52.    Se tem de Domnul lor de deasupra lor şi fac ce li se po­runceşte.

53.    Şi zice Dumnezeu: “Nu pri­miţi doi Dumnezei, El este un unic Dumnezeu; deci, temeţi‑vă numai de Mine!”

54.    A Lui este ceea ce e în ceruri şi pe pămînt şi Lui i se cu­vine slujba veşni­că. Voiţi să vă temeţi de altul, decît de Dumnezeu?

55.    N‑aveţi dar, decît de la Dum­nezeu, dacă vă ajunge un rău, rugaţi la Dum­nezeu du­pă ajutor.

56.    Iar dacă v‑a mîntuit de rău, se închină o parte din voi idolilor,

57.    aşa că sînt nemulţumiţi cu ce le‑am dat Noi. Folosiţi‑vă numai şi apoi veţi înţelege.

58.    Şi ei pentru ceea ce nu cu­nosc dau o parte din ceea cu ce i‑am îngrijit. Pe Dumne­zeu, veţi da socoteală pentru ceea ce plăsmuiţi!

59.    Şi ei dau lui Dumnezeu fiice[6] — Mărire Lui! — iar lor îşi lasă ceea ce poftesc.

60.    Şi dacă unuia din ei se ves­teşte o fiică, se acoperă faţa sa cu umbră nea­gră şi el e plin de jale.

61.    El se ascunde de popor pen­tru răul ce i s‑a vestit: să‑l ţie spre ruşine sau să‑l ascundă în ţărînă? Oare nu judecă el rău?

62.    Cei ce nu cred în lumea de apoi, seamănă cu cei mai răi; Dumnezeu, în­să, seamănă cu ceea ce e mai înalt; El e cel puternic, înţelept.

63.    De ar voi Dumnezeu să‑i apuce pe oameni pentru păcate, n‑ar lăsa El nici o vietate pe el[7]; totuşi încă întîrzie El pînă la un termen hotărît. Iar cînd vine terme­nul, nu‑l pot întîrzia nici nu‑l pot grăbi nici măcar cu o oră.

64.    Şi ei dau lui Dumnezeu ceea ce nu le place şi limbile lor scot minciună, că pentru ei este ceea ce e mai bun [ca răsplată]. Fără îndoială că pentru ei este focul şi că vor fi aruncaţi în el.

65.    Pe Dumnezeu! Acum înaintea ta am trimis Noi [trimişi] la po­poare, dar Satan a împodobit faptele lor şi este scutul lor şi astăzi, însă, pentru ei, este pedeapsă dureroasă.

66.    Şi Noi am trimis scriptura la tine, numai ca să le arăţi răsvădit pentru ce se ceartă; în ea este ocîrmuire şi îndu­rare pentru poporul credin­cioşilor.

67.    Şi Dumnezeu trimite din ce­ruri apă şi înviază cu ea pămîntul după moar­tea sa. În­tru aceasta sînt semne pen­tru poporul ce aude.

68.    Şi la vite aveţi voi o pildă; Noi vă adăpăm cu ceea ce este în trupurile lor între gunoi şi sînge, cu lapte curat, ce curge uşor prin gît la cei ce beau[8].

69.    Şi din roduri fenicii şi via; de la ele luaţi băutură îmbătă­toare şi mîncare bună. Întru aceasta sînt semne pentru un popor priceput.

70.    Şi Domnul tău învaţă albina: “Fă‑ţi case în munţi şi în ar­bori şi în ceea ce zidesc ei.

71.    Apoi mănîncă din toate roa­dele şi mergi pe drumul cel liniştit al Domnu­lui tău”. Din trupurile lor iese bău­tură cu felurite culori, în care este leac pentru oameni.

72.    Dumnezeu v‑a făcut pe voi; apoi vă ia la Sine; însă pe unii din voi lasă să ajungă la bătrîneţe slăbanoage, încît nu mai ştiu nimic din ceea ce au şti­ut. Dumnezeu este şti­utor, puternic. Întru aceasta este un semn pen­tru oame­nii cei ce cugetă.

73.    Şi Dumnezeu a pus la voi înainte pe unul altuia, cînd v‑a îngrijit; şi to­tuşi cei puşi înainte nu dau nimic înapoi din îngrijirea lor pentru cei ce‑i stăpîneşte dreapta lor[9], ca să fie întru aceasta deopo­trivă. Vor ei să lepede îndu­rarea lui Dumnezeu?

74.    Dumnezeu v‑a dat muieri din voi înşivă şi din muierile voastre v‑a dat fii şi nepoţi şi v‑a îngrijit cu cele bune. Vor ei să creadă în nimicnicie şi să se lepede de mila lui Dum­nezeu?

75.    Şi ei servesc, afară de Dum­nezeu, şi unor fiinţe care nu pot să le dea nici o îngrijire din cer şi de pe pămînt şi sînt fără puteri.

76.    Nu faceţi deci asemănare lui Dumnezeu. Dumnezeu doar ştie, iar voi nu ştiţi.

77.    Dumnezeu face o pildă: Un rob, un mamluc[10], care n‑are putere asupra nimic, şi cineva pe care l‑am îngrijit Noi cu îngrijire frumoasă şi el dăru­ieşte din ea pe ascuns şi pe faţă, oare seamănă ei? Mărire lui Dumnezeu, însă cei mai mulţi din ei nu pri­cep.

78.    Şi Dumnezeu face [încă] o pildă: Sînt doi bărbaţi; unul din ei este mut, nu poate ni­mic şi este o greutate pentru Domnul său; orişiunde îl trimi­te, nu aduce bine. Oare seamănă el cu unul care po­runceşte ce se cuvine şi se află pe drum drept?

79.    Şi ale lui Dumnezeu sînt cele ascunse în ceruri şi pe pă­mînt; şi lucrul “orei” este numai o clipeală din ochi, sau mai scurt. Dumnezeu doară este atotputernic.

80.    Şi Dumnezeu v‑a scos din pîntecele maicelor voastre, fără să aveţi vreo pricepere, şi v‑a dat auz, văz şi inimi, ca să fiţi mulţumitori.

81.    Oare nu văd ei păsările, cum sînt supuse în aerul cerului? Nimeni nu le ţine în mînă, decît Dumnezeu. Întru aceas­ta sînt semne pentru un po­por credincios.

82.    Şi Dumnezeu v‑a dat case spre locuire şi El v‑a dat vo­uă pieile vitelor pen­tru lo­cuinţă[11], ca să vă fie uşoare în ziua plecării şi ziua opririi şi lîna lor şi blana lor şi părul lor spre întrebuinţare şi ca unelte pentru un timp.

83.    Şi Dumnezeu v‑a dat umbră de la aceea ce a făcut şi v‑a dat adăposturi în munţi şi v‑a făcut haine, ca să vă scu­tească de căldură, şi haine, să vă scutească în lupta voastră. Aşa împlineşte El mila faţă de voi, ca să vă faceţi moslemi.

84.    Iar dacă se întorc ei, tu eşti dator la propovăduire răsvădită.

85.    Ei cunosc mila lui Dumne­zeu şi apoi o leapădă şi cei mai mulţi din ei sînt necre­dincioşi.

86.    Şi într‑o zi vom ridica din toate popoarele un martor; atunci nu li se va da voie ne­credincioşilor [să se dezvinuiască] şi ei nu vor fi mi­luiţi.

87.    Şi nelegiuiţii, cînd vor vedea pedeapsa, ea nu le va fi uşurată şi ei nu vor fi băgaţi în seamă.

88.    Şi idolatrii, cînd vor vedea idolii, vor zice: “Doamne, aceştia sînt idolii noştri, pe care i‑am chemat afară de Tine!” şi ei[12] să le puie în preaj­mă cuvîntul: “Voi sînteţi min­cinoşi!”

89.    Şi în ziua aceea îi vor aduce ei pace lui Dumnezeu[13] şi de la ei rătăcesc plăsmuirile lor.

90.    Cei ce nu cred şi se bat de la drumul lui Dumnezeu, lor le vom adăuga pedeapsă peste pedeapsă, pentru că făcură stricăciune.

91.    Şi într‑o zi vom scula în toate popoarele un martor din mijlocul lor şi Noi voim să te aducem ca martor împotriva acestora şi am trimis asupra ta scriptură, ca tîlcuire pen­tru toate lucrurile şi ocîrmuire, şi îndurare, şi veste bună pentru moslemi.

92.    Dumnezeu porunceşte să se facă dreptate şi bine şi să se dea daruri ru­de­lor şi opreşte lucru ruşinos şi nelegiuire; El vă îndeamnă ca să vă fie aminte.

93.    Ţineţi legămîntul lui Dum­nezeu, pe care l‑aţi încheiat, şi nu călcaţi jură­mintele, după ce le‑aţi întărit, căci îl aveţi pe Dumnezeu drept chezaş pentru voi. Dumne­zeu doar ştie ce faceţi.

94.    Şi nu fiţi ca aceea ce des­tramă firul ei, după ce l‑a făcut tare[14] jurînd ca să înşe­laţi întreolaltă, pentru că o parte este mai mare decît cealaltă. Dumnezeu vă ispi­teşte întru aceasta şi în ziua învierii vă va arăta răsve­dit pentru ce v‑aţi certat.

95.    Şi dacă ar fi voit Dumnezeu, v‑ar fi făcut El un unic po­por, însă El îl du­ce în rătă­cire pe cine voieşte şi‑l ocîrmuieşte pe cine voieşte; iar voi veţi da socoteală pentru faptele voastre.

96.    Şi nu juraţi ca să vă înşelaţi întreolaltă, ca să nu alunece piciorul, după ce fu întărit şi să gustaţi răul, pentru că v‑aţi abătutt de la drumul lui Dumnezeu, şi să vă fie pe­deapsă dureroasă.

97.    Şi nu vindeţi legămîntul lui Dumnezeu pentru preţ mic, căci numai la Dumnezeu este ceea ce e mai bun pentru voi, dacă pricepeţi.

98.    Ceea ce este la voi se trece şi ceea ce este la Dumnezeu rămîne, iar Noi le vom răs­plăti celor statornici cu răs­plată pentru faptele lor cele mai bune.

99.    Cel ce face ce e drept, fie băr­bat sau muiere, dacă numai este credincios, pe acela îl vom înbia la o viaţă bună şi‑i vom da răsplată pentru fap­tele sale cele mai bune.

100.  Şi dacă citeşti Coranul, caută adăpost la Dumnezeu înain­tea lui Satan, celui bătut cu pietre.

101.  El n‑are putere asupra celor ce cred şi se încred în Dom­nul lor.

102.  Puterea lui este numai asu­pra celor ce se întorc de la El şi îi dau tova­răşi.

103.  Şi dacă schimbăm un semn[15] în loc de alt semn — şi Dum­nezeu ştie ce trimite — zic: “Tu eşti plăsmuitor!” Dar cei mai mulţi din ei nu pricep.

104.  Spune: “L‑a trimis[16] duhul sfînt[17] de la Domnul tău întru adevăr, ca să întărească pe cei ce cred şi să fie o ocîrmuire şi veste bună pentru moslemi”.

105.  Şi noi ştim că ei zic: “Un om îl învaţă!” Limba aceluia pe care îl cred ei este barbară; însă aceasta este răsvădit în arabă[18].

106.  Acei ce nu cred în semnele lui Dumnezeu, pe ei nu‑i ocîrmuieşte Dumne­zeu şi pentru ei este pedeapsă du­reroasă.

107.  Plăsmuiesc minciuni cei ce nu cred în semnele lui Dum­nezeu şi ei sînt mincinoşi.

108.  Cel ce se leapădă de Dum­nezeu, după ce a crezut în el — doară dacă a fost silit, însă inima lui să fie tare în cre­dinţă — şi cel ce deschide inima sa necredinţei — asu­pra lor vie mînia lui Dum­nezeu şi pentru ei să fie pe­deapsă grea.

109.  Aceasta, pentru că ei au iubit viaţa lumii mai mult decît cea de apoi şi pentru că Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul necredincioşilor.

110.  Aceştia sînt cărora le‑a pece­tluit Dumnezeu inimile şi auzul şi văzul, aceştia sînt nebăgători de seamă. Fără îndoială, în lumea de apoi sînt ei pierduţi.

111.  Apoi Domnul tău pe aceia ce au pribegit, după ce au fost ispitiţi, şi s‑a răsplătit fiecare suflet după faptele lui şi nu li se va întîmpla nedreptate.

112.  Într‑o zi, va veni fiecare su­flet şi se va certa pentru sine însuşi şi se va lupta şi au fost statornici…[19] Domnul tău după acestea este iertător, îndurător.

113.  Şi Dumnezeu face o pildă: O cetate[20] a fost în siguranţă şi pace şi venea îngrijirea ei în prisosinţă din toate locurile şi ea a fost nemulţumitoare faţă de mila lui Dumnezeu şi i‑a dat de gustat Dumnezeu haina foametei şi a fricii pentru faptele lor.

114.  Şi a venit la ei un trimis din mijlocul lor şi ei l‑au învinuit de minciună, şi i‑a apucat pedeapsă, pentru că erau nelegiuiţi.

115.  Mîncaţi din ceea ce v‑a îngri­jit Dumnezeu, ce este iertat [şi] bun şi mul­ţu­miţi milei lui Dumnezeu, dacă‑i sînteţi robi.

116.  El v‑a oprit numai mortă­ciune, sînge şi carne de porc şi aceea peste care [la înjun­ghiere] s‑a chemat altul decît Dumnezeu. Şi dacă cineva este silit, fără să poftească sau să voiască, să calce [po­runca lui Dumnezeu], atunci Dumnezeu doară este iertă­tor, îndurător.

117.  Şi nu vorbiţi cu limbile voas­tre mincinoase: “Aceasta este iertat şi aceasta este oprit”, ca să născociţi minciuni asupra lui Dumnezeu; celor ce năs­co­cesc minciuni asupra lui Dumnezeu nu le merge bine.

118.  Puţin folos, şi apoi este pen­tru ei pedeapsă dureroasă.

119.  Şi jidovilor le‑am oprit Noi ceea ce ţi‑am spus înainte[21]. Şi Noi n‑am fost nedrepţi faţă de ei, ci ei au fost ne­drepţi faţă de ei înşişi.

120.  Atunci Domnul tău faţă de cei ce au făcut rău întru ne­ştiinţă [şi] apoi s‑au căit şi s‑au îndreptat — Domnul tău după aceea va fi iertător, îndurător.

121.  Avraam a fost un Imîn ascul­tător de Dumnezeu, drept‑credincios, şi n‑a fost ido­latru.

122.  El a fost mulţumitor pentru mila Lui, şi El l‑a ales şi l‑a ocîrmuit pe drum drept.

123.  Şi Noi i‑am dat în lumea de acum ce e bun şi în lumea de apoi se ţine el de cei drepţi.

124.  Apoi ţi‑am descoperit: “Ur­mează legii lui Avraam, cel dreptcredincios, ce n‑a fost idolatru”.

125.  Şi Sabbathul a fost orînduit numai pentru cei ce se certau asupra lui[22] şi Domnul tău va judeca între ei în ziua învierii cu privire la cearta lor.

126.  Cheamă la drumul Dom­nului tău cu înţelepciune şi îndemnare frumoasă şi ceartă‑te cu ei cum e mai frumos. Domnul tău ştie cine s‑a abătut de la drumul Său şi El îi cunoaşte pe cei bine ocîrmuiţi.

127.  Şi dacă pedepsiţi, apoi să pedepsiţi în acelaşi fel cum vi s‑a făcut răul, iar dacă răbdaţi, e mai bine pentru cei ce rabdă.

128.  Şi tu rabdă şi răbdarea ta vine de la Dumnezeu, şi nu te întrista asupra lor şi nu te îngriji pentru viclenia lor. Dumnezeu este cu cei ce se tem de El şi se poartă bine.

 

XVII

SURA DRUMULUI NOPŢII

Din Mekka şi este cu o sută unsprezece semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Mărire celui care a dus pe robul Său noaptea de la tem­plul cel sfînt la templul cel mai îndepărtat, a cărui îm­prejurime am binecuvîntat‑o, ca să‑i arătăm semnele Noastre. El este cel ce aude, vede.

2.      Şi Noi i‑am dat lui Moise scriptura şi am orînduit‑o drept ocîrmuire pentru fiii lui Israel, zicînd: “Nu luaţi apărător, afară de Mine!”

3.      [Ei sînt] urmaşii celor ce i‑am purtat Noi cu Noe [în cora­bie]. El a fost un rob mulţu­mitor.

4.      Şi Noi am hotărît pentru fiii lui Israel în scriptură: “De două ori veţi face daună pe pămînt[23] şi vă veţi ridica în mare îngîmfare”.

5.      Şi cînd a venit ameninţarea pentru întîia dată, trimiserăm la voi robii Noştri, cu putere mare şi ei cercetară lăuntrul locuinţelor voastre şi se împlini ameninţarea.

6.      Apoi v‑am dat Noi înapoi puterea asupra lor şi v‑am înmulţit averea şi copiii şi v‑am făcut o ceată mai mare,

7.      [zicînd]: “De faceţi bine, fa­ceţi bine pentru voi, iar de faceţi rău, e tot aşa”. Şi cînd s‑a împlinit ameninţarea pentru altădată, [trimiserăm servii Noştri] să întristeze feţele voastre şi să intre în templu, cum intrară întîia dată, şi să sfarme ceea ce au cucerit.

8.      Poate că Domnul vostru se va îndura, dar dacă veţi face iarăşi, vom face şi Noi iarăşi şi Noi am orînduit iadul cu temniţă pentru cei necre­dincioşi.

9.      Acest Coran ocîrmuieşte la ceea ce e mai drept şi binevesteşte credincioşilor,

10.    care se poartă bine, că vor avea răsplată mare.

11.    Iar celor ce nu cred în lumea de apoi, le‑am pregătit Noi pedeapsă dure­roasă.

12.    Şi omul cere răul, ca şi cînd ar cere binele; omul este grăbit.

13.    Şi Noi orînduim noaptea şi ziua ca două semne; şi Noi am şters semnul nopţii şi am făcut să se vadă semnul zilei, ca să căutaţi harul Domnului vostru şi să ştiţi numărul anilor şi socoteala[24]. Şi tot lucrul l‑am tîlcuit răsvădit.

14.    Şi fiecărui om i‑am legat Noi pasărea sa[25] de gîtul său şi vom scoate în ziua învierii pentru el o carte, ce se va pune înainte deschisă:

15.    “Citeşte cartea ta, căci tu în­suţi astăzi ai să dai socoteală asupra ta!”

16.    Cel ce este bine ocîrmuit este bine ocîrmuit numai pentru sine însuşi, iar cine rătăceşte, rătăceşte tot pentru sine; şi un [suflet] încărcat să nu poarte sarcina altuia. Şi Noi nu pedepsim, înainte de ce am trimis un sol.

17.    Şi dacă voiam Noi să dărîmăm o cetate, le porun­ceam celor îmbuibaţi din ea; şi ei pacătuiau în ea şi se împlinea asupra ei cuvîntul şi Noi o pier­deam cu totul.

18.    Şi cîte neamuri am nimicit Noi, după Noe, căci Domnul tău de ajuns ştie şi vede pă­catele sclavilor Săi.

19.    Cel ce doreşte cele pieritoare, în grabă îi dăm în ea[26] ce voim [şi] cui do­rim. Apoi îi hotărîm iadul, să ardă în el ruşinat, lepădat.

20.    Iar cel ce voieşte lumea de apoi şi o rîvneşte cu rîvnă şi este credincios, lui i se mul­ţumeşte pentru rîvna sa.

21.    Tuturor le vom dărui, acestora şi acelora din darurile Dom­nului tău, şi darurile Dom­nului tău să nu fie oprite.

22.    Priveşte cum i‑am ales Noi pe unii înaintea altora; însă lumea de apoi să aibă mai mari trepte şi mai mari înăl­ţători.

23.    Nu pune lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu, ca să şezi ruşinat şi fără ajutor.

24.    Şi Domnul tău a orînduit ca să‑i slujiţi numai Lui şi să vă purtaţi bine cu părinţii voş­tri, dacă unul sau amîndoi ajung la bătrîneţe lîngă tine. De aceea nu spune către ei “Pfui” şi nu‑i certa, ci vor­beşte către ei cuvinte bine­voitoare.

25.    Şi pleacă înaintea lor aripa umilinţei din îndurare şi spune: “Doamne, îndură‑Te de amîndoi, căci mă cres­cură, cînd eram mic!”

26.    Domnul vostru ştie ce este în sufletul vostru, ori de sînteţi cinstiţi.

27.    Şi El este iertător faţă de cei căincioşi.

28.    Şi să dai celui înrudit ce i se cuvine, şi sărmanului şi fiu­lui drumului, însă nu fi prea risipitor.

29.    Risipitorii sînt fraţii Sata­nelor, şi Satan era nemulţu­mitor Domnului său.

30.    Şi dacă te întorci de la ei[27], căutînd îndurare de la Domnul tău în care nădăjduieşti, spune‑le un cuvînt priete­nos.

31.    Şi nu lăsa mîna ta legată de gîtul tău[28], dar nici n‑o în­tinde de tot, aşa ca să şezi certat, sărăcit.

32.    Vezi, Domnul tău dă cele de lipsă cu prisosinţă şi cu mă­sură. El îi cu­noaşte şi‑i vede pe robii Săi.

33.    Şi nu omorîţi copiii voştri, de frica sărăciei; Noi îi vom îngriji pe ei şi pe voi. Omorîrea lor este un păcat mare.

34.    Şi nu vă apropiaţi de curvie; ea este ruşinoasă şi un drum rău.

35.    Şi nu omorîţi nici un om pe care vi l‑a oprit Dumnezeu, doară pentru dreptate. Dacă s‑a omorît cineva pe nedrep­tul, atunci dăm Noi putere celui mai înrudit cu el; însă el să nu se întreacă în omor, el doară află ajutor.

36.    Şi nu vă apropiaţi de averea orfanului, doar numai spre binele acestuia, pînă a ajuns el în vîrstă. Şi ţineţi legămîntul. Cu privire la legămînt veţi fi traşi la răspundere.

37.    Şi daţi măsură plină, cînd măsuraţi, şi cumpăniţi cu cîntar drept; aşa e mai bine şi mai frumos pentru înain­tare.

38.    Şi nu te sprijini pe ceva ce nu cunoşti; auzul, văzul şi ini­ma, toate aces­tea vor da so­coteală.

39.    Şi nu păşi pe pămînt cu îngîmfare; doar nu poţi sfîşia pămîntul şi nu poţi ajunge munţii cu înălţimea.

40.    Toate acestea sînt rele dina­intea Domnului tău şi urîte.

41.    Aceasta este din ceea ce ţi‑a descoperit Domnul tău din înţelepciune; şi nu pune lîn‑gă Dumnezeu alt Dumne­zeu, căci vei fi aruncat în iad, fiind certat şi lepădat.

42.    Oare v‑a ales Domnul vostru ca fii şi a primit fiice dintre îngeri? Voi vor­biţi un cuvînt greu.

43.    Noi am dat multe tîlcuri în Coranul acesta, ca să‑i în­demnăm, însă a­ceasta în­mulţeşte numai neplăcerea lor.

44.    Spune: “De ar fi lîngă El Dumnezei, precum spun ei, totuşi ar trebui să caute ei un drum la cel de pe tron”.

45.    Mărire Lui, El este mai înalt, mai mare decît vorba lor.

46.    Îl laudă şapte ceruri şi pă­mîntul şi ceea ce este în aces­tea şi nu este un lucru care nu‑l laudă întru mărirea Lui. Voi însă nu înţelegeţi lauda lor. El este blînd, iertător.

47.    Dacă citeşti Coranul, punem Noi un văl acoperit între tine şi cei ce nu cred în lumea de apoi.

48.    Şi Noi punem asupra inimi­lor lor acoperăminte, ca să nu‑l înţeleagă

49.    şi dacă‑l aminteşti pe Dom­nul tău în Coran, ca pe unul unic, întorc ei spatele lor la fugă.

50.    Noi ştim de ce ascultă ei aceasta, cînd te ascultă pe tine. Şi cînd sînt ei nelegiuiţi într‑ascuns, atunci zic ei: “Voi urmaţi numai unui băr­bat fer­mecat!”

51.    Priveşte ce pilde fac ei cu tine; însă ei rătăcesc şi nu pot afla drumul.

52.    Ei zic: “Dacă am devenit oase şi fărîme, vom fi sculaţi ca făptura nouă?”

53.    Spune: “De aţi fi piatră sau fier, sau altceva, ce e greu în piepturile voastre”[29]. Şi ei vor zice: “Cine ne va aduce îna­poi?” Spune: “Acela care v‑a făcut întîi”. Ei vor clătina asupra voastră capetele lor şi vor zice: “Cînd va fi aceas­ta?” Spune: “Poate va fi în­dată!”

54.    Într‑o zi vă va chema El şi voi veţi răspunde cu laudă şi veţi crede că aţi întîrziat nu­mai puţin.

55.    Spune robilor Mei să vor­bească cum e mai frumos[30]. Satan caută să facă ceartă între ei. Satan este pentru oameni un duşman răsvădit.

56.    Domnul vostru vă cunoaşte pe voi; dacă voieşte, se în­dură de voi, sau dacă voieş­te, vă pedepseşte. Şi Noi nu te‑am trimis ca să le fii apă­rător.

57.    Şi Domnul tău cunoaşte pe fiecare din ceruri şi pe pămînt, şi Noi i‑am ales pe unii din profeţi înaintea altora şi i‑am dat lui David psalmii.

58.    Spune: “Chemaţi‑i pe cei pe care i‑aţi primit [ca zei] lîngă El; ei doar nu vă pot mîntui de rău, nici nu vă pot de­părta”.

59.    Aceia pe care îi cheamă ei caută singuri împreunare cu Domnul lor, ca să fie aproa­pe, şi nădăjduiesc în îndura­rea Sa şi se tem de pedeapsa Sa. Pe­deapsa Domnului tău este înfricoşată.

60.    Şi nu este cetate pe care să nu o pierdem înaintea zilei învierii sau să nu o pede­psim cu pedeapsă grea. Aceasta este scris în carte.

61.    Şi nimic nu Ne opreşte să [te] trimitem cu semne, dacă înaintaşii nu le‑ar fi ţinut în minciună; şi Noi i‑am dat lui Thamud iapa de cămilă, ca să o vadă, şi ei s‑au purtat nelegiuit cu ea; şi Noi trimi­tem numai cu semne spre frică.

62.    Şi cînd ţi‑am zis: “Domnul tău înconjoară oamenii”. Şi Noi am orînduit vedenia, ce am lăsat‑o să o vezi, numai ca ispită pentru oameni, şi pomul cel blestemat[31] în Co­ran, şi Noi i‑am umplut cu frică şi [aceasta] îi va întări numai spre fărădelege mare.

63.    Şi cînd ziserăm îngerilor: “Închinaţi‑vă înaintea lui Adam!”, se închinară ei, afa­ră de diavolul. El zise: “Să mă închin unei făpturi de tină?”

64.    El zise: “Ai văzut oare aceea ce ai cinstit mai mult decît pe mine? De vei întîrzia cu mine pînă la ziua învierii, voi să stîrpesc urmaşii lui, afară de puţini”.

65.    El zise: “Ieşi! Şi cine‑ţi va ur­ma din ei, iadul să fie răs­plata voastră, o răs­plată bo­gată!

66.    Turbură pe cine voieşti din ei cu vocea ta şi întărîtă‑i cu călăreţii şi pe­destraşii tăi şi fii părtaş la averile şi copiii lor şi fă‑le făgăduinţe. Însă ce le făgăduieşte Satan este înşelăciune.

67.    Peste robii Mei n‑ai putere şi ajunge Domnul tău ca scut”.

68.    Domnul tău este cel ce vă mînă corăbiile pe mare, ca să căutaţi prisosin­ţa Lui. El este îndurător cu voi.

69.    Şi de vă ajunge un rău pe mare, rătăcesc departe aceia pe care îi che­maţi, iar dacă El v‑a mîntuit pe uscat, vă întoarceţi la El, şi omul este nemulţumitor.

70.    Sînteţi siguri că El nu vă lasă să vă cufundaţi în mijlocul uscatului, sau că nu vă trimite asupra voastră un uragan? Atunci, nu veţi afla apărător pentru voi.

71.    Sau sînteţi siguri că nu vă va scoate altă dată pe mare şi va trimite asu­pra voastră un vînt pustiitor şi vă va îneca pentru nemulţumirea voas­tră? Atunci nu veţi afla aju­tor împotriva Noastră.

72.    Şi Noi am făcut cinste fiilor lui Adam şi i‑am purtat pe uscat şi pe mare şi i‑am în­zestrat cu bunătăţi şi i‑am ales cu tot dinadinsul, înain­tea multor făpturi ale Noas­tre.

73.    Într‑o zi, vom chema toţi oamenii cu dregătorii lor, iar aceia cărora li s‑a dat cartea în mîna dreaptă[32], aceia să citească a lor carte şi să nu li se facă nici un fir de strîmbătate.

74.    Şi cel ce a fost orb aici, acela va fi orb şi în lumea de apoi şi va rătăci mai mult de la drum.

75.    Şi ei au fost aproape să te amăgească de la ceea ce ţi‑am descoperit Noi, ca să plăsmuieşti despre Noi altce­va; atunci te‑ar fi primit ei ca prieten.

76.    Şi dacă Noi nu te‑am fi întă­rit, mai că te‑ai fi aplecat lor cu puţin.

77.    Atunci Noi te‑am fi lăsat să guşti asemenea din viaţă şi asemenea din moarte şi nu ţi‑ai fi aflat ajutor împotriva Noastră.

78.    Şi mai că te‑ar fi pus la cale să părăseşti ţara, ca să te alunge din ea, însă ei n‑ar fi zăbovit în urma ta, decît numai puţin[33].

79.    [Aceasta a fost] purtarea [Noastră] cu cei ce i‑am tri­mis Noi înaintea ta din trimişii Noştri şi nu vei găsi schimbare în purtarea Noas­tră.

80.    Împlineşte rugăciunea la apusul soarelui pînă la întu­nericul nopţii şi citirea zori­lor. Citirea zorilor are măr­turie pentru sine.

81.    Şi o parte din noapte să pe­treci în veghere, aceasta‑ţi este dar; poate că te va scula Domnul tău într‑un loc lău­dat.

82.    Şi spune: “Doamne, fă intra­rea şi ieşirea mea adevărată şi dă‑mi de la Tine putere ajutătoare!”

83.    Şi spune: “A venit adevărul şi a pierit deşertăciunea” Da, deşertăciunea este trecătoa­re.

84.    Şi Noi trimitem din Coran ceea ce este o vindecare şi o îndurare pentru cei credin­cioşi; celor păcătoşi, însă, numai le înmulţeşte pieirea.

85.    Şi dacă Ne îndurăm de om, se abate el de la Noi şi se duce la o parte; şi dacă‑l ajunge un rău, deznădăj‑duieşte el.

86.    Spune: “Fiecare lucrează în felul său şi Domnul vostru ştie cine este mai bine ocîrmuit pe cale”.

87.    Şi ei te vor întreba despre duh[34]. Spune: “Duhul este din porunca Dom­nului meu; însă vouă vi s‑a dat numai puţină ştiinţă.”

88.    Şi de am voi Noi, am lua ceea ce ţi‑am descoperit Noi, atunci nu ţi‑ai afla întru aceasta un apărător împo­triva Noastră,

89.    afară de îndurarea de la Domnul tău; da, harul Său asupra ta este mare.

90.    Spune: “Dacă s‑ar aduna oamenii şi duhurile, să facă un Coran ca aces­ta, ei nu l‑ar putea face asemenea, chiar de şi‑ar ajuta întreolaltă”.

91.    Şi Noi le‑am tîlcuit oame­nilor, în acest Coran, toate pildele, însă cei mai mulţi oameni nu‑l voiesc, dară din necredinţă.

92.    Şi ei zic: “Nu‑ţi vom crede, pînă nu vei lăsa să ne curgă din pămînt un izvor,

93.    sau pînă nu vei avea o gră­dină de fenici sau de vie şi nu vei lăsa să curgă rîuri din mijlocul ei,

94.    sau pînă nu vei arunca, pre­cum ai zis, cerul în bucăţi asupra noastră sau nu‑l vei aduce pe Dumnezeu şi pe îngeri spre chezăşie,

95.    sau pînă nu vei avea o casă de aur sau nu te vei sui în cer; şi noi nu vom crede în suirea ta, pînă ce nu ne vei trimite o carte pe care s‑o citim”. Spune: “Mărire Dom­nului meu! Sînt eu mai mult decît un om, un tri­mis?”

96.    Şi nimic nu‑i opreşte pe oameni să creadă, dacă a venit la ei ocîrmuirea, decît dacă zic ei: “A trimis Dumnezeu numai un om ca sol?”

97.    Spune: “Dacă ar umbla pe pămînt îngerii cu încredere, le‑am fi trimis şi lor din cer un înger ca trimis”.

98.    Spune: “Ajunge Dumnezeu ca martor între mine şi voi. El îi cunoaşte şi‑i vede pe servii săi.

99.    Şi pe cine‑l ocîrmuieşte Dumnezeu, acela este bine ocîrmuit; iar dacă‑l duce pe cineva în rătăcire, nici cînd nu vei afla pentru ei scut decît la El. Şi Noi îi vom aduna în ziua învierii pe feţele lor orbi, muţi şi surzi. Şi locuinţa lor să fie iadul; de cîte ori se va stinge, le vom aprinde flacăra.”

100.  Aceasta este răsplata lor, pentru că nu crezură în semnele Noastre şi zi­seră: “Dacă sîntem oase şi fărîme, ne vom scula cu făptura noastră?”

101.  Însă nu văd ei că Dumnezeu, care a făcut cerul şi pămîntul, poate să fa­că făpturi asemenea lor? Şi El a orînduit pentru ei un termen, fără îndo­ială; însă nelegiuiţii leapădă aceasta din necre­dinţă.

102.  Spune: “De aţi avea comorile îndurării Domnului meu, le‑aţi ţine de frică, să le daţi, căci omul este zgîrcit”.

103.  Şi Noi i‑am dat lui Moise nouă semne răsvădite[35]. Întreabă numai pe fiii lui Is­rael. Şi cînd veni el la ei, Faraon îi zise: “Eu te ţin, o, Moise, de fermecat”.

104.  Ei zic: “Tu ştii că doar nime­nea nu le‑a trimis pe acestea decît Domnul cerurilor şi al pămîntului ca semne văzute şi eu te cred pe tine, o, Fara­on, că eşti pierdut”.

105.  Şi el[36] voi să‑i alunge din ţară şi Noi îl înecarăm pe el şi pe cei împreună cu el.

106.  Şi Noi am spus după el fiilor lui Israel: “Locuiţi în ţară şi dacă va veni fă­găduinţa lumii de apoi, vă vom duce în cete mestecate!” Şi în ade­văr l‑am trimis pe el[37], şi în adevăr s‑a coborît el, chiar pe tine te‑am trimis nu­mai ca vestitor, îndemnător.

107.  Şi Coranul l‑am împărţit Noi, ca să‑l citeşti asupra oa­menilor în răstim­puri şi l‑am trimis rînd pe rînd.

108.  Spune: “De credeţi în el sau nu credeţi, aceia cărora li s‑a dat ştiinţă dinainte, cînd se citeşte el asupra lor, cad pe faţă închinîndu‑se şi zic: “Mărire Domnului nostru! Făgăduinţa Domnului nos­tru s‑a împlinit!”

109.  Şi ei cad pe faţa lor plîngînd şi el adaugă umilinţa lor.

110.  Spune: “Chemaţi‑l: Allah sau chemaţi‑l Er‑Rahmîn — orişicum îl chemaţi, ale Lui sînt cele mai frumoase numiri”. Şi nu striga în rugăciunea ta, nici nu şopti, ci fii cuviincios pe drum mijlociu.

111.  Şi spune: “Mărire lui Dum­nezeu, care n‑a născut fiu şi n‑are tovarăşi la stăpînire, nici n‑are scut din slăbi­ciune”. Şi preamăreşte mă­rirea Lui!

 

XVIII

SURA PEŞTERII

Din Mekka şi este cu o sută zece semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător [38]

1.      Mărire lui Dumnezeu, care a trimis asupra robului Său scriptura şi n‑a făcut‑o strîmbă,

2.      [ci] dreaptă, ca să vestească pedeapsă grea de la El şi să le binevestească credincioşilor, care fac bine, că vor avea răsplată frumoasă, în care vor petrece în veci,

3.      şi să‑i îndemne pe cei care zic că Dumnezeu a născut un fiu.

4.      Dar despre aceasta n‑au avut ştiinţă nici ei, nici pă­rinţii lor. Un cuvînt greu, care iese din gurile lor! Ei nu vorbesc alta, decît minciuni.

5.      Poate că îţi vei junghia sufle­tul[39], pe urmele lor de scîrbă, pentru că ei cred acestei [descoperiri noi].

6.      Da, Noi am făcut pe pămînt podoaba, ca să ispitim care dintre ei are cele mai bune fapte.

7.      Şi ceea ce este pe el vom face întru ţărînă stearpă.

8.      Oare crezi tu că locuitorii peşterii[40] şi Er‑Rakîm se ţin de semnele Noas­tre minunate?

9.      Cînd se sălăşluiră feciorii în peşteră, ziseră ei: “Doamne, dă‑ne îndurare de la Tine şi îndreaptă treaba noastră cum e mai bine!”

10.    Şi Noi îi băturăm peste urechi[41], în peşteră, pentru un rînd de ani.

11.    Atunci îi trezirăm, ca să ştim care din amîndouă cete a nu­mărat cîtă vreme au petre­cut.

12.    Voim să‑ţi povestim istoria după adevăr. Ei erau feciori care credeau în Domnul lor, şi Noi i‑am ocîrmuit cu tot dinadinsul.

13.    Şi Noi le‑am întărit inimile şi cînd se sculară, ziseră: “Dom­nul nostru este Domnul ce­rurilor şi al pămîntului; noi nu chemăm alt Dumnezeu afară de El; altfel am spune o minciună peste măsură.

14.    Acest popor al nostru şi‑a luat alţi Dumnezei, afară de El, fără ca să aducă pentru ei o dovadă răsvădită. Însă cine este mai nelegiuit decît cel ce plăsmuieşte o minciună des­pre Dumnezeu?

15.    De v‑aţi depărtat de ei şi de aceea la care se închină ei, afară de Dumne­zeu, atunci sălăşluiţi‑vă în peşteră. Dum­nezeu va întinde asupra voastră îndurarea Sa şi vă va îndrepta treaba cum e mai bine”.

16.    Şi tu puteai vedea soarele, cînd răsărea, cum se pleca de la peşteră spre dreapta, şi cînd apunea, acum înconjura spre stînga[42], pe cînd erau ei în gaură. Acesta este unul din semnele lui Dumnezeu. Pe cine‑l ocîrmu­ieşte Dum­nezeu, acela e bine ocîrmuit, iar pe cine‑l duce‑n rătăcire, pen­tru ac