Bhagavad-Gita
BHAGAVAD-GITA
-I-
Cartea înâia numită
DESCUMPĂNIREA LUI ARJUNA
Dhritarashtra[1] a spus:
1. Ce au făcut, Sanjaya, ai mei şi fiii lui Pandu, adunaţi gata de luptă, în Câmpia Legii[2], în Kurukshetra?
Sanjaya[3] a spus:
2. După ce a văzut armata fiilor lui Pandu, desfaşurată în linie de bătaie, regele Duryodhana apropiindu-se de învăţătorul [său][4] a rostit cuvintele:
3. Priveşte, învăţătorule, marea armată a fiilor lui Pandu, desfaşurată în linie de bătaie de către priceputul tău discipol, fiul lui Drupada[5].
4. Acolo sunt viteji, mari arcaşi de seama lui Arjuna şi Bhima[6], în bătalie: Yuyudhana[7], Virata[8] şi Drupada cu carul [său] mare[9],
5. Dhrishtaketu, Cekitana şi puternicul rege din Kashi, Purujit, Kuntibhoja şi regele Shaibya cel [puternic ca un] taur [printre] oameni.
6. Şi Yudhamanyu cel îndrăzneţ şi Uttamaujas cel puternic, fiul lui Subhadra şi fiii lui Draupadi, toţi cu care mari.
7. Cunoaşte-i pe cei mai de seamă dintre ai noştri, tu primul între cei de două ori născuţi[10]; ca să-i ştii, ţi-i voi numi pe aceşti conducători ai oastei mele:
8. Tu [ânsuţi] şi Bhishma şi Karna şi Kripa, învingători în bătălii, Ashvatthaman şi Vikarna, precum şi fiul lui Somadatta,
9. Şi mulţi alti eroi care au renunţat la viaţa pentru mine, cu felurite arme de atac, îndemânatici în luptă.
10. Puţină este oastea noastră, aflată în seama lui Bhishma, multă este oastea lor, aflată în seama lui Bhima.
11. Oriunde aţi fi, toate măriile voastre, fiecare din locul în care stă, doar pe Bhishma să-l păzească.
12. Spre bucuria acestuia[11], cel mai bătrân din [neamul] Kuru, străbunul cel voinic[12], dând un răcnet puternic ca de leu, a suflat în scoică.
13. Atunci, scoicile şi tobele mari, tobele mici, trompetele mari răsunară deodată; vuietul a fost clocotitor.
14. Atunci, în marele lor car tras de cai albi, Madhava[13] şi Pandava[14], suflară în scoicile lor divine.
15. Hrishikesha [a suflat] în [scoica] Pancajanya, Dhananjaya în Devadatta şi Vrikodara cel crunt în fapte, în marea scoica Paundra.
16. Regele Judhishthira, fiul lui Kunti [a suflat] în Anantavijaya, Nakula şi Sahadeva în Sughosha şi Manipushpaka.
17. Marele arcaş din Kashi şi marele războinic Shikhandin, Dhrishtadiumna şi Virata şi neânvinsul Satyaki,
18. Drupada, fiii lui Drupadi şi regele Saubhadra cu braţul mare, din toate parţile, o rege, faceau să sune fiecare scoica sa.
19. Sunetul tumultuos a sfâşiat inimile celor ai lui Dhritarashtra, făcând să răsune cerul şi pământul.
20. Atunci, văzându-i pe cei ai lui Dhritarashtra gata [de luptă], Pandava, al cărui steag purta o maimuţă [ca semn], când să înceapă lupta, ridicându-şi arcul,
21. Îi spuse, o rege, aceste vorbe lui Hrishikesha: „Opreşte-mi carul meu, o Acyuta, între cele două oşti,
22. Ca să-i văd aliniaţi şi dornici de luptă pe cei cu care mi-e dat să mă lupt în această bătalie ce se stârneşte.
23. Pe cei strânşi aici, îi văd dornici să se lupte, dornici să facă în luptă placul netrebnicului fiu al lui Dhritarashtra.[15] ”
24. La aceste cuvinte ale lui Gudakesha, o Bharata, Hrishikesha oprind între cele două armate carul neântrecut,
25. În faţa lui Bhishma, Drona şi a tuturor regilor, spuse: „O, fiu al lui Pritha, priveşte-i adunaţi pe toţi aceştia din nemul lui Kuru.”
26. Fiul lui Pritha zări atunci cum stateau în ambele oşti, părinţi, străbuni, învăţători[16], unchi, fraţi, copii, nepoţi şi ortaci, socri şi prieteni.
27. Fiul lui Kunti[17] văzându-şi toate rudele aliniate, în descumpănire, vorbi îndurerat:
Arjuna a spus:
28. Privindu-mi neamul, o Krishna, adunat dornic de a se bate, mi se înmoaie picioarele, gura mi se usucă.
29. Prin trup îmi trece un fior, mi se ridică părul, [arcul] Gandiva îmi scapă din mână şi pielea îmi arde;
30. Nu mă pot ţine pe picioare, mintea mi se risipeşte, iar semnele, o Keshava, le văd potrivnice;
31. Şi nu văd la ce-ar fi bun să-mi ucid rudele în bătalie; nu doresc izbinda, o Krishna, nici domnia şi nici plăcerile.
32. La ce ne este bună domnia, o Govinda, la ce ne sunt bune bucuriile sau [chiar] viaţa?
33. Cei pentru care dorim domnia, bucuriile şi plăcerile, iată-i, stând [gata de] luptă, renunţând la viaţă şi la avuţii;
34. Învăţători, părinţi, fii, precum şi bunici, unchi, socri, nepoţi, cumnaţi şi rubedenii,
35. Pe aceştia nu vreau să-i omor, de-ar fi să mă omoare ei, o Madhusudana, nici pentru domnia celor trei lumi; darămi-te pentru cea a pământului?
36. Ce bucurie am avea, o Janardana, ucigându-i pe cei ai lui Dhritarashtra? Păcatul ar cadea pe noi, ucigând aceşti nelegiuiţi înarmaţi.
37. De aceea, noi nu putem ucide pe cei ai lui Dhritarashtra, care ne sunt rude; ucigându-ne rudele, cum am putea fi fericiţi, o Madhava?
38. Chiar dacă aceştia nu văd, cu mintea pradă pasiunii, păcatul de a-ţi distruge familia şi păcatul de a ataca prietenul,
39. Cum să nu ştim noi să ne oprim de la acest păcat, o Janardana, noi care cunoaştem ce-i păcatul de a-ţi distruge familia?
40. Familia fiind distrusă, pier Legile eterne ale familiei; pierind Legea, fărădelegea pune stăpânire pe întreaga familie.
41. Când stăpâneşte fărădelegea, o Krishna, femeile se depravează; depravarea femeilor, o Varshneya, duce la amestecul castelor.
42. Acest amestec aduce infernul, nu numai pentru cel ce-şi ucide familia, dar chiar pentru familie: străbunii lipsiţi de ritul turtelor (pinda) şi al apei[18] cad [ân infern].
43. Prin aceste păcate ale celor ce ucid familia, care produc amestecul castelor, sunt răsturnate legile eterne ale castei şi ale familiei.
44. Celor care strică legile familiei, o Janardana, infernul le este lăcaşul orânduit; aşa am aflat[19].
45. Vai, eram hotărâţi să facem un mare păcat când ne pregăteam să ne ucidem familia de dragul plăcerilor şi al domniei.
46. Mi-ar fi mai bine dacă, fără să mă opun, şi neânarmat, cei ai lui Dhritarashtra m-ar ucide cu arma în mână.
Sanjaya a spus:
47. Vorbind astfel, Arjuna, în plină bătălie, s-a aşezat în car, lăsând [să-i cadă] arcul şi săgeţile, cu inima cuprinsă de mâhnire.
-II-
Cartea a doua numită
YOGA DISCRIMINĂRII
Sanjaya a spus:
1. Acestuia cuprins de milă, cu ochii tulburaţi şi plini de lacrimi, descumpănit, Madhusudana îi spuse aceste vorbe:
Bhagavat a spus:
2. De unde această disperare ce te cuprinde în clipa încercării, o Arjuna, demnă doar de unul ce nu-i nobil, care nu-ţi deschide cerul şi îţi strică faima?
3. Fii fără slăbiciune, fiul al lui Pritha, aceasta nu ţi se potriveşte; gonind din inima josnică slăbiciune, ridică-te, o tu care-ţi distrugi duşmanii.
Arjuna a spus:
4. Cum voi trage cu săgeata, o Madhusudana, în luptă cu Bhishma şi Drona cei demni de adorare, o tu care-ţi învingi duşmanii?
5. Mai bine să trăiesc cerşind în lume, decât să-i ucid pe marii mei învăţători; ucigându-i pe învăţători, chiar când râvnesc la bogaţie, aş avea parte de hrană pătată cu sânge.
6. Nu ştiu ce [ar fi] mai bine pentru noi, dacă am învinge sau dacă am fi învinşi; iată-i stând în faţa noastră pe cei ai lui Dhritarashtra pe care, ucigându-i, n-am mai dori să trăim.
7. Cu fiinţa-mi zdrobită de slăbiciunea milei, te întreb, deoarece datoria îmi tulbură mintea; spune-mi desluşit ce este mai bine; sunt învăţăcelul tău, la tine vin, învăţă-mă!
8. Căci nu văd ce-ar [putea] alunga supărarea care îmi seacă puterile, chiar de-ar fi să obţin domnia nemărginită şi îmbelşugată pe pământ sau stăpânirea supremă [a cerului].
Sanjaya a spus:
9. Vorbind aşa lui Hrishikesha, spunându-i lui Govinda „nu voi lupta”, Gudakesha, cel care-şi distruge duşmanii, tăcu.
10. Hsrikesa îi spuse surâzând aceste vorbe, o Bharata, celui descumpănit între cele două oşti.
Bhagavat a spus:
11. Îi plângi pe cei ce nu trebuie să-i plângi şi cuvântezi despre înţelepciune; cei învăţăţi nu-i plâng nici pe cei vii, nici pe cei morţi.
12. N-a fost nici [o vreme] când eu să nu fi existat sau tu, sau prinţii aceştia; la fel, noi nu vom înceta să existăm vreodată cu toţii în viitor.
13. Precum cel întrupat în acest [trup] trece prin copilărie, tinereţe şi bătrâneţe, tot aşa trece [după moarte] şi în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta.
14. Contactele [simţurilor] cu materia, o fiu al lui Kunti, sunt reci sau calde, plăcute sau dureroase, vin şi se duc, sunt trecatoare; îndură-le, o Bharata.
15. Omul, pe care acestea nu-l clatină, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, care este acelaşi la suferinţă şi bucurie, numai acela poate capăta nemurirea.
16. Nu există existenţă pentru Nefiinţă şi nici nonexistenţă pentru Fiinţă[20]; hotarul lor este văzut de cel care cunoaşte adevărul.
17. Să ştii că cel ce le-a desfaşurat pe toate este nepieritor; nimeni nu poate aduce pieirea celui Neclintit.
18. Despre trupurile celui întrupat care este veşnic, nepieritor, de necunoscut, se spune că au un sfârşit; de aceea luptă, o Bharata!
19. Cel care ştie că acesta [cel întrupat] ucide, [ca şi] cel care ştie că acesta este ucis, amândoi nu ştiu; acesta nu ucide şi nici nu este ucis[21].
20. El nu se naşte şi nu moare niciodată; nefiind supus devenirii [acum] nu va mai deveni [nici în viitor]: cel nenăscut, etern, neântrerupt, străvechi, nu este ucis când trupul este ucis.
21. Cel care-l cunoaşte pe cel nepieritor, etern, nenăscut, neschimbator, o fiu al lui Pritha, cum [poate crede] acest om că face să omoare sau că omoară?
22. Precum un om care lepădând veşmintele învechite, ia altele noi, aşa şi cel întrupat, lepădând trupurile învechite, se uneşte cu altele noi.
23. Pe acesta nu-l taie armele, nu-l arde focul, nu-l udă apa şi nu-l usucă vântul.
24. El nu poate fi tăiat, ars, udat şi uscat; el este etern, omniprezent, stabil, imuabil, continuu.
25. Despre acesta se spune că este nemanifestat, de necuprins cu mintea, neschimbător; de aceea, cunoscându-l aşa, nu trebuie să te întristezi.
26. Chiar dacă crezi că acesta se naşte mereu şi moare mereu, totuşi, o tu, cel cu braţul mare, nu trebuie să te întristezi.
27. Moartea este sigură pentru cel născut; naşterea este sigură pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neânlăturat, tu nu trebuie să te întristezi.
28. La început, fiinţele sunt nemanifestate, [la mijloc] sunt manifestate şi la sfârşit [sunt din nou] nemanifestate; de ce te jeluieşti atunci, o Bharata?
29. Careva îl priveşte ca pe ceva minunat, altul vorbeşte ca de ceva minunat, altul aude despre el ca de ceva minunat, însă, deşi auzind de el, niciunul nu-l cunoaşte[22].
30. Cel întrupat în toate trupurile este pururi de nevatamat o Bharata; de aceea nu trebuie să plângi vreo fiinţa.
31. Privind la Legea [ta] proprie (svadharma) nu trebuie să tremuri; pentru un războinic nu există nimic mai bun decât lupta înscrisă în Lege.
32. Fericiţi sunt războinicii care, o fiu al lui Pritha, au parte din întâmplare de o astfel de luptă, ca de o poartă a cerului deschisă.
33. Dacă însă nu vei da aceasta luptă înscrisă în Lege, atunci, trădându-ţi Legea proprie şi renumele, îţi vei atrage păcatul.
34. Fiinţele vor face să se povestescă despre nefaima ta veşnică; pentru cel ce ţine la numele lui, nefaima este mai rea decât moartea.
35. Căpeteniile de oşti vor crede că de frică te-ai oprit din luptă şi vei ajunge în dispreţul celor ce te-au preţuit.
36. Şi multe vorbe ce nu-s de spus le vor spune despre tine duşmanii, râzând de bărbăţia ta; există ceva mai dureros?
37. Ucis, vei dobândi cerul; trăind, vei avea parte de pământ. Deci ridică-te, o fiu al lui Kunti, hotărât pentru luptă.
38. Făcând egale fericirea cu suferinţa, câştigul cu pierderea, victoria cu înfrângerea, fii gata de luptă; aşa nu-ţi vei atrage păcatul.
39. Aceasta cunoştere ţi-a fost rostită după [doctrina] Samkhya; ascult-o acum, după [doctrina] Yoga, cunoaşterea prin stăpânirea căreia, o fiu al lui Pritha, vei parasi lanturile faptei (karman).
40. Aici[23], nu există stradanie pierduta[24], nu se află dare inapoi; oricit de putin din aceasta lege, şi te păzeşte de marea frică[25].
41. Aici, o bucurie a [neamului] Kuru, cunoaşterea este unica, hotarita; cu multe şi nesfârşite ramuri este cunoaşterea celor nehotariti.
42. Ce vorbe inflorite spun cei nepriceputi care ramin la învăţătura Vedelor[26], o fiu al lui Pritha, care spun „nu există altceva” [decât învăţătura Vedelor],
43. Cei dăruiti simţurilor, care nazuiesc la cer, [vorbe] care dau [o noua] naştere ca fruct al faptului, pline de felurite rituri drept cale spre bucurie şi putere[27].
44. Cei înlănţuiti de bucurie şi putere, cu gândirea stăpânita de aceste [vorbe] nu sunt pătrunsi în meditatie de o cunoaştere hotarita.
45. Vedele se ocupa de cele trei Tendinţe[28] (guna); fii fără cele trei Tendinţe, o Arjuna, fără dualitate, stând în adevărul veşnic, fără să agoniseşti bunuri lumeşti, cu Sinele (atman) [tau].
46. Pe cât foloseste un put inconjurat din toate părţile de apa, pe atit [folosesc] unui brahman înţelept toate Vedele[29].
47. Numai fapta să-ţi fie conducatoare şi niciodată fructele. Sa nu ai drept temei fructul faptelor; nu te lega de nefăptuire.
48. Stind în yoga, îndeplineşte faptele, parasind legătura [faţa de ele], o Dhananjaya, fiind acelasi la reusita şi nereusita; acestei egalitati [de spirit] i se spune yoga.
49. Fapta[30] este, pe dedeparte, mai prejos de yoga cunoşterii (buddhiyoga), o Dhananjaya; caută-ţi refugiul în cunoaştere; sunt demni de mila cei care au drept temei [al faptelor] fructul [acestora].
50. Cei care practica yoga cunoşterii se leapădă aici de bine şi de rau; de aceea, staruieste în yoga; yoga este indeminare în fapte.
51. Înţeleptii care practica yoga cunoaşterii, lepădându-se de fructul născut din fapta, eliberaţi de lantul renaşterilor, merg spre tarimul fără durere.
52. Când cunoaşterea ta va trece peste hatisul confuziei[31], atunci vei ajunge la nepasarea faţa de ce ţi-e dat să auzi sau faţa de ce ai auzit.
53. Când mintea (buddhi), buimacita de revelatie (shruti), iti va stă neclintita şi hotarita în meditatie, atunci vei obţine yoga.
Arjuna a spus:
54. Ce se spune despre cel care este neclintit în înţelepciune, care se află în meditatie (samadhi), o Keshava? Cum vorbeşte, cum se aseaza şi cum merge cel cu mintea neclintita?
Bhagavat a spus:
55. Când se leapădă de toate dorinţele care-i vin în minte (manas), o fiu al lui Pritha, când se mulţumeste în el însuşi şi cu el însuşi, atunci se spune că este neclintit în înţelepciune.
56. Despre cel cu mintea (manas) netulburată în durere şi fericire, părăsit de dorinţe, lipsit de patimă, frica şi mânie, se spune că este un ascet (muni) cu mintea neclintita.
57. Cel care este desprins oriunde, care fie că dobândeşte binele sau raul, nu se bucura şi nu se supara, acela are înţelepciunea (prajna) neclintita.
58. Cel care îşi retrage mereu simţurile de la obiectele lor, precum broasca testoasa madularele [ân carapacea ei], acela are înţelepciunea neclintita[32].
59. Obiectele dispar pentru cel întrupat, care nu se hraneste cu ele, dar gustul ramine; chiar gustul dispare văzându-l pe Cel Suprem[33].
60. Chiar şi la omul înţelept care se stăpâneste, o fiu al lui Kunti, simţurile framintate tirasc mintea cu forţa.
61. Stăpânind toate simţurile, stai concentrat, avându-mă pe mine drept ultim scop; cel care-şi are simţurile în stăpânire, acela are înţelepciune neclintita.
62. În omul ce-şi îndreapta mereu gândul spre obiectele simţurilor, se naşte legătura cu ele; din legătură se naşte dorinţa, iar din dorinţă apare mânia;
63. Din mânie ia fiinţă tulburarea minţii, din tulburarea minţii - pierderea ţinerii de minte, din pierderea ţinerii de minte - distrugerea minţii, iar prin distrugerea minţii se distruge [şi] el.
64. Cel care trece printre lucruri cu simţurile dezbărate de patimă şi ură, [aflate] în stăpânirea Sinelui (atman), stăpân pe el, acela ajunge la limpezirea [minţii].
65. Din limpezirea [minţii] se naşte încetarea tuturor durerilor sale; în [mintea] limpezită, cunoşterea (buddhi) se întareşte repede.
66. Nu există cunoaştere pentru cel fără yoga; pentru cel fără yoga nu există contemplaţie; pentru cel fără contemplaţie nu există pace; de unde [să vină] fericirea pentru cel fără pace?
67. Minţii copleşite de rătăcirea simţurilor, înţelepciunea îi este luată precum corabia de vânt, pe ape.
68. De aceea, o tu cel cu braţul mare, celui ale carui simţuri sunt mereu retrase de la obiectele lor, înţelepciunea îi este neclintita.
69. Când este noapte pentru toate fiinţele, cel care se stăpâneste veghează; când este veghe pentru fiinţe, pentru înţeleptul care vede [Sinele] e noapte[34].
70. Acela dobândeşte pacea, în care se pierd toate dorinţele precum se pierd apele în oceanul care umplându-se stă neclintit [ân tărmurile sale], şi nu acela care doreşte dorinţele.
71. Omul care izgonind dorinţele trăieşte fără dorinti, fără [sa gândească] „al meu şi eu”, acela ajunge la pace.
72. Aceasta este, o fiu al lui Pritha, starea în Brahman (brahmi-sthiti) pe care dobândind-o nu te mai tulburi; [omul] dobândind-o, fie şi în ceasul morţii, ajunge la stingerea în Brahman (brahmanirvana)[35].
-III-
Cartea a treia numită
YOGA FAPTEI
Arjuna a spus:
1. Dacă, o Janardana, socoteşti cunoşterea mai bună decât fapta (karman), atunci de ce mă sileşti la aceasta fapta îngrozitoare, o Keshava?
2. Cu vorbe amestecate îmi tulburi mintea; spune-mi [doar] una singura, prin care, hotărându-mă, aş alege ce e mai bine.
Bhagavat a spus:
3. După cum ţi-am spus şi înainte, o tu cel fără de pată, în această lume există două căi: cea a şcolii Samkhya cu yoga cunoaşterii şi cea a şcolii Yoga cu yoga faptei.
4. Nu prin abţinerea de la fapte ajunge omul la nefăptuire (naishkarmya) şi nici prin renunţare la lume nu se capătă desăvârşirea [spirituală] (siddhi).
5. Nimeni, niciodată, nu stă măcar o clipă fără să săvârşeasca fapte, căci săvârseşte fapte fără să vrea, prin Tendinţele (guna) născute din Natură (prakriti).
6. Cel care stăpânindu-şi organele de acţiune stă [nemişcat, dar] îşi readuce în minte obiectele simţurilor cu fiinţa tulburată, aceluia i se spune prefăcut.
7. Cel care stăpânindu-şi simţurile cu mintea, o Arjuna, trece la yoga faptei (karmayoga) prin organele de acţiune, desprins, acesta se deosebeşte [de ceilalţi].
8. Săvârseşte faptele prescrise! Fapta este mai bună decât nefăptuirea; n-ai reuşi să-ţi păstrezi nici trupul lipsindu-te de faptă.
9. În afără celor săvârşite pentru sacrificiu, restul faptelor înlănţuiesc lumea; în acest scop[36], îndeplineşte fapta, o fiu al lui Kunti, eliberat de legături [faţa de ea].
10. În vremea Începutului, Prajapati[37] creind fiinţele o dată cu sacrificiile, a spus: „Înmulţiţi-vă prin acesta; acesta să vă fie vaca ce îndeplineşte dorinţele”[38].
11. Prin el să-i ţineţi în viaţa pe zei, [iar] zeii să vă ţină în viaţa pe voi; susţinându-vă unii pe alţii, veti dobândi binele suprem[39].
12. Zeii, tinuţi în viaţa prin sacrificiu, vă vor da bucuriile dorite; cel ce are parte de cele date de aceştia, fără să le dea [ân schimb ceva], acela este un hoţ.
13. Cei buni, care se hrănesc din rămăşiţele sacrificiului, se eliberează de toate păcatele; au parte de impuritate rituală şi sunt păcatoşi cei care gătesc numai pentru ei.
14. Din hrană se nasc fiinţele; din ploaie - hrana; din sacrificiu se naşte ploaia; sacrificiul ia fiinţa din rit.
15. Să ştii că ritul ia fiinţa din Brahman; Brahman ia fiinţa din Cel Indestructibil (akshara); de aceea, Brahman cel Atotpătrunzator este fixat de-a pururi în sacrificiu.
16. Aşa a fost pusă în mişcare roata[40]; cel care nu o face să se învârtească [mai departe] aici [pe pământ], acela trăieşte zadarnic, nemernic dedat simţurilor.
17. Însă omul care se bucură numai de Sine, care găseşte mulţumire numai în Sine, care îşi găseşte liniştea în Sine, acela nu [mai] are nimic de făcut[41].
18. Acela nu-şi află un sprijin în ce este făcut sau nu este făcut aici [pe pământ]; şi din toate fiinţele, nu depinde de niciuna, pentru nimic.
19. Săvârseşte deci fapta ce trebuie făcuta, mereu desprins [de ea], căci omul care făptuieşte desprins ajunge la culme.
20. Căci prin fapte au obţinut Janaka[42] şi ceilalţi desăvârşirea; tu trebuie să făptuieşti privind numai la binele oamenilor.
21. Cum se poartă cel din frunte aşa se poartă şi ceilalţi oameni; canoanele pe care şi le face el sunt urmate şi de lume[43].
22. Pentru mine, o fiu al lui Pritha, nu [mai] există nimic de înfăptuit în cele trei lumi, nimic nedobândit care să trebuiască a fi dobândit, şi totuşi mă aflu în acţiune.
23. Dacă eu nu m-aş afla tot timpul neobosit în acţiune, toţi oamenii, o fiu al lui Pritha, mi-ar urma calea.
24. Aceste lumi ar pieri dacă eu nu [mi]-aş îndeplini fapta; aş fi cel care face haos, aş duce la pieire fiinţele.
25. Precum cei neştiutori făptuiesc legaţi de fapte, o Bharata, tot aşa cel înţelept dorind binele oamenilor [făptuieşte] desprins [de ele].
26. Cel înţelept să nu tulbure mintea celor neştiutori legaţi de faptă; să se dedea tuturor faptelor, fiind concentrat când le îndeplineşte.
27. Toate faptele se îndeplinesc de către Tendinţele (guna) Naturii (prakriti); cel cu Sinele tulburat de Eu gândeşte: „făptuitorul sunt eu”.
28. Însă, o tu cel cu braţul mare, cel care cunoaşte adevărul asupra deosebirii [Sinelui] de Tendinţe (guna) şi fapte, gândind „Tendinţele acţionează asupra Tendinţelor”[44] acela nu este legat [de fapte].
29. Cei tulburaţi de Tendinţele (guna) Naturii (prakriti) se leagă de acţiunea Tendinţelor; pe aceşti nefericiţi care nu cunosc totul, cel atotcunoscător să nu-i smintească.
30. Încredinţindu-mi mie toate faptele, cu mintea la Sinele Suprem (adhyatman), fiind fără dorinţe şi lipsit de [gândul] „al meu”, luptă, scăpat de zbuciumul îndoielii.
31. Oamenii care urmează aceasta învăţătura eternă a mea, cu credinţa şi fără să cârtească, aceia se eliberează de fapte;
32. Însă aceia care cârtind împotriva-mi, nu-mi urmează învăţătura, să ştii că sunt greşiţi în tot ce ştiu, fără minte, pieriţi.
33. Chiar şi înţeleptul se poarta după cum îi este firea lui; fiinţele îşi urmeaza firea; ce o va ţine în loc?
34. În obiectul oricarui simţ se află patima şi ura; să nu între sub stăpânirea lor; acestea două sunt duşmanii lui[45].
35. Legea proprie (svadharma), [chiar] cu lipsuri, este mai bună decât Legea altuia, chiar cu grija respectată; este mai bine să pieri în Legea ta proprie; Legea altuia este periculoasă.
Arjuna a spus:
36. De cine-i stăpânit omul când săvârseşte păcatul, deşi nu-l doreşte, o Varshneya, de parcă-i tras cu forţă?
Bhagavat a spus:
37. Aceasta este fie dorinţa, aceasta este fie ură, născută fiecare din Tendinţă rajas, marele devorator, marele rău[46]; să ştii că aceasta este duşmanul aici [pe pământ].
38. Precum focul este învăluit în fum, oglinda - de pete, embrionul - de învelişurile sale, tot aşa şi aceasta [cunoaştere] este învăluită de aceasta [Tendinţa].
39. Ascunsă este cunoaşterea celui înţelept de către acest veşnic duşman, care sub forma dorinţei, o fiu al lui Kunti, este un foc greu de stins.
40. Locaşul său sunt simţurile, simţul intern şi mintea; prin acestea el tulbură pe cel întrupat, ascunzând Cunoaşterea.
41. De aceea tu, cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, o Bharata, stăpânindu-ţi dintru început simţurile, ucide-l pe cel rău, pe cel care distruge Cunoaşterea şi înţelegerea[47].
42. Simţurile sunt socotite deasupra [obiectelor lor]; deasupra simţurilor este simţul intern; deasupra simţului intern este mintea; deasupra minţii este acesta [Sinele][48].
43. Cugetând la cel care este deasupra minţii, sprijinindu-te pe Sinele [tău] ucide, o tu cel cu braţul mare, duşmanul de care cu greu te apropii, a carui formă este dorinţa.
-IV-
Cartea a patra numită
YOGA CUNOAŞTERII ŞI A FAPTEI
1. Această yoga nepieritoare i-am explicat-o lui Vivasvat[49], Vivasvat i-a transmis-o lui Manu[50], şi Manu lui Ikshvaku[51].
2. Astfel au cunoscut-o, capătată de la unul la altul, marii Rishi, o tu care-ţi distrugi duşmanii; aceasta yoga s-a pierdut aici [pe pământ], prin marea scurgere a vremii.
3. Chiar aceasta yoga din vremea Începutului ţi-am explicat-o astazi ţie; îmi eşti credincios şi prieten; aceasta este taina suprema.
Arjuna a spus:
4. Tu te-ai născut mai în urmă; Vivasvat s-a născut mai înainte; cum aş putea înţelege că tu ai explicat la început?[52]
Bhagavat a spus:
5. Multe sunt naşterile mele anterioare [ca] şi ale tale, o Arjuna; eu le cunosc pe acestea toate, tu [ânsa] nu, o tu care-ţi distrugi duşmanii.
6. Desi sunt nenăscut, etern din fire, Stăpânul divin al fiinţelor, trecând peste natura mea[53] [neschimbata], mă renasc [totuşi] prin propria mea forţă magică[54] (maya).
7. Ori de cite ori Legea slabeste, o Bharata, şi se intareste nelegiuirea, atunci eu mă creez [cu trup][55].
8. Pentru salvarea celor buni şi distrugerea celor rai, pentru statornicirea Legii, mă nasc din yuga[56] în yuga.
9. Cel care cunoaşte cu adevărat naşterea şi fapta mea divina, când îşi părăseşte trupul, nu merge spre o noua naştere; el vine la mine, o Arjuna.
10. Desprinsi de pasiune, frica şi ură, de o fiinţa cu mine[57], cu sprijin în mine, purificati prin aceasta Cunoaştere, mulţi au ajuns la firea mea.
11. Eu fac parte fiecaruia după cum se apropie de mine; oamenii urmeaza, oricum, calea mea, o fiu al lui Pritha.
12. Cei care doresc reuşita în fapte, aici [pe pământ], sacrifică zeilor; reuşita adusă de sacrificiu vine repede, în lumea oamenilor.
13. Cele patru caste au fost create de mine, impărţite după Tendinţele (guna) şi datoriile lor; deşi eu sunt făptuitorul acestora, să ştii totuşi că sunt neclintitul nefăptuitor.
14. Faptele [mele] nu se prind de mine, nu doresc fructul faptei; cel care mă cunoaşte aşa, nu este înlănţuit de faptele [lui].
15. Astfel savirseau faptele, ştiind aceasta, străbunii tai dornici de mântuire; deci săvârseşte fapta aşa cum a fost făcuta, înainte, de străbuni.
16. „Ce este fapta, ce este nefăptuirea?” Aici chiar înţeleptii sunt incurcati. Îţi voi dezvălui ce este fapta şi cunoscând-o te vei elibera de rau.
17. Trebuie să înţelegi ce este fapta [rânduita], să înţelegi ce este fapta oprita, să înţelegi ce este nefăptuirea; mersul faptei este de necuprins cu mintea.
18. Cel care vede în fapta nefăptuirea şi în nefăptuire fapta, acela este un înţelept între oameni, acela este yoghin [si totuşi] săvârseşte pe de-a întregul fapta.
19. Despre cel ce trece la orice fapta, fără dorinţă şi hotărire, ale carui fapte sunt arse de focul Cunoaşterii, despre el, cei luminati spun că este un înţelept.
20. Parasind fructul faptelor, mereu mulţumit, liber chiar dacă a trecut la fapta, acela nu săvârseşte nimic.
21. Fara dorinti, cu mintea şi trupul stăpânite, parasind orice bun lumesc, savirsind faptele numai cu trupul, nu-şi atrage nici un păcat.
22. Multumit cu ce-i aduce întimplarea, trecut dincolo de dualitate[58], lipsit de simţaminte egoiste, acelasi în reusita şi nereusita, chiar făptuind, nu este legat.
23. Pentru cel desprins de legături, eliberat, cu mintea fixata în Cunoaştere, care făptuieste pentru a sacrifică[59], fapta se sterge în întregime.
24. Brahman este aducerea ofrandei, Brahman este ofranda jertfita de Brahman în focul lui Brahman; cel care mediteaza la sacrificiul lui Brahman, trebuie să între în Brahman.
25. Unii yoghini aduc sacrificiu zeilor; alţii sacrifică în focul lui Brahman, sacrificiul prin sacrificiu[60].
26. Unii sacrifică simţurile, incepind cu auzul, în focul stăpânirii de sine; alţii sacrifică obiectele simţurilor, incepind cu sunetul, în focul simţurilor.
27. Unii sacrifică toate activitatile simţurilor şi ale suflurilor vitale (prana) în focul stăpânirii de sine aprins de Cunoaştere.
28. Unii asceţi care tin legaminte [aspre] fac sacrificiul bunurilor materiale, sacrificiul ascezei, sacrificiul yoga şi sacrificiul Cunoaşterii şi al recitarii Vedelor[61].
29. Altii sacrifică suflul expirator (prana) în suflul inspirator (apană), oprind mişcarea expiratiei şi inspiratiei, năzuind la stăpânirea suflurilor (pranayama).
30. Altii, care se abţin de la mincare, sacrifică suflurile vitale în suflurile vitale; toţi aceşti cunoscători ai sacrificiului au păcatele sterse prin sacrificiu.
31. Cei care se hranesc cu nectarul nemuririi (amrita), ramasita a sacrificiului, merg în Brahman cel etern; cel care nu sacrifică nu are parte de lumea aceasta; cum [ar avea parte] de cealalta, o tu cel mai bun dintre Kuru?
32. Astfel, sacrificiile împlinite în gura lui Brahman sunt felurite; cunoaşte-le ca fiind născute din fapta; cunoscând aceasta, te vei elibera.
33. Sacrificiul Cunoaşterii este mai bun decât cel material, o tu care-ţi distrugi duşmanii; toate faptele se desavirsesc în întregime în Cunoaştere.
34. Sa ştii că prin supunere respectuoasa, întrebari lamuritoare şi slujindu-i pe cei care văd adevărul şi au Cunoaşterea, ei ţi-o vor dezvălui [si ţie].
35. Aflind-o, nu vei mai cadea din nou în tulburare, o fiu al lui Pandu; toate fiinţele le vei vedea în Sinele [tau] şi deci, în mine.
36. Chiar de-ai fi cel mai păcatos dintre toţi păcatosii, vei trece dincolo de toata aceasta suferinţa, cu corabia Cunoaşterii.
37. Precum focul aprins face cenusa din vreascuri, aşa şi focul Cunoaşterii face din toate faptele cenusa.
38. Nu există aici [pe pământ] un instrument purificator asemănător Cunoaşterii; pe aceasta o găseşte singur, în Sinea lui, cu timpul, cel desăvârşit în yoga.
39. Cel cu credinţa dobândeşte Cunoaşterea, năzuind spre ea cu simţurile stăpânite; dobândind Cunoaşterea, ajunge repede la pacea supremă.
40. Cel lipsit de Cunoaştere şi credinţa, cu îndoiala în suflet, piere; cel cu îndoiala în suflet nu are parte nici de lumea aceasta, nici de cealalta şi nici de fericire.
41. Pe cel stăpân al Sinelui, care prin yoga a renunţat la fapte, şi prin Cunoaştere şi-a tăiat îndoiala, [pe acela] o Dhananjaya, faptele nu-l [mai] înlănţuiesc.
42. De aceea, taind cu sabia Cunoaşterii Sinelui îndoiala din inima, născuta din necunoaştere, îndreapta-te spre yoga, şi ridică-te, o Bharata.
-V-
Cartea a cincea numită
YOGA RENUNŢĂRII
Arjuna a spus:
1. Krishna, tu lauzi renunţarea la fapta, şi totodata şi yoga; spune-mi în mod desluşit care din ele este mai buna.
Bhagavat a spus:
2. Renuntarea şi yoga faptei duc ambele la binele suprem[62]. Dântre ele două, yoga faptei este mai presus decât renunţarea la fapta.
3. Trebuie recunoscut ca ascet-pentru-totdeauna cel care nu urăşte şi nu doreste; cel care a trecut dincolo de dualitate, o tu cel cu braţul mare, se elibereaza uşor de legături.
4. Numai cei putini la minte, nu şi înţeleptii, vorbesc despre Samkhya şi Yoga ca despre lucruri deosebite; cel care o urmeaza doar pe una obţine totodata fructul amindurora.
5. Starea care se dobândeşte prin Samkhya se dobândeşte şi prin Yoga; cel care vede că Samkhya şi Yoga sunt una, acela vede.
6. Renuntarea, o tu cel cu braţul mare, se dobândeşte cu greu fără yoga; ascetul cufundat în [meditatia] Yoga ajunge fără zabava la Brahman.
7. Cel unit în yoga, cu trupul purificat, cu trupul învins, cu simţurile învinse, al carui Sine este Sinele tuturor fiinţelor, chiar dacă făptuieste, el nu este intinat.
8. „Nu eu făptuiesc ceva”, aşa gândeste cel concentrat care cunoaşte adevărul, atunci când vede, aude, atinge, miroase, maninca, merge, doarme, respira,
9. Vorbeste, da drumul, prinde, inchide şi deschide pleoapele; el zice: „simţurile acţionează în obiectele lor”.
10. Cel care făptuieste daruindu-i lui Brahman toate faptele, parasind orice legătura, de el nu se prinde păcatul, precum apa de frunzele lotusului.
11. Yoghinii savirsesc fapte cu trupul, cu simţul intern, cu mintea şi chiar numai cu simţurile, parasind [orice] legătura pentru purificarea Sinelui.
12. Cel unit [ân yoga], parasind fructul faptelor, dobândeşte pacea supremă; cel neunit, legat de fruct, se înlănţuie prin acţiunea dorinţei.
13. Renuntind cu mintea la toate faptele, cel întrupat stă fericit şi stăpân în cetatea cu nouă porţi[63], fără să făptuiască şi fără să provoace fapte.
14. Nici starea de făptuitor şi nici faptele nu le creeaza Stăpânul Cel Omniprezent, şi nici legătura faptei cu fructul sau; Natura[64] e cea care pune [totul] în mişcare.
15. Cel Omniprezent nu-şi insuseste nici păcatul, nici fapta buna a cuiva; Cunoaşterea este învăluită de necunoaştere; prin ea li se tulbură mintea creaturilor.
16. Însă celor carora necunoaşterea le este distrusa de Cunoaşterea Sinelui, Cunoaşterea le ilumineaza, asemenea soarelui, pe Cel Suprem.
17. Cei care-L poarta în minte, care se identifica cu El, care iau sprijin în El, care-L au drept ultim scop, scapa de noi reintoarceri, se scutura dintr-odata de păcatele lor.
18. Înţeleptii[65] privesc la fel la un brahman plin de ştiinta şi virtute morala, la un bou, la un elefant, la un ciine sau la un mâncător de câini[66].
19. Creaţia a fost învinsă[67] în aceasta lume de cei cu mintea egala; Brahman este fără pata, mereu acelasi; de aceea stau ei în Brahman.
20. Cel care stă în Brahman, care cunoaşte pe Brahman, cu mintea neclintita, netulburat, nu se bucura de ce-i plăcut, nu se sperie de ce-i neplăcut.
21. Cu Sinele desprins de contactele exterioare, găseşte în Sinele lui fericirea. Cu Sinele unit cu Brahman prin yoga, el capătă fericirea nepieritoare.
22. Bucuriile născute din contactul [simţurilor] sunt matca durerii. Ele au un început şi un sfârşit, o fiu al lui Kunti; înţeleptul nu află bucurii în ele.
23. Cel care poate în acesta lume, înainte de a se elibera de trup, să-şi stăpâneasca zbuciumul născut din dragoste şi ură, acel om este unit şi fericit.
24. Numai cel care are fericirea launtrica, bucuria launtrica, precum şi lumina launtrica, acel yoghin devenit [una cu] Brahman, ajunge la stingerea în Brahman (brahmanirvana).
25. Dobindesc stingerea în Brahman, Rishii[68] cu păcatele sterse, cu îndoiala tăiată, stăpâni pe ei, bucurosi de binele tuturor fiinţelor.
26. Pentru asceţii eliberaţi de dragoste şi ură, cu mintea stăpânita, cunoscători ai Sinelui, stingerea în Brahman există [pretutindeni] în jurul [lor].
27. Indepartind contactele exterioare, cu privirea [aţintita] numai între [cele două] sprincene, egalizind suflul inspirator (prana) cu suflul expirator (apană) care trec prin nas.
28. Ascetul cu mintea, simţul intern şi simţurile stăpânite, care are drept ultim scop eliberarea, lipsit de dorinţă, frica şi mila, numai acela este eliberat pentru totdeauna.
29. Cunoscându-mă pe mine ca cel care are parte de sacrificiu şi asceza, ca Marele Stăpân Divin (Maheshvara) al întregului Univers, prieten al tuturor fiinţelor, el ajunge la pace.
-VI-
Cartea a şasea numită
YOGA CONCENTRĂRII
Bhagavat a spus:
1. Cel care îndeplineşte fapta ce trebuie îndeplinita fără să tina seama de fructul faptei, acela este [cu adevărat] ascet şi yoghin; şi nu acela care nu întreţine focul [sacrificiului] şi nu îndeplineşte riturile.
2. Sa ştii că cea căreia i se spune renunţare este yoga, o fiu al lui Pandu; căci nimeni nu devine yoghin fără să renunţe la dorinţă[69].
3. Pentru ascetul doritor să se inalte la yoga, instrumentul de îndeplinire este fapta; pentru cel care a ajuns la yoga, instrumentul de împlinire este renunţarea.
4. Se spune despre cel care a renunţat la toate dorinţele că a ajuns la yoga [numai] atunci când nu este legat de obiectele simţurilor şi de fapte.
5. Sa-şi ridice singur Sinele, să nu-şi doboare Sinele; Sinele este cu adevărat prietenul trupului; numai Sinele este duşmanul trupului[70].
6. Sinele este prietenul trupului pentru cel care s-a învins pe sine, însă pentru cel care nu-i [stăpân pe] sine se poarta ca un duşman în duşmanie.
7. Numai Sinele celui care s-a învins pe sine este absorbit în meditatie, [nepăsător] la cald sau frig, fericire sau durere, cinstire sau dispreţ.
8. Yoghinului al carui Sine se bucura de Cunoaştere şi înţelegere, neclintit[71], cu simţurile învinse, [privind] la fel la un bulgare de pământ, o piatra sau aur - i se spune că este unit.
9. Cel cu spiritul egal, când se află între binevoitori, prieteni, duşmani, straini indiferenti, oameni de ocara, rude, virtuosi sau păcatosi, acela se deosebeste [de ceilalţi oameni].
10. Yoghinul să-şi uneasca Sinele, stând deoparte, singur, stăpânindu-şi tot ce este gând, fără dorinţe şi fără bunuri lumeşti,
11. Statornicându-şi singur, într-un loc curat, o asezare tare, nici prea inalta, nici prea joasa, acoperita cu o pinza, piele de caprioara sau iarba kusha,
12. Asezindu-se acolo, fixindu-şi mintea asupra unui singur punct, cu activitatea simţurilor şi gândirii stăpânite, să practice yoga pentru purificarea Sinelui.
13. Acelasi, neclintit, tinind nemişcate corpul, capul şi gitul, atintind privirea spre virful nasului, fără să priveasca în spaţiu,
14. Cel care s-a potolit pe sine, lipsit de frica, care ţine legamintul castitatii, stăpânindu-şi mintea, cu gândul la mine, unit, aşezat, avându-mă drept ultim scop,
15. Yoghinul care se uneşte astfel mereu, cu mintea stăpânita, ajunge la pace, la stingerea (nirvana) supremă, care este în mine.
16. Yoga nu este pentru cel care maninca prea mult, nici pentu cel care nu maninca deloc, nici pentru cel care doarme prea mult şi nici pentru cel [mereu] treaz, o Arjuna.
17. Yoga care distruge suferinţa este pentru cel cumpanit în hrana şi zabava, cumpanit în gesturi şi în fapte, cumpanit în somn şi veghe.
18. Când gândirea, stăpânită, fără dorinţi, eliberată de toate pasiunile, se fixează în Sine, atunci se spune că omul este unit [ân yoga].
19. „Ca flacăra ce nu se clinteşte la adăpost de vânt”—aceasta este asemuirea [făcută] yoghinului cu gândirea stăpânită, care practică yoga Sinelui.
20. Atunci când gândirea se opreste, respinsa de exercitiul yoga, şi când îşi priveşte Sinele, găseşte mulţumirea în Sinele [sau],
21. Atunci când cunoaşte fericirea fără de sfârşit, de dincolo de simţuri, ce-i de cuprins [doar] cu mintea, şi în acesta [o data] statornicit, nu se [mai] departeaza de la adevărul,
22. Pe care, dobândindu-l, nu mai socoate alt bun mai presus de el; în acesta [o data] stabilit, nici o durere, oricit de mare, nu-l [mai] urneste.
23. Cea denumită yoga trebuie cunoscuta ca desfacere a legăturii cu durerea; aceasta yoga trebuie practicata cu hotărire şi fără descurajare.
24. Parasind complet toate pasiunile născute din dorinţă[72], stăpânind complet cu simţul intern totalitatea simţurilor,
25. Putin cite putin să se opreasca cu mintea susţinuta prin hotărire, cu simţul intern fixat în Sinele [sau], fără să se gândeasca la ceva.
26. Oricând simţul intern s-ar arata neliniştit sau nestatornic, totdeauna, stapanindu-l, să fie adus la supunere în Sine.
27. Pe yoghinul cu simţul intern potolit, cu pasiunile potolite, neintinat, devenit [una cu] Brahman, îl pătrunde fericirea supremă.
28. Yoghinul care este unit astfel mereu, neintinat, obţine cu usurinta fericirea nesfârşita de a-l atinge pe Brahman.
29. Cel cu Sinele unit prin yoga vede Sinele în toate fiinţele şi toate fiinţele în Sinele [sau]; el priveşte pretutindeni la fel.
30. Cel care pretutindeni mă vede pe mine, şi toate le vede în mine, acela nu-i pierdut pentru mine şi nici eu nu-s pierdut pentru el[73].
31. Cel care nazuieste spre unitate mă adora în toate fiinţele; oriunde s-ar află acest yoghin, în mine se află.
32. Cel care, prin asemuire cu Sinele, priveşte pretutindeni la fel[74], fie ca este fericire sau suferinţa, acela este socotit, o Arjuna, yoghinul cel mai desăvârşit.
Arjuna a spus:
33. Aceasta yoga pe care mi-ai dezvăluit-o ca egalitate [a spiritului], o Madhusudana, eu nu o văd ca o stare stabila, din cauza că există nelinişte.
34. [Căci] mintea, o Krishna, este neliniştita, agitata, puternica, indaratnica; socot că ea este tot aşa de greu de stăpânit că şi vântul.
Bhagavat a spus:
35. Fara îndoiala, o tu cel cu braţul mare, mintea este greu de infrinat şi neliniştita, dar ea poate fi supusa, o fiu al lui Kunti, prin exercitiu repetat[75] şi renunţare.
36. Yoga este greu de dobândit pentru cel ce nu-i stăpân pe sine; acesta este gândul meu; ea este cu putinta pentru cel care se stăpâneste şi se supune pe sine printr-un mijloc potrivit.
Arjuna a spus:
37. Cel care nu-i ascet şi caută credinţa, dar se indeparteaza cu mintea de yoga, nedobândind desăvârşirea în yoga, pe ce drum apuca, o Krishna?
38. Lipsit de amândouă[76], nu se destrama, o tu cel cu braţul mare, ca un nor în furtuna, fără sprijin şi rătăcit în drumul spre Brahman?
39. Trebuie să-mi curmi pe de-a întregul aceasta îndoiala, o Krishna; decât ţine nimeni altul nu este în stare s-o curme.
Bhagavat a spus:
40. O fiu al lui Pritha, pentru el nu există pierzanie nici în lumea aceasta, nici în cealalta, căci cel ce face binele, dragul meu, nu merge nicicum pe calea cea grea.
41. Dobindind lumile celor cu fapte merituoase, [şi] locuindu-le ani fără sir, cel lipsit de yoga se naşte [din nou] într-o familie cinstita şi de vaza.
42. Sau poate, chiar se naşte într-o familie de înţelepti yoghini, [caci] o naştere ca aceasta este cea mai grea de dobândit în aceasta lume.
43. Acolo îşi redobândeşte concentrarea minţii din întruparea anterioara şi se străduieste şi mai mult pentru desăvârşirea spirituala, o bucurie a neamului Kuru.
44. Exercitiile repetate din trecut îl duc mai departe, chiar fără vrerea lui; cine doreste să cunoasca yoga trece dincolo de Brahman-Cuvântul[77].
45. Yoghinul care prin stăruinţa [a ajuns] stăpân pe sine, curatat de păcate, desăvârşit prin numeroase naşteri, ajunge la condiţia supremă.
46. Yoghinul este deasupra asceţilor şi este socotit chiar deasupra celor care au Cunoaşterea; yoghinul este deasupra celor care îndeplinesc riturile; de aceea, fii yoghin, o Arjuna.
47. Dântre toţi yoghinii, cel care, venit la mine cu Sinele interior, mi se dăruieşte cu credinţa, acela este socotit de mine ca [fiind] cel mai unit în yoga.
-VII-
Cartea a şaptea numită
YOGA CUNOAŞTERII ŞI A ÎNŢELEGERII
Bhagavat a spus:
1. Tu, care ai mintea unita cu mine, care practici yoga, care ai sprijinul în mine, asculta, o fiu al lui Pritha, cum mă vei cunoaşte, fără îndoiala, în întregime.
2. Îţi voi dezvălui, în întregime, aceasta Cunoaştere împreună cu înţelegerea, pe care, aflind-o, nu mai ramine nimic altceva de cunoscut aici [ân lumea aceasta].
3. Dântre mii de oameni, cite unul doar se infrineaza pentru desăvârşirea spirituala; [iar] dintre cei care se infrineaza pentru desăvârşirea spirituala cite unul doar mă cunoaşte cu adevărat.
4. Pamintul, Apa, Focul, Vintul, Eterul, Simtul intern, Mintea şi Eul sunt cele opt părţi diferite ale Naturii mele.
5. Aceasta este Natura mea inferioara; Natura mea superioara însă, să ştii, este alta; ea este, o tu cel cu braţul mare, Sinele individual (jivabhuta)[78] care tine aceasta lume[79].
6. Sa ştii, ea este matca tuturor fiinţelor; originea, ca şi nimicirea întregii lumi, eu sunt.
7. Dincolo de mine nu există altceva, o Dhananjaya; în mine sunt însăilate toate, ca şirul de perle pe fir.
8. Eu sunt, o fiu al lui Kunti, gustul din apa, lumina din Soare şi Luna, silaba [sfânta] OM din toate Vedele, sunetul din spaţiu, ce-i omenesc[80] în oameni.
9. Eu sunt mirosul bun al pământului, strălucirea din foc, viaţa din toate fiinţele, asceza din toţi asceţii.
10. Saminta veşnică a tuturor fiinţelor eu sunt, să ştii, o fiu al lui Pritha; eu sunt înţelegerea celor care cunosc, şi strălucirea celor străluciti eu sunt.
11. Şi [tot] eu sunt puterea dezbarată de dorinţă şi patimă; eu sunt în fiinţe iubirea care nu calca Legea, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] Bharata.
12. Toate starile [celor trei Tendinţe], sattva, rajas şi tamas, să ştii, pleacă de la mine; nu eu sunt în ele, ci ele sunt în mine.
13. Toata aceasta lume cu mintea tulburată de starile alcatuite din cele trei Tendinţe nu mă recunoaşte pe mine, care sunt dincolo de ele, neclintit[81].
14. Căci este greu de trecut dincolo de aceasta iluzie (maya) divina a mea, alcatuita din Tendinţe; numai cei ce vin la mine trec de aceasta iluzie[82].
15. Nu la mine vin facatorii de rele, cu mintea tulburată, oamenii cei josnici; cu Cunoaşterea smulsa de iluzie, ei tin de starea demonica[83]
16. De patru feluri sunt facatorii de bine care mi se daruiesc, o Arjuna, tu [cel puternic ca un] taur [printre] Bharata: napastuitul, cel care nazuieste la Cunoaştere, cel care nazuieste la binele lumesc şi cel care poseda Cunoaşterea.
17. Dântre aceştia, cel care poseda Cunoaşterea, în veci unit, se deosebeste [de ceilalţi] printr-o dăruire unica; cel care poseda Cunoaşterea mă iubeste la nesfirsire, şi eu îl iubesc pe el.
18. Aceştia sunt de pret cu totii, însă pe cel care poseda Cunoaşterea îl socotesc ca pe mine insumi; cu Sinele unit, el îmi este devotat mie [care îi sunt] condiţia supremă.
19. La capătul multor renaşteri, cel care poseda Cunoaşterea ajunge la mine, spunindu-şi: „Vasudeva este Totul”. Acest suflet mare (mahatman) este greu de gasit.
20. Cei a caror Cunoaştere este smulsa de diverse pasiuni merg spre alte divinitati; urmind felurite rinduieli[84], îşi urmeaza natura lor proprie[85].
21. Oricare ar fi forma [divinitatilor] pe care fiecare adorator doreste să o venereze cu credinţa, eu sunt cel care pune în fiecine acea credinţa neclintita.
22. Unit prin acea credinţa, el urmăreşte imbunare a acestei [divinitati] şi-şi atinge dorinţele; cel care i le implineşte [ânsa], eu sunt.
23. Rasplata celor putini la minte nu este eterna; cei care sacrifică zeilor merg la zei, însă cei care mi se daruiesc mie, la mine vin[86].
24. Cei fără m