Surele 70-114
LXX
SURA TREPTELOR[1]
Din Mekka şi este cu patruzeci şi patru de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Unul ce întreabă a întrebat de pedeapsa ce va să se întîmple
2. pentru cei necredincioşi. Nimeni nu‑l opreşte de la ea
3. pe Dumnezeu, Domnul treptelor,
4. pe care se suie îngerii şi duhul la El, într‑o zi, a cărei măsură este cincizeci de mii de ani.
5. Deci, rabdă cu răbdare cuviincioasă.
6. Ei o văd în depărtare,
7. iară noi o vedem aproape:
8. în ziua aceea, va fi cerul ca arama topită
9. şi munţii vor fi ca lîna împestriţată,
10. şi nu va întreba prieten pe prieten,
11. măcar că se vor vedea. Ar dori păcătosul să se răscumpere de la pedeapsă, în ziua aceea, pentru copiii săi
12. şi soţia sa, şi fraţii săi,
13. şi gloata sa, care l‑a primit,
14. şi pentru toţi la un loc de pe pămînt, ca apoi să‑l mîntuiască.
15. Ba nu! Focul,
16. trăgîndu‑l de chică,
17. îl va chema pe cel ce a întors spatele
18. şi a adunat şi a grămădit.
19. Omul este făcut nerăbdător;
20. de păţeşte rău, se tînguieşte,
21. iar de păţeşte bine, este zgîrcit.
22. Nu aşa şi cei ce se roagă,
23. ce petrec în rugăciune,
24. din a căror avere o parte e hotărîtă
25. pentru cerşetor şi ruşinos;
26. şi care ţin de adevărată ziua judecăţii,
27. şi care se sfiiesc de pedeapsa Domnului lor,
28. căci nimeni nu e sigur de pedeapsa Domnului lor,
29. şi care păzesc ruşinea lor,
30. afară înaintea muierilor lor şi ceea ce stăpîneşte dreapta lor[2]; pentru aceasta să nu se mustre;
31. cei ce caută mai mult decît aceasta, aceia sînt păcătoşi —
32. şi aceia se păzesc ceea ce li s‑a încredinţat şi legămîntul lor,
33. şi care sînt drepţi întru mărturia lor,
34. şi care îşi împlinesc rugăciunea lor,
35. aceia să fie cinstiţi în grădini.
36. Dar ce au necredincioşii, că grăbesc înaintea ta,
37. la dreapta şi la stînga, în cete.
38. Cere oare fiecare din ei ca să intre într‑o grădină a plăcerii?
39. Ba nu; ei ştiu din ce i‑am făcut Noi.
40. Şi Eu jur pe Domnul răsăritului şi al apusului, că Noi sîntem în stare
41. ca să schimbăm mai buni în locul lor şi nimenea nu Ne poate opri.
42. Deci, lasă‑i să bîrfească şi să se joace, pînă ce vor întîm‑pina ziua lor, ce li s‑a ameninţat,
43. ziua în care vor ieşi cu grabă din morminte, ca şi cînd ar grăbi la steag,
44. cu ochii plecaţi. Să‑i ajungă ocara! Aceasta e ziua ce li s‑a ameninţat.
LXXI
SURA LUI NOE
Din Mekka şi este cu douăzeci şi nouă de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Noi l‑am trimis pe Noe la poporul său: “Îndeamnă poporul tău, înainte de ce vine la ei pedeapsă dureroasă”.
2. El zise: “O, poporul meu, eu vă sînt un îndemnător răsvădit.
3. Slujiţi‑i lui Dumnezeu şi temeţi‑vă de El şi ascultaţi de mine.
4. El vă va ierta vouă păcatele voastre şi va întîrzia cu voi pînă la un termen hotărît. Termenul lui Dumnezeu, dacă vine, nu se întîrzie. O, de aţi şti‑o!”
5. El zise: “Doamne, eu am strigat către poporul meu noaptea şi ziua, însă strigatul meu i‑a întărit numai pentru fugă.
6. Şi de cîte ori i‑am chemat ca să le ierţi, băgau ei degetele lor în urechile lor şi se acopereau cu hainele lor şi erau nătîngi şi prea îngîmfaţi.
7. Apoi i‑am chemat pe faţă.
8. Apoi le‑am vorbit deschis şi pe ascuns,
9. şi le‑am zis: “Rugaţi‑L de iertare pe Domnul vostru! El este iertător.
10. El va trimite asupra voastră cerul vărsînd ploaie multă
11. şi vă vaiace bogaţi întru avere şi copii şi vă va da grădini şi vă va da rîuri.
12. Ce vă este că nu nădăjduiţi în blîndeţea lui Dumnezeu,
13. după ce v‑a făcut El în mai multe rînduri[3]?
14. Oare nu vedeţi cum a făcut Dumnezeu şapte ceruri peste olaltă?
15. Şi a pus luna în ele ca lumină şi a pus soarele ca o candelă.
16. Şi Dumnezeu a lăsat să răsăriţi ca ierburile din pămînt,
17. apoi vă va aduce pe voi în eî şi vă va scoate iarăşi.
18. Şi Dumnezeu v‑a făcut vouă pămîntul ca un covor,
19. ca să îmbiaţi asupra lui pe drumuri largi”.
20. Zise Noe: “Doamne, ei s‑au răzvrătit împotriva mea şi urmează celor cărora averea şi copiii numai le măresc pieirea”.
21. Şi ei născociră un vicleşug mare
22. şi ziseră: “Nu părăsiţi zeii voştri şi nu părăsiţi pe Vadd şi pe Sovia
23. şi pe Taguth şi pe Tauk şi pe Nasr[4]
24. Şi ei i‑au dus pe mulţi în rătăcire şi tu[5] numai îi vei spori pe cei nelegiuiţi întru rătăcire.
25. Pentru păcatele lor fură ei înecaţi şi fură duşi în foc.
26. Şi ei nu aflară ajutor faţă de Dumnezeu.
27. Şi Noe zise: “Doamne, nu lăsa nici o casă a necredincioşilor pe pămînt!
28. Dacă‑i vei lăsa să rămîie, vor duce ei în rătăcire pe robii Tăi şi nu se vor naşte decît păcătoşi şi necredincioşi.
29. Doamne, iartă‑mă pe mine şi pe părinţii mei, şi pe fiecare credincios care intră în casa mea, şi pe cei credincioşi, şi cele credincioase, şi înmulţeşte‑le nelegiuiţilor pieirea.
LXXII
SURA DUHURILOR[6]
Din Mekka şi este cu douăzeci şi opt de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Spune: “Mi s‑a descoperit că o ceată de duhuri a ascultat şi că ei au zis: “Noi am auzit un Coran minunat,
2. care ocîrmuieşte la drumul drept şi credem în el şi nu facem pe nimenea tovarăş Domnului nostru,
3. pentru că El — înalţă‑se mărirea Domnului nostru! — nu şi‑a luat soţie şi nici copil.
4. Şi un nebun între noi a spus ceva cu totul nedrept asupra lui Dumnezeu,
5. şi noi crezurăm că oameni şi duhuri nu vor spune minciuni asupra lui Dumnezeu.
6. Erau bărbaţi între oameni, care căutau adăpost la bărbaţi între duhuri, dar le măriră numai nebunia.
7. Ei crezură, cum crezurăţi voi, că Dumnezeu nu‑l va învia pe nimenea.
8. Noi atinserăm cerul şi‑l aflarăm plin de păzitori aspri şi de flăcări.
9. Şi noi şezurăm pe jeţuri, să auzim ceva de acolo; iar cine se pune la ascultat, găseşte o flacără pentru sine la pîndă.
10. Noi nu ştim ori de se voieşte rău pentru cei de pe pămînt, sau voieşte Domnul lor pentru dînşii ce e cu dreptate.
11. Şi între noi sînt unii drepţi, alţii nu, noi sîntem de tot felul.
12. Şi noi am crezut că nu‑L vom slăbi pe Dumnezeu pe pămînt şi nu‑L vom slăbi în fugă.
13. Şi cînd auzirăm ocîrmuirea, crezurăm în ea; şi cel ce crede în Domnul său, să nu se teamă nici de lipsă, nici de însărcinare.
14. Şi unii din noi sînt moslemi şi alţii se abat de la dreptate, însă cine se face moslem, acela caută drum drept.
15. Şi cei ce se abat de la dreptate sînt lemne de foc pentru iad”.
16. Şi dacă vor umbla ei[7] cu dreptate pe drum, îi vom adăpa Noi cu apă în prisosinţă,
17. spre a‑i ispiti prin aceasta; şi cel ce se întoarce de la pomenirea Domnului său, pe acela îl va împinge El la pedeapsă grea.
18. Şi templele sînt ale lui Dumnezeu şi nu chemaţi pe nimenea lîngă Dumnezeu.
19. Şi cînd s‑a sculat robul lui Dumnezeu[8], ca să‑L cheme, aproape l‑ar fi înăduşit ele[9].
20. Spune: “Eu îl chem numai pe Domnul meu şi nu‑i dau tovarăş pe nimenea”.
21. Spune: “Nu vă pot vouă nici face rău, nici să vă ocîrmuiesc drept”.
22. Spune: “Nimenea nu mă scuteşte de Dumnezeu
23. şi eu nu găsesc adăpost decît la El.
24. Numai [la] propovăduire de la Dumnezeu şi la trimiterea Lui [sînt dator] şi cine se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu şi a trimisului Său, pentru acela e focul iadului; acolo vor petrece de veci,
25. pînă ce vor vedea ce li s‑a ameninţat; atunci vor şti cine este mai slab la ajutor şi mai mic la număr”.
26. Spune: “Nu ştiu ori de este aproape ceea ce vi s‑a ameninţat sau de va pune Domnul meu un termen”. El ştie taina şi nu descoperă taina Sa nimănui,
27. afară de trimisului, la care află plăcere, şi El lasă să meargă înaintea lui şi după el o pază[10],
28. pentru ca el să ştie că ei au împlinit trimiterea Domnului lor; El doar cuprinde ceea ce este la ei şi socoteşte numărul tuturor lucrurilor.
LXXIII
SURA CELUI ÎNVELIT
Din Mekka şi este cu douăzeci de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. O, tu învelitule[11],
2. scoală‑te noaptea, numai afară de puţin [timp]:
3. jumătate din ea, sau micşorează din ea puţin,
4. sau adaugă la ea şi citeşte Coranul cu voce sonoră.
5. Noi îţi încredinţăm un cuvînt cumpănitor.
6. Începutul nopţii este mai puternic la impresie, mai vajnic la cuvînt;
7. ziua doar ai lungă treabă.
8. Şi pomeneşte numele Domnului tău şi sfinţeşte‑te Lui, cu sfinţenie —
9. Domnul răsăritului şi al apusului, nu este Dumnezeu afară, de El; deci primeşte‑L scutitor.
10. Şi rabdă ceea ce vorbesc ei şi fugi de ei cu fugă cuviincioasă
11. şi lasă‑Mă pe Mine şi pe cei ce învinuiesc de minciună[12], cei ce sînt în buiecie; şi întîrzie puţin cu ei.
12. La Noi sînt cătuşe şi iadul,
13. şi mîncare înecătoare, şi pedeapsă dureroasă,
14. în ziua cînd se va cutremura pămîntul şi munţii şi vor fi munţii un vraf de nisip vărsat.
15. Noi am trimis la voi un trimis ca martor împotriva voastră, precum am trimis la Faraon un trimis.
16. Şi Faraon s‑a răzvrătit împotriva trimisului şi Noi l‑am apucat cu pedeapsă grea.
17. Şi cum voiţi, dacă sînteţi necredincioşi, să scăpaţi de o zi care pe copii îi face cărunţi?
18. Cerul se va despica în ea; ce i s‑a ameninţat se va întîmpla.
19. Aceasta e o îndemnare şi cine voieşte, să ia drumul spre Domnul său.
20. Domnul tău ştie că stai [la rugăciune] aproape două treimi din noapte sau jumătate din ea sau o treime din ea, şi o parte din cei ce sînt cu tine. Şi Dumnezeu măsură noaptea şi ziua. El ştie că voi nu o număraţi şi se întoarce spre voi. Deci, citiţi ceva uşor din Coran. El ştie că sînt bolnavi intre voi, iar alţii călătoresc prin ţară, spre a căuta harul lui Dumnezeu, iar alţii se luptă pe drumul lui Dumnezeu. Deci, citiţi ceva uşor din el şi împliniţi rugăciunea şi daţi milostenie şi împrumutaţi lui Dumnezeu un împrumut frumos. Şi binele ce‑l trimiteţi înainte pentru sufletele voastre îl veţi afla la Dumnezeu; aceasta e bine şi aduce mare răsplată. Şi rugaţi‑L pe Dumnezeu de iertare; Dumnezeu doar este iertător, îndurător.
LXXIV
SURA CELUI ACOPERIT[13]
Din Mekka şi este cu cincizeci şi cinci de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. O, tu, acoperitule[14],
2. scoală‑te şi îndeamnă
3. şi pe Domnul tău îl preamăreşte,
4. şi hainele tale le curăţeşte,
5. şi de spurcăciune[15] fugi,
6. şi nu dărui, ca să capeţi mai mult,
7. şi aşteaptă‑L cu răbdare pe Domnul tău.
8. Şi dacă se va sufla în trîmbiţă,
9. aceea va fi, în ziua aceea, o zi grea
10. pentru cei necredincioşi, nu uşoară.
11. Lasă‑Mă cu cel pe care l‑am făcut singur[16]
12. şi i‑am dat avere cu prisos
13. şi fii ca martor
14. şi i‑am făcut [toate] netede;
15. însă el doreşte să fac mai mult.
16. Ba nu; el s‑a răzvrătit împotriva semnelor Noastre.
17. Voi să‑l alung pe un vîrf de munte.
18. El a cugetat şi a plăsmuit
19. şi — omorît să fie! — cum a plăsmuit!
20. înc‑odată — omorît să fie! — cum a plăsmuit!
21. Apoi a privit,
22. apoi a încreţit fruntea şi s‑a schimonosit,
23. apoi a întors spatele şi s‑a îngîmfat,
24. şi a zis: “Aceasta numai fermecătura o aminteşte,
25. aceasta e numai cuvînt omenesc”.
26. Îl voi lăsa să ardă în focul iadului,
27. şi ce te învaţă ce este focul iadului?
28. El nu cruţă şi nu lasă urmă,
29. înnegrind carnea;
30. asupra sa sînt nouăsprezece [îngeri].
31. Şi numai îngeri am pus Noi ca păzitori şi Noi am pus numărul lor numai ca ispită pentru necredincioşi, pentru ca aceia cărora li s‑a dat scriptura să fie siguri [cu privire la Coran] şi cei credincioşi să sporească în credinţă.
32. Şi pentru ca să nu se îndoiască aceia cărora li s‑a dat scriptura şi cei credincioşi.
33. Şi pentru ca să spuie aceia în ale căror inimi este boală şi cei necredincioşi: “Ce voieşte Dumnezeu cu această pildă?”
34. Aşa duce în rătăcire Dumnezeu pe cine voieşte şi ocîrmuieşte pe cine voieşte şi numai El cunoaşte oştirile Domnului tău şi aceasta este numai o îndemnare pentru oameni.
35. În adevăr, pe lună,
36. şi pe noapte, cînd întoarce spatele,
37. şi pe dimineaţă, cînd luceşte —
38. el[17] este unul din cele mai mari [chinuri],
39. o îndemnare pentru oameni,
40. pentru acela din voi care voieşte să meargă înainte sau să rămîie înapoi.
41. Fiecare suflet este zălogit pentru ceea ce şi‑a agonisit, afară de tovarăşii dreptei;
42. în grădini se vor întreba întreolaltă despre cei păcătoşi:
43. “Ce v‑a mînat în focul iadului?”
44. Ei vor spune: “Noi n‑am fost între cei ce se roagă
45. şi nu i‑am ospătat pe sărmani
46. şi am bîrfit cu bîrfitorii
47. şi am ţinut de mincinoasă ziua judecăţii,
48. pînă ce a venit la noi ceea ce este sigur”[18].
49. Şi nu le va ajuta lor mijlocirea mijlocitorilor.
50. Oare ce le este că se întorc de la îndemnare,
51. ca măgarii fricoşi, ce fug de leu?
52. Ba fiecare din ei doreşte ca să i se dea o filă deschisă[19].
53. Ba nu; ei doar nu se tem de lumea de apoi!
54. Ba nu; el[20] este o îndemnare, şi cine voieşte, îl pomeneşte.
55. Dar îl pomenesc numai aceia care plac lui Dumnezeu. Lui I se cuvine frica lui. Lui iertarea.
LXXV
SURA ÎNVIERII
Din Mekka şi este cu patruzeci de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Jur pe ziua învierii
2. şi jur pe sufletul ce singur se învinuieşte,
3. oare crede omul că nu putem culege oasele sale?
4. Ba Noi sîntem în stare să potrivim la un loc vîrfurile degetelor sale.
5. Însă omul voieşte să păcătuiască faţă de ceea ce stă înaintea lui.
6. El întreabă: “Cînd este ziua învierii?”
7. Dar cînd se orbeşte vederea
8. şi se întunecă luna,
9. şi se împreună soarele şi luna,
10. va zice omul, în ziua aceea: “Unde este adăpostul?”
11. Ba nu, nu este loc de scăpare —
12. numai la Domnul tău este, în ziua aceea, adăpost;
13. se va vesti, în ziua aceea, omului ce a făcut înainte şi cu ce a întîrziat.
14. Ba omul este o dovadă împotriva sa însuşi,
15. chiar dacă ar aduce o dezvinuire.
16. Nu mişca limba ta, ca să grăbeşti aceea[21].
17. Noi sîntem datori la culegerea şi citirea lui[22].
18. Deci, dacă‑l citim, urmează citirii sale.
19. Apoi sîntem datori la tîlcuirea lui.
20. Ba nu! Ba voi iubiţi cele trecătoare
21. şi lăsaţi în urmă lumea de apoi.
22. Unele feţe, în ziua aceea, vor luci,
23. privind la Domnul lor.
24. Alte feţe vor fi posomorite,
25. crezînd că li se întîmplă o nenoricire.
26. Da, cînd va ajunge el[23] la claviculă,
27. şi dacă se spune: “Cine este fermecător?”[24]
28. şi el crede că aceasta e despărţirea
29. şi se strînge şold la şold[25],
30. spre Domnul tău va fi, în ziua aceea, mîncarea;
31. pentru că el nu credea şi se ruga,
32. ci învinuia de minciună şi s‑a întors.
33. Apoi s‑a dus la gloata sa, păşind cu îngîmfare.
34. Vai de tine şi vai!
35. Apoi vai de tine şi vai!
36. Oare crede omul că va fi lăsat slobod?
37. Oare n‑a fost el picătură de sămînţă vărsată?
38. Apoi a fost sînge închegat şi El l‑a făcut şi l‑a plăsmuit.
39. Şi a făcut din el o pereche, bărbat şi muiere.
40. Oare n‑are El putere să învie morţii?
LXXVI
SURA OMULUI[26]
Din Mekka şi este cu treizeci şi unu de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Oare nu vine asupra omului o bucată de vreme, cînd nu este el ceva vrednic de pomenit[27].
2. Noi l‑am făcut pe om dintr‑o picătură amestecată, ca să‑l ispitim şi‑i dădurăm auz şi vedere.
3. Noi l‑am ocîrmuit pe drum, fie că a fost mulţumitor, fie că nemulţumitor.
4. Noi pregătim pentru cei necredincioşi lanţuri şi juguri şi o flacără.
5. Cei drepţi vor bea dintr‑un pahar amestecat cu Kafur[28],
6. un izvor din care vor bea robii lui Dumnezeu, lăsîndu‑l să curgă mereu;
7. aceia care împlinesc juruinţa şi se tem de o zi, al cărei rău se răspîndeşte,
8. şi care hrănesc cu mîncare din dragoste către El pe cei sărmani şi pe orfani şi pe cei din temniţă:
9. “Noi vă hrănim, de dragul lui Dumnezeu, nu cerem de la voi răsplată şi nici mulţumită.
10. Noi ne temem de o zi posomorîtă şi nenorocită de la Domnul nostru”.
11. Deci, îi păzeşte Dumnezeu de răul acelei zile şi pune asupra lor strălucire şi bucurie.
12. Şi le răsplăteşte, pentru că au fost statornici, cu o grădină şi cu mătasă.
13. Ei sînt întinşi acolo pe tronuri de nuntă; nu văd acolo nici soare, nici ger.
14. Şi aproape asupra lor sînt umbrele ei[29], iar strugurele ei atîrnă.
15. Şi vor umbla pe la ei cu pahare de argint şi cu ulcioare ca şipurile,
16. şipuri de argint cu măsura măsurată,
17. şi să fie adăpaţi acolo cu un pahar amestecat cu ghimber.
18. Acolo este un izvor numit Salsabâl[30].
19. Şi umblă pe la ei băieţi nemuritori; cînd îi vezi, crezi că sînt mărgăritare împrăştiate.
20. Şi cînd priveşti, vezi acolo plăcere şi o împărăţie mare.
21. Asupra lor sînt haine de mătasă verde şi de brocart şi sînt împodobiţi cu brăţare de argint şi‑i adapă Domnul lor cu băutură curată:
22. “Aceasta este răsplata voastră, şi rîvna voastră a primit mulţumită”.
23. Noi am trimis asupra ta Coranul,
24. deci, aşteaptă judecata Domnului tău şi nu asculta de vreun păcătos sau necredincios din ei.
25. Şi adă‑ţi aminte de numele Domnului tău, dimineaţa şi seara
26. şi noaptea. Şi închină‑te Lui şi laudă‑L, noaptea lungă.
27. Aceştia iubesc cele trecătoare şi lasă în urma lor o zi grea.
28. Noi i‑am făcut şi le‑am întărit vinele şi dacă voim, îi schimbăm cu alţii, asemenea lor.
29. Aceasta e o îndemnare, şi cine voieşte, apucă drumul spre Domnul său.
30. însă voi nu puteţi voi, doar dacă voieşte Dumnezeu, doar Dumnezeu este ştiutor, înţelept.
31. El îl lasă să intre pe cine voieşte, întru îndurarea Sa, şi nelegiuiţilor le‑a pregătit pedeapsă dureroasă.
LXXVII
SURA TRIMIŞILOR[31]
Din Mekka şi este cu cincizeci de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Pe cei trimişi în rînduri
2. şi cei ce grăbesc în furtună[32],
3. şi cei ce se răspîndesc cu răspîndire,
4. şi cei ce despărţesc cu despărţire,
5. şi cei ce aduc îndemnare.
6. spre dezvinuire sau propovăduire —
7. ceea ce vi s‑a ameninţat, se va întîmpla.
8. Şi dacă stelele se vor stinge,
9. şi dacă cerul va crăpa,
10. şi dacă munţii se vor dărîma,
11. şi dacă trimişilor li se va hotări un timp[33]
12. pentru care zi s‑a dat termenul?
13. Pentru ziua despărţirii!
14. Şi ce te învaţă ce este ziua despărţirii?
15. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună![34]
16. Oare nu i‑am nimicit Noi pe cei de’nainte?
17. Acum lăsăm să urmeze pe cei de apoi.
18. Aşa facem Noi cu păcătoşii.
19. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
20. Oare nu v‑am făcut Noi din apă lepădată
21. şi am adus‑o într‑un statornic,
22. pînă la un termen anumit?
23. Şi Noi putem, frumos putem!
24. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
25. Oare n‑am făcut Noi pămîntul loc de adunare
26. pentru vii şi morţi?
27. Şi am pus pe el [munţi] puternici, înalţi, şi v‑am adăpat cu apă dulce.
28. Vai, în ziua, aceea de cei ce învinuiesc de minciună!
29. Mergeţi la ceea ce ţineţi de minciună[35]!
30. Mergeţi la umbra cea cu trei ramuri,
31. care nu umbreşte şi nu scuteşte de flacără.
32. Ea aruncă scînteie cu turnurile,
33. ca şi cînd ar fi cămile galbene.
34. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
35. Aceasta este ziua în care nu vorbesc ei
36. şi nu le este iertat să se dezvinuiască.
37. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
38. Aceasta este ziua despărţirii, cînd vă vom aduna pe voi şi pe cei de’nainte;
39. şi dacă aveţi un vicleşug, atunci vicleniţi!
40. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
41. Cei cu frica lui Dumnezeu [vin] la umbre şi izvoare
42. şi la roduri, cum şi le doresc
43. “Mîncaţi şi beţi de bine pentru ceea ce aţi făcut”.
44. Astfel răsplătim Noi celor drepţi.
45. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
46. “Mîncaţi şi folosiţi‑vă puţin! Sînt păcătoşi!”
47. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
48. Şi cînd li se spune: “Închinaţi‑vă!”, ei nu se închină!
49. Vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiesc de minciună!
50. Şi în care veste, după aceasta, vor crede ei?
LXXVIII
SURA VEŞTII
Din Mekka şi este cu patruzeci şi unu de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Despre ce se‑ntreabă ei întreolaltă?
2. Despre o veste mare[36],
3. despre care se ceartă ei.
4. Ba ei să o ştie;
5. înc‑odată: ba ei să o ştie!
6. Oare n‑am făcut Noi pămîntul un pat
7. şi munţii drept ţăruşe
8. şi v‑am făcut pe voi cu pereche,
9. şi v‑am lăsat somn pentru odihnă,
10. şi am pus noaptea drept haină
11. şi am pus ziua pentru agonisirea traiului,
12. şi am zidit asupra voastră şapte ţări,
13. şi am făcut o candelă arzătoare,
14. şi am trimis din nour apă, ce se varsă,
15. spre a scoate cu ea grîne şi ierburi
16. şi grădini dese?
17. Ziua despărţirii este hotărîtă:
18. ziua în care se va sufla în trîmbiţă şi veţi veni în cete,
19. şi se va deschide cerul şi vor fi porţi[37],
20. şi se vor mişca munţii şi vor fi năluciri.
21. Iadul este o cursă,
22. pentru păcătoşi o locuinţă,
23. ei vor petrece acolo veacuri.
24. Ei nu gustă, acolo, răcoare şi băutură,
25. ci numai apă clocotită şi puroi,
26. răsplata cuvenită!
27. Ei nu nădăjduiră în socoteală
28. şi ţinură de mincinoase semnele Noastre,
29. însă Noi am scris toate într‑o carte:
30. “Gustaţi, deci, şi numai pedeapsa vă vom înmulţi‑o!”
31. Pentru cei cu frica lui Dumnezeu este un loc fericit,
32. grădini îngrădite şi vinaţe,
33. copile cu ţîţe rotunde, de‑o vîrstă/cu cei fericiţi/
34. şi pahare pline.
35. Ei nu aud acolo bîrfeală şi minciună —
36. o răsplată de la Domnul tău, un dar ajungător,
37. de la Domnul cerurilor şi al pămîntului şi al celora dintre ele, de la cel îndurat. Nu capătă ei de la El nici o vorbă.
38. În ziua cînd duhul[38] şi îngerii vor sta în rînd, va putea vorbi numai acela căruia îi va da voie cel îndurător şi care vorbeşte dreptate.
39. Aceasta este ziua cea hotărîtă, deci, care voieşte, facă la Domnul său întoarcere.
40. Noi vă îndemnăm cu privire la pedeapsa apropiată,
41. în ziua cînd va vedea omul ce au făcut înainte mîinile sale şi cel necredincios va zice: “O, de aş fi ţărînă!”
LXXIX
SURA CELOR CE SMULG
Din Mekkn şi este cu patruzeci şi şase de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Pe cei ce smulg cu putere[39]
2. şi cei ce ridică uşor,
3. şi cei ce plutesc,
4. şi se grăbesc înainte,
5. şi ocîrmuiesc afacerea,
6. într‑o zi, va zgudui ceea ce zguduie,
7. urmată de ceea ce urmează[40].
8. Inimile, în ziua aceea, se vor cutremura
9. şi privirile se vor pleca.
10. Ei vor spune: “Ne vom întoarce să fim ca înainte?
11. Oare dacă vom fi oase putrede?”
12. Ei zic: “Aceasta este o întoarcere dăunătoare”.
13. Va fi numai un suflet fioros[41]
14. şi atunci vor fi ei pe suprafaţă.
15. Oare n‑a ajuns la tine istoria lui Moise?
16. Cînd l‑a chemat Domnul său în sfînta vale Tova[42]:
17. “Mergi la Faraon! El se întrece!
18. şi spune: “Vrei să te curăţeşti,
19. ca să te duc la Domnul tău şi să te sfieşti?”
20. Şi‑i arătă lui semnele cele mai mari”.
21. Însă el îl ţinu de mincinos şi se răzvrăti.
22. Apoi îi întoarse spatele cu grabă
23. şi adună, şi chemă,
24. şi zise: “Eu sînt Domnul vostru cel mai înalt”.
25. Atunci, îl apucă Dumnezeu cu pedeapsa lumii de apoi şi de aici.
26. Întru aceasta este o pildă pentru cel ce se teme.
27. Sînteţi voi mai greu de făcut decît cerul, pe care l‑a zidit El?
28. El a ridicat acoperămîntul său şi l‑a plăsmuit,
29. El a făcut întunecată noaptea şi a scos la iveală lumina Sa;
30. şi pămîntul, după aceea, l‑a întins.
31. El a scos din el apa sa şi păscătoarea sa.
32. Şi munţii i‑a sădit tare —
33. o înzestrare pentru voi şi vitele voastre.
34. Şi cînd vine nenorocirea cea mare,
35. ziua, în care se va pomeni omului pentru ce s‑a opintit,
36. şi va fi scos iadul pentru cel ce vede:
37. şi în ce‑l priveşte pe cel ce s‑a întrecut
38. şi şi‑a ales viaţa lumii,
39. iadul este locuinţa lui.
40. Iar cît îl priveşte pe cel ce se teme de înălţimea Domnului său şi opreşte sufletului pofta,
41. raiul este locuinţa sa.
42. Ei te vor întreba despre “oră”, cînd este termenul ei?
43. Ce poţi pomeni despre ea?
44. La Dumnezeu este sfîrşitul ei,
45. tu eşti numai un îndemnător pentru cel ce se teme de ea.
46. În ziua cînd vor vedea, li se va părea că au petrecut numai o oră sau o dimineaţă.
LXXX
SURA: EL A ÎNCREŢIT FRUNTEA…
Din Mekka şi este cu patruzeci şi doua de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. El a încreţit fruntea[43] şi s‑a întors,
2. pentru că a venit orbul la el.
3. Şi ce te‑a făcut să ştii că el n‑a voit să se curăţească,
4. sau voia să fie îndemnat şi i‑ar fi folosit îndemnarea?
5. Iar în ce‑l priveşte pe cel bogat,
6. tu pe acela l‑ai primit
7. şi nu‑ţi pasă că nu voieşte să se curăţească.
8. Iar cît îl priveşte pe cel ce vine la tine cu rîvnă
9. şi e plin de frică,
10. de acela uiţi.
11. Ba nu! El[44] este o îndemnare
12. şi cine voieşte, îl pomeneşte
13. pe file cinstite,
14. înălţate, curăţite,
15. cu mîinile scriitorilor cinstiţi, curaţi.
16. Moarte omului! Cum este de necredincios!
17. Din ce l‑a făcut pe el?
18. Dintr‑o picătură.
19. El l‑a făcut şi l‑a plăsmuit.
20. Apoi i‑a făcut uşor drumul[45],
21. apoi îl lasă să moară şi‑l înmormîntează,
22. apoi, dacă voieşte, îl învie.
23. Ba el n‑a împlinit porunca Lui.
24. Deci, să‑şi caute omul mîncarea sa.
25. Noi am vărsat apa cu vărsare,
26. apoi i‑am despicat pămîntul cu despicare
27. şi am lăsat să răsară pe el grîne,
28. şi vie şi ierburi,
29. şi măslini şi fenici,
30. şi grădini des răsădite,
31. şi roduri şi fînaţ,
32. o înzestrare pentru voi şi pentru vitele voastre.
33. Şi cînd va veni cea sunătoare[46],
34. în ziua aceea, va fugi bărbatul de fratele său
35. şi de maică‑sa, şi de tatăl său,
36. şi de tovarăşa sa, şi de copiii săi.
37. Fiecărui bărbat îi ajunge în ziua aceea treaba sa.
38. în ziua aceea, vor fi feţe lucitoare,
39. rîzătoare, bucuroase;
40. în ziua aceea, vor fi feţe cu colb pe ele,
41. acoperite cu negreaţă;
42. aceştia sînt necredincioşii, păcătoşii.
LXXXI
SURA STRÎNGERII LA UN LOC
Din Mekka şi este cu douăzeci şi noua de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Cînd soarele se va strînge la un loc
2. şi cînd stelele vor cădea,
3. şi cînd munţii se vor mişca,
4. şi cînd cămilele îngreunate de zece luni vor fi negrijite,
5. şi cînd fiarele se vor aduna,
6. şi cînd mările se vor umfla,
7. şi cînd sufletele se vor împerechea[47],
8. şi cînd copila de viu îngropată se va întreba
9. pentru ce păcat a fost omorîtă[48],
10. şi cînd filele se vor deschide,
11. şi cînd cerul se va trage la o parte,
12. şi cînd iadul se va face flăcări,
13. şi cînd cerul va fi apropiat,
14. atunci va şti tot sufletul ce a făcut.
15. Şi eu jur pe stelele ce fug înapoi[49],
16. ce grăbesc şi se ascund
17. şi pe noaptea ce se‑ntunecă
18. şi pe dimineaţă, cînd se răsuflă,
19. acesta este cuvîntul unui trimis cinstit,
20. cu putere la Domnul tronului, cu vază;
21. de el se ascultă şi el este credincios[50].
22. Şi tovarăşul vostru nu este îndrăcit.
23. El l‑a văzut pe orizontul rasvădit[51],
24. şi el nu reţine cele ascunse,
25. şi acesta nu e cuvîntul unui Satan bătut cu pietre.
26. Deci, unde mergeţi?
27. El[52] este numai o îndemnare pentru lume,
28. pentru acela dintre voi care voieşte să meargă drept.
29. Dar voi nu voiţi, doar dacă voieşte Dumnezeu, Domnul veacurilor.
LXXXII
SURA DESPICĂRII
Din Mekka şi este cu nouăsprezece semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Cînd cerul se despică,
2. şi cînd stelele se împrăştie,
3. şi cînd apele se amestecă,
4. şi cînd mormintele se întorc —
5. ştie sufletul ce a făcut şi ce a lăsat.
6. O, omule, ce te‑a abătut de la Domnul tău cel cinstit,
7. care te‑a făcut şi te‑a plăsmuit şi ţi‑a dat chip
8. şi te‑a pus în chipul în care a voit?
9. Da, şi totuşi tăgăduiţi judecata.
10. Dar asupra voastră sînt păzitori
11. cinstiţi, care scriu,
12. care ştiu ce faceţi.
13. Cei drepţi! în plăcere vor fi,
14. şi nelegiuiţii în iad.
15. Ei vor arde acolo, în ziua judecăţii
16. şi nu se vor depărta de acolo.
17. Şi ce te‑nvaţă ce este ziua judecăţii?
18. Şi iarăşi: ce te‑nvaţă ce este ziua judecăţii?
19. În ziua aceea, nu va putea un suflet nimic pentru altul şi porunca este, în ziua aceea, a lui Dumnezeu.
LXXXIII
SURA CELOR CE SCURTEAZĂ MĂSURA
Din Mekka şi este cu treizeci şi şase de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Vai de cei ce scurtează măsura,
2. aceia care, dacă lasă să li se măsure de oameni, voiesc măsura plină.
3. Dar cînd ei măsură şi cîntăresc, dau mai puţin.
4. Oare nu cred aceia că vor fi înviaţi,
5. într‑o zi mare,
6. în ziua cînd vor sta oamenii înaintea Domnului veacurilor?
7. Da, cartea nelegiuiţilor este în Sigigjîn[53].
8. Şi ce te‑nvaţă ce este Sigjgjîn?
9. O carte scrisă!
10. Vai, în ziua aceea, de tăgăduitorii
11. care au tăgăduit ziua judecăţii!
12. Însă o tăgăduiesc numai nelegiuiţii şi păcătoşii,
13. aceia care, dacă li se citesc semnele Noastre, zic: “Basme ale înaintaşilor!”
14. Ba nu! Însă asupra inimilor lor stăpîneşte ceea ce şi‑au agonisit.
15. Ba ei, în ziua aceea, vor fi opriţi de Domnul lor,
16. apoi vor arde în iad;
17. apoi se va spune: “Aceasta este ceea ce aţi tăgăduit!”
18. Da! Cartea drepţilor este în Iliiiun[54].
19. Şi ce te‑nvaţă ce este Illiiun?
20. O carte scrisă.
21. O vor mărturisi cei ce stau aproape[55].
22. Cei drepţi vor fi întru plăcere,
23. de pe tronuri de nuntă vor privi;
24. cunoşti pe feţele lor strălucind plăcere;
25. vor fi adăpaţi cu vin pecetluit,
26. a cărui pecete este mosc — aceasta să dorească cei ce doresc!
27. Amestecarea lui este din Tasnân[56],
28. un izvor din care beau cei aproape de Dumnezeu.
29. Cei păcătoşi rid de cei ce cred,
30. şi dacă trec pe lîngă ei, le face semne,
31. şi dacă se‑ntorc la gloata lor, se‑ntorc batjocorind,
32. şi dacă‑i văd pe ei[57], zic: “Aceştia rătăcesc!”
33. Dar ei nu sînt trimişi asupra lor ca păzitori
34. Însă, în ziua aceea, vor rîde cei credincioşi de cei necredincioşi,
35. cînd vor privi de pe tronuri de nuntă.
36. Oare să nu li se răsplătească celor necredincioşi ceea ce au făcut?
LXXXIV
SURA SFÎŞIERII
Din Mekka şi este cu douăzeci şi cinci de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Cînd cerul se sfîşie
2. şi ascultă de Domnul său după cuviinţă,
3. şi cînd pămîntul se‑ntinde
4. şi aruncă afară ceea ce este în el şi se deşartă,
5. şi ascultă de Domnul său după cuviinţă —
6. Omule, tu te sileşti spre Domnul tău, şi‑L vei întîmpina!
7. Şi în ce‑l priveşte pe cel căruia i se va da cartea în dreapta sa,
8. cu acela se va face uşoară socoteală,
9. şi el se va întoarce la gloata sa bucuros.
10. Iar în ce‑l priveşte pe acela căruia i se va da cartea după spatele sale[58],
11. acela va striga după pieire,
12. însă va arde în flacără.
13. El a fost bucuros, în gloata sa;
14. el credea că nu se va întoarce /la Dumnezeu/:
15. însă Domnul său a privit la el.
16. Şi eu jur pe amurg
17. şi pe noapte, şi pe ceea ce grămădeşte ea[59]
18. şi pe lună, cînd se umple —
19. veţi fi mutaţi de la o stare la alta[60].
20. Şi ce le este lor, că nu cred,
21. şi cînd li se citeşte Coranul, că nu se închină?
22. Ba necredincioşii îl ţin de minciună,
23. însă Dumnezeu ştie mai bine ce ascund ei.
24. Deci, vesteşte‑le pedeapsă dureroasă,
25. afară de aceia ce cred şi se poartă bine, pentru ei este răsplată nescurtată.
LXXXV
SURA TURNURILOR
Din Mekka şi este cu douăzeci şi două de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Pe cer cu turnurile sale[61],
2. şi pe ziua făgăduită,
3. şi pe un martor şi unul mărturisit[62],
4. omorîţi fură tovarăşii groapei,
5. ai focului cu mult material de ars,
6. cînd şezură acolo
7. şi erau martori la ceea ce li s‑a făcut credincioşilor[63].
8. Şi ei se răzbunară pe dînşii, numai pentru că au crezut în Dumnezeu cel puternic, lăudat,
9. a cărui stăpînire sînt cerurile şi pămîntul, şi Dumnezeu este martor la toate lucrurile.
10. Cei ce ispitesc pe cei credincioşi şi pe cele credincioase şi apoi nu se căiesc, pentru ei va fi pedeapsa iadului şi pedeapsa arderii.
11. Pentru cei ce cred şi se poartă bine, pentru ei sînt grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt; aceasta este o fericire mare.
12. Răzbunarea Domnului tău este aspră.
13. El scoate la iveală şi duce înapoi,
14. şi El este cel ce iartă, ce iubeşte.
15. Domnul tronului măreţ,
16. Cel ce face ce voieşte.
17. Oare n‑a ajuns la tine istoria oştirilor
18. lui Faraon şi Thamud?
19. însă necredincioşii o ţinură de minciună.
20. Dar Dumnezeu îi înconjură pe dinapoi.
21. Da! Acesta este un Coran măreţ,
22. pe tablă păstrată[64].
LXXXVI
SURA LUCEAFĂRULUI
Din Mekka şi este cu şaptesprezece semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Pe cer şi luceafăr!
2. Şi ce te‑nvaţă ce este luceafărul?
3. El este steaua cea străpungătoare.
4. Fiecare suflet are asupra sa un păzitor,
5. deci, să se uite omul din ce este făcut.
6. El este făcut din apă, ce se varsă,
7. ce iese dintre coapse şi dintre coaste[65].
8. El are puterea să‑l facă să se‑ntoarcă,
9. în ziua cînd se vor ispiti tainele.
10. Şi atunci va fi fără putere şi fără ajutor.
11. Şi pe cer, cu întoarcerea lui[66],
12. şi pe pămînt, cu deschiderea lui[67],
13. este un cuvînt deosebitor
14. şi nu este hazliu.
15. Ei plăsmuiesc un vicleşug
16. şi Eu plăsmuiesc un vicleşug.
17. Deci, dă‑le vreme necredincioşilor, şi Eu voi să le dau vreme cu‑ncetul.
LXXXVII
SURA CELUI PREAÎNALT[68]
Din Mekka şi este cu nouăsprezece semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Laudă numele Domnului tău preaînalt,
2. cel ce a făcut şi a plăsmuit,
3. cel ce hotărăşte şi ocîrmuieşte,
4. cel ce scoate la iveală păşunea
5. şi o face fîn întunecat.
6. Noi te vom învăţa să citeşti [Coranul], şi să nu uiţi
7. decît numai ce voieşte Dumnezeu; EI cunoaşte cele descoperite şi cele ascunse.
8. Şi Noi îţi vom face uşor spre mîntuire.
9. Deci, îndeamnă, căci îndemnarea foloseşte.
10. Se lasă îndemnat cel ce se teme,
11. dar cel nelegiuit se fereşte,
12. el, care va arde în focul cel mai mare.
13. Apoi, nici va muri acolo, nici va trăi.
14. Bine‑i merge aceluia ce se curăţeşte
15. şi celui ce pomeneşte numele Domnului său şi se roagă.
16. Voi, însă, vă alegeţi viaţa lumii,
17. iar lumea de apoi este mai bună şi mai trainică.
18. Da, aceasta a fost în cărţile de’nainte,
19. în cărţile lui Avraam[69] şi ale lui Moise.
LXXXVIII
SURA CELEI CE ACOPERĂ
Din Mekka şi este cu douăzeci şi şase de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. A ajuns la tine istoria celei ce acoperă[70]?
2. Unele feţe vor fi, în ziua aceea, umilite,
3. muncindu‑se, chinuindu‑se,
4. arzînd în focul cel fierbinte,
5. adăpîndu‑se la izvor clocotit.
6. Nu va fi pentru ei mîncare decît numai Daria[71],
7. ceea ce nu îngraşă şi nu astîmpără foamea.
8. Celelalte feţe, în ziua aceea, vor fi voioase,
9. cu munca lor pe pămînt mulţumite,
10. în grădina cea înaltă.
11. Nu vor auzi acolo bîrfeli.
12. Acolo este un izvor ce curge,
13. acolo sînt tronuri ridicate
14. şi ulcioare aşezate,
15. şi perini rînduite,
16. şi covoare aşternute.
17. Oare nu privesc ei la nouri[72], cum sînt făcuţi,
18. şi la cer, cum a fost înălţat,
19. şi la munţi, cum au fost puşi,
20. şi la pămînt, cum a fost întins?
21. Deci, îndeamnă, tu eşti numai îndemnător,
22. n‑ai putere asupra lor,
23. afară de asupra celui ce se‑ntoarce şi este necredincios;
24. iar pe acela îl va pedepsi Dumnezeu cu pedeapsa cea mai mare.
25. La Noi este întoarcerea lor,
26. apoi [vine] la Noi socoteala lor.
LXXXIX
SURA ZORILOR
Din Mekka şi este cu treizeci de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Pe zori şi cele zece nopţi[73],
2. şi pe ceea ce e cu pereche şi ce e singur[74]
3. şi pe noapte, cînd începe,
4. oare este acesta un jurămînt pentru cel priceput?
5. N‑ai văzut ce a făcut Domnul tău cu Ad,
6. cu Iram[75], cea cu mulţi stîlpi,
7. căreia asemenea n‑a fost nimic făcut în ţară?
8. Şi Thamud, care au scobit stîncile în vale,
9. şi Faraon, stăpînul stîlpilor[76],
10. care păcătuiau în ţară
11. şi înmulţeau în ea dauna.
12. Şi Domnul tău a vărsat asupra lor biciul pedepsei.
13. Domnul tău stă la pîndă.
14. Iar în ce‑l priveşte pe om — dacă‑l ispiteşte Domnul său şi‑l cinsteşte şi se‑ndură de el,
15. zice el: “Domnul meu mă cinsteşte”.
16. Şi dacă‑l ispiteşte şi‑i măsură înzestrarea,
17. zice el: “Domnul meu mă dispreţuieşte”.
18. Ba nu; însă voi nu‑l cinstţi pe cel orfan
19. şi nu rîvniţi la ospătarea sărmanului
20. şi mîncaţi moştenirea [altoraî
21. şi iubiţi averea prea mult.
22. Ba nu! Dacă s‑ar bucăţi pă‑mîntul în bucăţele
23. şi de ar veni Domnul tău şi îngerii rînd pe rînd,
24. şi ar fi adus în ziua aceea iadul — în ziua aceea s‑ar lăsa omul îndemnat; dar de unde să‑i fie îndemnarea?
25. El va zice: "O, de aş fi trimis ceva înainte pentru viaţa mea!" Dar în ziua aceea nimenea nu va pedepsi ca El
26. şi nimenea nu va lega, cum leagă El.
27. O, tu, suflet liniştit,
28. Întoarce‑te la Domnul tău cu mulţumire
29. şi intră între robii Mei
30. şi intră în raiul Meu.
XC
SURA ŢĂRII
Din Mekka si este cu douăzeci de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Jur pe ţara aceasta[78]
2. şi tu eşti locuitorul acestei ţări
3. şi pe tată şi pe ceea ce a născut el,
4. Noi l‑am făcut pe om spre scîrbă.
5. Crede el că nimenea nu poate ceva împotriva lui[79]?
6. El zice: “Am isprăvit mulţime de avere”.
7. Oare crede el că nu‑l vede nimenea?
8. Oare nu i‑am dat Noi lui ochi
9. şi limbă şi buze,
10. şi l‑am dus pe cele două drumuri[80],
11. şi, totuşi, nu se repede el peste stîncă?
12. Şi ce te‑nvaţă ce este stîncă?
13. Slobozirea unui gît[81]
14. sau a ospăta, în zi de foamete,
15. pe o rudă apropiată,
16. sau un sărman ce zace‑n colb,
17. apoi a fi între cei ce cred; şi îndeamnă cu răbdare la îndurare.
18. Aceştia sînt tovarăşii dreptei.
19. Aceia, însă, care tăgăduiesc semnele Noastre, aceia sînt tovarăşii stîngii.
20. Asupra lor este un foc acoperitor.
XCI
SURA SOARELUI
Din Mekka şi este cu şasesprezece[82] semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Pe soare şi pe strălucirea lui
2. şi pe lună, cînd îi urmează,
3. şi pe zi, cînd îl descoperă,
4. şi pe noapte, cînd îl acoperă,
5. şi pe cer şi ceea ce l‑a zidit,
6. şi pe pămînt şi ceea ce l‑a întins,
7. şi pe suflet şi ceea ce l‑a plăsmuit
8. şi i‑a insuflat răutatea sa şi cuvioşia sa —
9. bine‑i merge celui ce‑l curăţeşte[83]
10. şi nemernic rămîne cel care‑l ascunde.
11. Învinuia de minciună Thamud întru nelegiuirea sa,
12. cînd s‑a ridicat cel mai mişel din ei
13. şi a zis către ei trimisul lui Dumnezeu: “Cămila lui Dumnezeu şi adăparea ei!”
14. Iar ei l‑au învinuit de minciună şi au ologit‑o şi i‑a pierdut Domnul lor pentru păcatele lor, făcîndu‑i deopotrivă,
15. şi El nu se teme de urmare.
XCII
SURA NOPŢII
Din Mekka şi este cu douăzeci şi unu de semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Pe noapte, cînd acoperă,
2. şi pe zi, cînd se descoperă,
3. şi pe cel ce a făcut bărbat şi muiere,
4. rîvna voastră este felurită.
5. Iar în ce‑l priveşte pe cel ce dă şi se teme de Dumnezeu
6. şi crede ceea ce e mai frumos,
7. aceluia îi facem uşurinţă spre mîntuire.
8. Iar în ce‑l priveşte pe cel ce este zgîrcit şi caută averi
9. şi făgăduieşte ceea ce e mai frumos,
10. aceluia îi facem uşurinţă spre ticăloşie;
11. şi nu‑i va folosi averea, dacă va fi aruncat [în foc].
12. La Noi este ocîrmuirea,
13. al Nostru este viitorul şi [timpul] de faţă.
14. Dar Eu v‑am îndemnat cu privire la focul ce arde.
15. Numai mişelul arde acolo,
16. care tăgăduieşte şi se‑ntoarce;
17. dar aparte de el este cel cu frica lui Dumnezeu,
18. care dă averea lui ca milostenie
19. şi care nimănui nu‑i face un hatîr, ca să i se răsplătească,
20. decît numai căutînd faţa Domnului său preaînalt;
21. dar, în sfîrşit, va fi el mulţumit.
XCIII
SURA ZILEI LUMINOASE
Din Mekka şi este cu unsprezece semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Pe ziua luminoasă,
2. şi pe noapte, cînd se întunecă
3. nu te‑a părăsit Domnul tău, şi nu te‑a urît[84],
4. şi lumea de apoi este mai bună pentru tine decît cea de aici,
5. şi Domnul tău îţi va da şi tu vei fi mulţumit.
6. Oare nu te‑a găsit ca orfan[85] şi te‑a primit,
7. şi te‑a găsit rătăcind şi te‑a ocîrmuit,
8. şi te‑a găsit sărman şi te‑a făcut bogat?
9. Deci, în ce‑i priveşte pe orfani, nu‑i asupri,
10. şi cit îl priveşte pe cerşetor, nu‑l alunga,
11. şi în ceea ce priveşte îndurarea Domnului tău, vesteşte‑o.
XCIV
SURA: OARE N‑AM LĂRGIT NOI…
Din Mekka şi este cu opt semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Oare n‑am lărgit Noi pieptul tău
2. şi am luat de pe tine sarcina ta,
3. care apăsa spatele tale,
4. şi ţi‑am înălţat pomenirea ta?
5. De aceea, cu greul [vine şi],
6. cu greul [vine şi] uşorul!
7. Deci, dacă ai împlinit [datorinţele], sileşte‑te,
8. ca după Domnul tău să duci dorul.
XCV
SURA SMOCHINEI[86]
Din Mekka şi este cu opt semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Pe smochină şi măslină
2. şi pe muntele Sinai
3. şi pe această ţară sigură —
4. Noi l‑am făcut pe om cu cel mai frumos chip,
5. apoi l‑am făcut, iarăşi, cel mai josnic dintre josnici;
6. afară de cei ce cred şi se poartă bine; lor le va fi răsplată fără micşorare.
7. Şi ce te face să tăgăduieşti, apoi, judecata?
8. Oare nu este Dumnezeu cel mai înţelept judecător?
XCVI
SURA SÎNGELUI ÎNCHEGAT[87]
Din Mekka şi este cu nouăsprezece semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Citeşte! În numele Domnului tău, care a făcut,
2. a făcut pe om din sînge închegat!
3. Citeşte! Căci Domnul tău e prea bun,
4. El este cel ce [ne‑]a învăţat [să purtăm] condeiul,
5. l‑a învăţat pe om ceea ce n‑a ştiut.
6. Da, omul este păcătos[88],
7. cînd se vede el bogat.
8. La Domnul tău este întoarcerea.
9. Ai văzut tu pe cel ce opreşte
10. pe un serv [al lui Dumnezeu], cînd se roagă?
11. Ai văzut tu ori de a fost ocîrmuit,
12. sau de a poruncit frica lui Dumnezeu?
13. Ai văzut ori de a tăgăduit şi s‑a întors?
14. Oare nu ştie el că Dumnezeu vede?
15. Da! Dacă nu va înceta, îl vom apuca de chică,
16. de chica cea minciunoasă, păcătoasă.
17. El să cheme ceata sa;
18. Noi vom chema păzitorii iadului!
19. Da! Nu asculta de el, ci închină‑te şi te apropie.
XCVII
SURA EL‑KADR
Din Mekka şi este cu cinci semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Noi l‑am trimis[89] în noaptea El‑Kadr[90].
2. Şi ce te‑nvaţă ce este noaptea El‑Kadr.
3. Noaptea El‑Kadr e mai bună decît o mie de luni.
4. Se coboară în ea îngerii şi duhul după voia Domnului lor pentru toată porunca.
5. Ea este pace pînă la răsăritul zorilor.
XCVIII
SURA DOVEZII RĂSVEDITE
Din Mekka şi este cu opt semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Nu s‑au despărţit necredincioşii de poporul scripturii şi de idolatri, pînă ce n‑a venit la ei dovada răsvădită:
2. Un trimis de la Dumnezeu, care citeşte file curate, în care sînt scripturi adevărate.
3. Şi nu s‑au dezbinat aceia cărora li s‑a dat scriptura, pînă după ce a venit la ei dovada răsvădită.
4. Şi nu li s‑a poruncit decît să servească lui Dumnezeu cu credinţă curată [şi] statornică şi să împlinească rugăciunea şi să dea milostenii; şi aceasta este credinţa cea adevărată.
5. Cei ce nu cred din poporul scripturii şi din idolatri, vor petrece în veci în focul iadului. Aceştia sînt cele mai rele făpturi.
6. Cei ce cred şi se poartă bine, aceia sînt cele mai bune făpturi.
7. Răsplata lor la Domnul lor sînt grădinile Edenului, pătrunse cu rîuri pe de desupt; acolo vor petrece în veci.
8. Mulţumit cu ei este Dumnezeu şi ei sînt mulţumiţi cu El. Aceasta este pentru cel ce se teme de Domnul său.
XCIX
SURA CUTREMURULUI
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu opt semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Cînd se cutremură pămîntul întru cutremurul său
2. şi scoate afară pămîntul sarcinile sale[91]
3. şi zice omul: “Ce îi este?”,
4. În ziua aceea, va povesti el istoria sa,
5. pentru că Domnul tău i‑a descoperit‑o.
6. În ziua aceea, vor ieşi oamenii cu cetele să vadă faptele lor.
7. Şi cel ce a făcut bine, cît un fir de colb, va vedea‑o.
8. Şi cel ce a făcut rău, cît un fir de colb, va vedea‑o.
C
SURA ALERGĂTORILOR
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu unsprezece semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Pe alergătorii[92] sforăitori,
2. ce scapă scîntei
3. şi se grăbesc dimineaţa,
4. şi stîrnesc, acolo, colbul,
5. şi pătrund, acolo, în mulţime —
6. omul este nemulţumitor faţă de Domnul său,
7. şi pentru aceasta este el martor
8. şi tare este dragostea sa faţă de bunul [lumii].
9. Oare nu ştie el că, dacă se va scociorî ceea ce este în morminte
10. şi va ieşi la iveală ceea ce este în piepturi —
11. că Domnul lor, în ziua aceea, îi va cunoaşte?
CI
SURA CELEI CE BATE [LA UŞĂ][93]
Din Mekka şi este cu opt semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Ceea ce bate [la uşă][ Ce este ceea ce bate [la uşă]?
2. Ce te‑nvaţă, ce este ceea ce bate [la uşă]?
3. în ziua aceea, cînd vor fi oamenii ca mobile împrăştiate,
4. şi munţii vor fi ca lîna destrămată,
5. atunci, în viaţă plăcută, va fi acela al cărui cîntar va fi greu,
6. iar iadul va fi mama aceluia al cărui cîntar va fi uşor;
7. şi ce te‑nvaţă, ce este el?
8. Un foc fierbinte.
CII
SURA POFTEI DUPĂ MAI MULT
Din Mekka şi este cu opt semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Vă stăpîneşte pofta după mai mult,
2. pînă ce veţi fi cercetat mormintele[94].
3. Da, voi veţi şti.
4. Iarăşi, da, voi veţi şti[95],
5. da, de aţi şti cu siguranţă!
6. Voi veţi vedea iadul!
7. Iarăşi: voi îl veţi vedea cu ochiul siguranţei,
8. apoi veţi fi întrebaţi, în ziua aceea, despre plăcere.
CIII
SURA DUPĂMIAZAZILEI
Din Mekka şi este cu trei semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Pe dupămiazăzi —
2. omul este pierdut,
3. afară de cei ce cred şi se poartă bine şi se îndeamnă spre adevăr şi se îndeamnă spre răbdare.
CIV
SURA CLEVETITORULUI
Din Mekka şi este cu nouă semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Vai de tot clevetitorul defăimător,
2. care grămădeşte avere şi şi‑o pregăteşte pentru viitor.
3. El crede că averea lui poate să‑l facă veşnic.
4. Ba nu, el va fi aruncat în EI‑Hotamah[96].
5. Şi ce te‑nvaţă ce este El‑Hotamah?
6. Este focul aprins al lui Dumnezeu,
7. care se suie asupra inimilor.
8. El este asupra lor ca o boltă
9. pe stîlpi înalţi.
CV
SURA ELEFANTULUI
Din Mekkn şi este cu cinci semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Nu ai văzut cum s‑a purtat Domnul tău cu tovarăşii elefantului[97]?
2. Oare n‑a dus El vicleşugul lor în rătăcire?
3. Şi a trimis asupra lor păsări cu droaia,
4. care au aruncat asupra lor pietre de lut,
5. şi El i‑a făcut o semănătură mîncată.
CVI
SURA LUI KOREIŞ
Din Mekka şi este cu patru semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Pentru împreunarea lui Koreiş,
2. pentru împreunarea lor la caravana de iarnă şi de vară[98].
3. Deci, să servească Domnului acestei case, care‑i hrăneşte împotriva foametei
4. şi‑i face siguri pe frică[99].
CVII
SURA SPRIJINULUI[100]
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu şapte semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. L‑ai văzut pe cel ce tăgăduieşte judecata?
2. El este cel ce alungă orfanul
3. şi nu îndeamnă la ospătarea sărmanilor.
4. Deci, vai de rugătorii,
5. care sînt nepăsători, la rugăciune,
6. care vor să fie numai văzuţi
7. şi tăgăduiesc sprijinul[101].
CVIII
SURA PRISOSINŢEI[102]
Din Mekka şi este cu trei semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Noi ţi‑am dat prisosinţă.
2. Deci roagă‑te la Domnul tău şi jertfeşte.
3. Cel ce te urăşte să fie fără copii.
CIX
SURA NECREDINCIOŞILOR[103]
Din Mekka şi este cu şase semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Spune: “O, voi, necredincioşilor,
2. eu nu slujesc la ceea ce slujiţi voi,
3. şi voi nu sînteţi robi la ceea ce slujesc eu,
4. şi eu nu sînt rob la ceea ce slujiţi voi,
5. şi voi nu sînteţi servi la ceea ce slujesc eu.
6. Pentru voi credinţa voastră, şi pentru mine credinţa mea!”
CX
SURA AJUTORULUI[104]
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu trei semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Cînd vine ajutorul lui Dumnezeu şi biruinţa
2. şi vezi că oamenii intră în credinţa lui Dumnezeu cu cetele,
3. atunci preamăreşte lauda Domnuui tău şi roagă‑L de iertare, căci El iartă.
CXI
SURA: PIARĂ…[105]
Din Mekka şi este cu cinci semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Piară mîinile lui Abu Lahab[106] şi piară şi el!
2. Să nu‑i folosească averea sa şi ceea ce a agonisit!
3. El va arde în focul flăcării[107],
4. iar soţia sa[108] va duce lemne
5. pe gîtul ei, cu o funie de fir de fenic.
CXII
SURA CURĂŢIRII[109]
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu patru semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Spune: “El este Dumnezeul cel unic,
2. Dumnezeul cel veşnic,
3. El nu se naşte şi nu este născut
4. şi nimenea nu‑i este asemenea”.
CXIII[110]
SURA AMURGULUI DE DIMINEAŢĂ
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu cinci semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Spune: “Eu caut adăpost la Domnul amurgului dimineţii,
2. înaintea răului pe care l‑a făcut
3. şi înaintea întunericului cînd se apropie,
4. şi înaintea răului celor ce suflă asupra nourilor[111]
5. şi înaintea răului pizmaşului, cînd pizmuieşte”.
CXIV
SURA OAMENILOR
Din Mekka şi se zice şi din Medina şi este cu şase semne
În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător
1. Spune: Eu caut adăpost la Domnul oamenilor,
2. regele oamenilor,
3. Dumnezeul oamenilor,
4. înaintea răului şoptitorului, fugarului[112],
5. care şopteşte în piepturile oamenilor,
6. înaintea duhurilor şi a oamenilor.
‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑‑
[1] Se numeşte şi “Sura: unul ce întreabă a întrebat”, după începutul surei.
[2] Roabele
[3] Conf. XXII, 5
[4] Idoli de‑ai arabilor păgîni.
[5] Mohammed
[6] În această viziune pare să se fi grămădit duhurile în jurul lui Mohammed, ca să asculte cum recită el Coranul şi să creadă de la el propovăduirea Islamului.
[7] Mekkanii
[8] Mohammed
[9] Duhurile
[10] De îngeri
[11] Vorbitorul este arhanghelul Gavriil, iar cel învelit este Mohammed. Aceasta este una din surele cele mai vechi, afară de v. 20, care este un adaos mai tîrziu.
[12] I.e. Lasă‑Mă să fac rînduială cu ei
[13] Versurile l‑7 din sura aceasta sînt, după vechime, în rîndul al doilea după sura XCVI, l‑5, care este descoperirea cea mai veche. Conf. şi introducerea, cap. II.
[14] Mohammed
[15] Idolatria
[16] După explicatori, pare să fie aici vorba de Valâd Ibn Magheirah. Conf. Nota la LXVIII, 10.
[17] Iadul
[18] Moartea
[19] Pe care să fie adeverită trimiterea lui Mohammed.
[20] Coranul
[21] Revelaţia
[22] Coranului
[23] Sufletul
[24] Ca să aducă înapoi sufletul în trup.
[25] În urma mişcării de reflex, care află loc înainte de ce vine moartea.
[26] Se numeşte şi “Sura vremii”, după v. 1
[27] Timpul cînd petrece în pîntecele maicii.
[28] Astfel se numeşte izvorul de apă în rai, pentru că apa sa are gustul şi culoarea Camforei, care în limba arabică se numeşte Kafur.
[29] Grădinii
[30] Înseamnă apă curată repede curgătoare şi este, ca şi Kafur din v. 5, numirea unui izvor din rai.
[31] Pare fi fost descoperită, cînd se ascunse Mohammed cu Abu Bekr într‑o peşteră, în fuga sa de la Mekka la Medina.
[32] E vorba de vînturi, sau de îngeri, sau de versurile Coranului
[33] Spre a mărturisi contra popoarelor la care au fost trimişi.
[34] Versetul acesta se repetă de zece ori, în sura aceasta.
[35] La iad
[36] Vestea învierii
[37] Pentru îngeri
[38] Gavriil
[39] În vv. l‑5 e vorba de felurite clase de îngeri. În v. 1 sînt îngerii care smulg cu putere sufletele păcătoşilor, în v. 2 îngerii care iau lin sufletele drepţilor şi în v. 4 îngerii care se grăbesc înaintea drepţilor la rai.
[40] vv. 6 şi 7 arată că în ziua de apoi se va suna de două ori în trîmbiţă.
[41] Din trîmbiţă
[42] Conf. XX, 12
[43] Se istoriseşte că Mohammed discuta odinioară cu un Koreişit nobil, dîndu‑şi silinţa să‑i cîştige pentru Islam. Atunci veni la el orbul Abdallah Ibn Umm Maktum şi ceru să fie iniţial în Islam. Dar Mohammed, plin de ciudă, îşi încreţi fruntea şi se întoarse. Aici, în Sura aceasta, îşi face Mohammed singur reproşuri pentru purtarea sa neomenoasă. Mai tîrziu îl onora el pe Abdallah foarte, punîndu‑l chiar de două ori locţiitor la Medina, şi de cîte ori îl întîlnea, zicea: “Bine a venit bărbatul pentru care m‑a mustrat Domnul meu!”
[44] Coranul
[45] Din pîntecele maicii
[46] Trîmbiţa, la judecata de apoi
[47] Cu trupurile lor
[48] Aluzie la datina arabilor păgîni de a îngropa de vii copilele nou‑născute.
[49] Planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, care, pentru ochi se rotesc în epicicluri.
[50] Arhanghelul Gavriil
[51] Mohammed l‑a văzut pe Gavriil. Conf. despre viziunea aceasta Sura LIII.
[52] Coranul
[53] Înseamnă temniţă şi se numeşte acea parte a raiului unde se păstrează cartea în care sînt scrise păcatele oamenilor şi ale duhurilor. De unde se cheamă Sigjgjîn şi acea carte.
[54] Înseamnă loc înalt, este contrarul de la Sigjgjîn; în Illiiun se păstrează cartea, în care sînt scrise faptele bune ale oamenilor şi ale duhurilor. De unde se cheamă Illiiun şi acea carte.
[55] Îngerii din apropierea lui Dumnezeu
[56] Un izvor care se află în rai şi a cărui apă se duce cu apeductul pînă la cele mai înalte odăi ale raiului.
[57] Pe cei credincioşi
[58] I.e. În mîna stingă, care va fi legată pe spatele celor nelegiuiţi, pe cînd cea dreaptă le va fi legată de gît.
[59] Poate că e vorba de animale şi oameni, care noaptea se grămădesc.
[60] De la viaţă la moarte şi de la moarte la viaţa de veci sau la osîndă.
[61] Chipurile zodiacale
[62] Martorul să fie Mohammed, iar cel mărturisit sa fie învierea.
[63] Explicatorii se gîndeasc, aici, la pedepsirea unui rege jidovesc din Himlar, care prigonea creştinii. Unii mai noi din comentatorii occidentali se gîndesc, aici, la cei trei tineri din cuptor. Conf. Daniel, III. 8, ss.
[64] Pe tabla originală păstrată în cer.
[65] Dintre coapse, la bărbat, şi dintre coaste, lapte din pieptul muierii.
[66] Sfera rotantă a cerului
[67] Cînd răsar plantele
[68] Se numeşte şi “Sura: Laudă!” după începutul ei.
[69] După rabbini, Avraam ar fi scris cartea Iezira.
[70] Astfel se numeşte ziua de apoi, pentru că ea vine pe neaşteptate şi‑i acoperă pe oameni cu flori.
[71] Daria este o tufă spinoasă, de altfel necunoscută.
[72] Poate să se traducă şi: la cămile.
[73] Cele dintîi zece nopţi sfinte din luna Zul‑Higjah.
[74] Cu pereche sînt toate vietăţile, adică bărbăteşti şi femeieşti. Singur este Dumnezeu, făcătorul.
[75] Iram, după Ullmann = Aram. După Henning, istoria din 1001 de nopţi, noaptea 275‑279, o analogie cu istoria turnului babylonic (vide Reclams Universalbibliothek, Nr. 3769‑3770, p. 170, ss).
[76] Conf. XXXVIII, 11.
[77] I.e. de aş fi împlinit fapte bune, de folos pentru viaţa de apoi.
[78] Tărîmul cei sfînt din Mekka
[79] Acest verset vrea să fie o aluziune la Valâd Ibn Magheirah, un duşman înverşunat al lui Mohammed. Conf. LXVIII, 10
[80] Drumul binelui şi drumul răului
[81] Liberarea unui captiv
[82] De fapt, numai cu cincisprezece
[83] Adaugă: pe suflet
[84] Cînd rămase Mohammed odinioară fără descoperire dumnezeiască, prin cincisprezece zile, ziseră contrarii săi că Domnul l‑a părăsit.
[85] Mohammed rămase orfan şi fu crescut de bunicul său
[86] Se numeşte şi “Sura măslinei”, după v. 1.
[87] Primele cinci versete ale surei sînt întîia descoperire pe care o avu Mohammed. Vorbitorul este arhanghelul Gavriil, iar cuvintele sînt adresate către Mohammed. Vezi, mai aproape, Introducerea, cap. 2.
[88] După explicatori, par să fie adresate cuvintele, din vv. 6 pînă la fine, către Abu‑Gjahi, care a ameninţat că va pune piciorul său pe gîtul lui Mohammed, dacă‑l va afla la rugăciune.
[89] Coranul
[90] I.e. puterea. Astfel se numeşte noaptea de la 23 spre 24 Ramadân, în care a fost trimis Coranul. Conf. XLIV, 2.
[91] I.e. morţii şi comorile, în ziua de apoi
[92] Caii
[93] Sura judecăţii de apoi
[94] Adică: atunci cînd veţi muri
[95] Adaugă: cît de proşti aţi fost
[96] O numire a iadului.
[97] Relativ la această sură, tradiţia moham‑medană istoriseşte următoarele: Abraha Ibn El‑Saba, regele sau viceregele din Iemen, care era creştin, zidi în Saba o biserică grandioasă, cu scopul de a abate pe arabi de la cercetarea templului din Mekka. Cînd observară Koreişiţii că peregrinajele la Kaaba scădeau mereu, trimiseră şi pe un băiat cu numele Nofail, care murdări într‑o noapte altarul şi zidurile bisericii aceleia. Turbat purcese Abraha contra celor din Mekka, avînd în oştirea sa şi treisprezece elefanţi, însă cînd era să intre în Mekka, elefantul său nu mai voi să asculte de el şi totodată apărură de la malul mării şi nişte păsări care aruncară pietre fierbinţi asupra oştirii lui Abraha, şi, afară de aceea, mai veni un puhoi mare de apă, încît numai puţini din oştire putură să scape cu viaţa. Aceste evenimente par a se fi petrecut în anul naşterii lui Mohammed, în aşa numitul an al elefanţilor. Conf. şi cele spuse în Introducerea noastră, cap. II.
[98] Cele două caravane cu peregrini, ce veneau pe an la Mekka, aduceau Koreişiţilor venituri enorme.
[99] Făcînd tărîmul lor sacrosanct
[100] Se numeşte şi “Sura judecăţii”, după v. 1.
[101] I.e. nu vor să dea milostenii
[102] Îndreptată contra lui El‑As Ibn Vail, care‑l batjocorise pe Mohammed, pentru că n‑avea copii.
[103] Se zice că mekkanii au făgăduit că se vor închina Dumnezeului lui Mohammed un an de zile, dacă şi el se va închina un an de zile zeilor mekkanilor. Sura aceasta este răspunsul la acea cerere.
[104] Se numeşte şi “Sura biruinţei”, după v. 1
[105] Se numeşte şi “Sura lui Abu Lahab”, după v. 1.
[106] Abu Lahab era unchiul lui Mohammed. El era un duşman aprig al lui Mohammed şi odinioară, cînd adună Mohammed rudele sale, ca să le vestească misiunea sa de profet, Abu Lahab strigă: “Piei! Pentru aceasta ne‑ai adunat?”, apoi apucă o piatră să o arunce în Mohammed. Cu acea ocazie, fu revelată sura aceasta.
[107] Aluzie la numele său: Abu Lahab = tatăl flăcării
[108] Soţia lui Abu Lahab se numea Umm Gjamâl şi ea făcea intrigi la bărbatul ei împotriva lui Mohammed. Într‑o noapte, îi puse acestuia din urmă chiar spini în drum, încît îşi răni el picioarele.
[109] I.e. curăţirea de credinţă în zei mincinoşi. Sura aceasta este îndreptată în special contra creştinilor şi se numeşte şi “Sura unităţii”, după v. 1.
[110] Ultimele două sure se numesc şi “surele scutirii” şi se poartă ca amulete. Se zice că Mohammed fu vindecat, prin rostirea lor, de o boală pe care o aduse asupra sa fermecătorul Labid, un jidov din Medina.
[111] Se zice că fiicele jidovului Labid, amintit în nota precedentă, l‑au legat pe Mohammed cu o frînghie cu unsprezece noduri, astfel încît arhanghelul Gavriil l‑a putut dezlega.
[112] Şoptitorul, fugarul este Satan, pentru că el şopteşte oamenilor, ademenindu‑i spre rău, şi fuge dacă se invocă numele lui Dumnezeu.
