LX SURA CELEI ISPITITE

Din Medina şi este cu treisprezece semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      O, voi, cei ce credeţi, nu pri­miţi duşmanul meu şi duş­manul vostru ca prieten. Voi îi întîmpinaţi cu dragoste, măcar că ei nu cred în ade­vărul ce a venit la voi. Ei îl alungă pe cel trimis şi pe voi, pentru că credeţi în Dum­nezeu, Domnul vostru. Dacă purcedeţi la luptă pe drumul Meu şi spre a căuta plăcerea Mea şi le arătaţi întru ascuns dragoste, atunci ştiu Eu ce tăinuiţi şi ce arătaţi pe faţă şi acela din voi care face aceas­ta rătă­ceşte de la drumul drept.

2.      Dacă vă vor apuca ei pe voi, vor fi ei duşmanii voştri şi vor întinde spre voi mîinile lor şi limbile lor întru rău şi vor dori să fiţi necredincioşi.

3.      Nu vă vor ajuta vouă rudele voastre şi copiii voştri, în ziua învierii; ea vă va des­părţi şi Dumnezeu vede ce faceţi.

4.      Voi aveţi o pildă frumoasă întru Avraam şi cei îm­preună cu el, cînd ziseră ei poporului lor: “Noi n‑avem de a face cu voi şi cu ceea la ce vă închinaţi voi, afară de Dumnezeu. Noi ne lepădăm de voi şi a început între noi, a­poi, duşmănie şi ură pe veci, pînă ce veţi crede nu­mai în Dumnezeu. Dar nu [vă ţineţi] de cuvîntul lui Avraam către tatăl său: “Eu mă voi ruga pentru tine de iertare, dar nu voi ajunge ni­mic pentru Tine la Dumne­zeu.” Doamne, în Tine ne în­credem şi la Tine ne întoar­cem şi spre Tine este dru­mul.

5.      Doamne, nu ne face ispită pentru cei necredincioşi şi iartă‑ne, Doamne, tu doar eşti cel puternic, înţelept.

6.      Voi aţi avut în ei o pildă fru­moasă pentru cel ce nădăj­duieşte în Dumne­zeu şi în ziua de apoi. Dacă însă întoarce cineva spatele, iată, Dumnezeu este cel bogat preamărit.

7.      Poate Dumnezeu va pune dragoste între voi şi cei ce vă sînt duşmani. Dumnezeu doar este puternic şi Dum­nezeu este iertător, îndu­rător.

8.      Nu vă opreşte Dumnezeu ca faţă de cei ce nu s‑au luptat împotriva voas­tră cu privire la credinţă şi nu v‑au alun­gat din locuinţele voastre, să fiţi buni şi cu dreptate. Dum­nezeu îi iubeşte pe cei drepţi.

9.      Dumnezeu vă opreşte nu­mai ca să încheiaţi prietenii cu cei ce s‑au lup­tat împo­triva voastră cu privire la credinţă şi v‑au alungat din locuinţele voastre şi au aju­tat la alungarea voastră. Iar cei ce fac prietenie cu aceş­tia, aceia sînt nelegiuiţi.

10.    O, voi, cei ce credeţi, dacă vin la voi muieri credincioa­se, care au pribegit, atunci ispitiţi‑le! Dumnezeu cunoaş­te credinţa lor. Dacă aţi cu­noscut că sînt credincioase, nu le lăsaţi să se întoarcă înapoi la cei necredincioşi. Ele nu sînt iertate pentru ei şi ei nu sînt iertaţi pentru ele. Însă daţi‑le înapoi ceea ce au cheltuit ei[1]^. Şi nu este păcat asupra voastră să vă că­să­toriţi cu ele, dacă le‑aţi dat zestrea. Şi să nu le opriţi pe cele necredin­cioase, ci sa ce­reţi înapoi ceea ce aţi cheltuit şi ele să ceară înapoi ceea ce au cheltuit. Aceasta este hotărîrea pe care o hotărăşte Dumnezeu între voi, şi Dum­nezeu este ştiutor, înţelept.

11.    Şi dacă vă fuge una din mu­ierile voastre la cei necredin­cioşi şi dacă faceţi pradă, atunci daţi‑le celor ce le‑au fugit muierile atîta cît au cheltuit ei şi temeţi‑vă de Dumnezeu, în care credeţi.

12.    O, profetule! Dacă vin la tine muieri credincioase, făgădu­ind că nu vor pune nimic în rînd cu Dumnezeu şi nu vor fura, şi nu vor curvi, şi nu vor omorî copiii lor, şi nu vor veni cu o clevetire ce au născocit‑o între mîinile şi picioarele lor[2], şi nu se vor răzvrăti împotriva ta întru cele de cuviin­ţă, atunci pri­meşte făgăduinţa lor şi roagă‑L de iertare pe Dumnezeu pentru dînsele. Dumnezeu este iertător, îndurător.

13.    O, voi, cei ce credeţi, nu vă împrieteniţi cu un popor asupra căruia s‑a înfuriat Dumnezeu. Ei deznădăjduiesc pentru lumea de apoi, cum deznă­dăjduiesc cei ne­credincioşi pentru tovarăşii mormintelor.

 

LXI

SURA LINIEI DE LUPTĂ

Din Medina şi este cu patrusprezece semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Îl preamăreşte pe Dumnezeu ceea ce este în ceruri şi pe pămînt şi El este cel puter­nic, înţelept.

2.      O, voi, cei ce credeţi, de ce vorbiţi ceea ce nu faceţi?

3.      Mare este ura lui Dumnezeu, pentru că vorbiţi ceea ce nu faceţi.

4.      Dumnezeu îi iubeşte pe cei ce se luptă pe drumul Său, în linie de luptă, ca şi cînd ar fi o zidire bine întărită.

5.      Şi [adă‑ţi aminte], cînd a zis Moise poporului său: “O, po­porul meu, de ce mă scîrbiţi, dacă ştiţi că eu sînt trimisul lui Dumnezeu pentru voi? Şi cînd se abătură, lăsă Dumne­zeu să se abată inimile lor, căci Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiţilor”.

6.      Şi cînd a zis Isus, fiul Mariei: “O, fiii lui Israel, eu sînt tri­misul lui Dum­nezeu pentru voi, adeverind Thora, care a fost înaintea mea, şi vestind un trimis care va veni după mine cu numele Ahmed”[3]. Însă cînd veni el la dînşii cu semne răsvădite, ziseră ei: “Aceasta este fermecătură răsvădi­tă!”

7.      Însă cine este mai nelegiuit decît cel ce născoceşte o min­ciună asupra lui Dumnezeu, cînd este chemat la Islam? Şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte po­porul nelegiuiţilor.

8.      Ei voiesc să stingă lumina lui Dumnezeu cu gurile lor. Dumnezeu însă va face de­plină lumina Sa, deşi cei necredincioşi nu o voiesc.

9.      El este cel ce l‑a trimis pe trimisul Său cu ocîrmuirea şi legea adevărului, ca să o facă să biruiască asupra tuturor legilor, deşi idolatrii nu o voiesc.

10.    O, voi, cei ce credeţi, să vă duc la o marfă care vă mîntuieşte de pedeapsă dure­roasă?

11.    Credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi luptaţi‑vă, pe drumul lui Dum­nezeu, cu avere şi putere, aceasta este bine pentru voi, dacă o ştiţi.

12.    El vă va ierta păcatele voas­tre şi vă va lăsa să intraţi în grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt şi în locuinţe bu­ne, în grădinile Edenului. Aceasta este fericirea cea mare.

13.    Şi altele [lucruri vă va da], pe care le iubiţi: ajutor de la Dumnezeu şi bi­ruinţă apro­piată! Deci, binevesteşte credincioşilor!

14.    O, voi, cei ce credeţi, fiţi aju­tătorii lui Dumnezeu, pre­cum a zis Isus, fiul Mariei, către apostoli: “Care sînt ajutătorii mei spre Dumne­zeu?” Ziseră apostolii: “Noi sîntem ajutătorii lui Dum­nezeu!” Şi o parte din fiii lui Israel a crezut şi o parte n‑a crezut. Şi Noi le‑am ajutat celor credincioşi, împotriva duşmanilor lor, şi ei ră­maseră biruitori.

 

LXII

SURA ADUNĂRII

Din Medina şi este cu unsprezece semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Îl preamăreşte pe Dumnezeu ceea ce este în ceruri şi pe pămînt, pe regel­e, pe sfîntul, pe puternicul, înţeleptul.

2.      El este cel ce a trimis la pă­gîni un trimis din ei[4], ca să le citească sem­nele Sale şi să‑i curăţească şi să‑i înveţe car­tea şi înţelepciunea, măcar că ei erau înainte în rătăcire răsvădită.

3.      Şi alţii, afară de ei, încă nu i‑au ajuns[5]; şi El este cel pu­ternic, înţelept.

4.      Acesta este harul lui Dum­nezeu; El îi dă cui voieşte şi Dumnezeu este plin de milă mare.

5.      Pilda celor ce fură încărcaţi cu Thora, şi apoi nu o purtară este ca pilda unui măgar ce poartă cărţi. Rea este pilda unui popor care ţine de min­cinoase semnele lui Dumne­zeu. Şi Dumnezeu nu ocîrmuieşte poporul nelegiuiţilor.

6.      Spune: “O, voi, jidovilor, da­că ziceţi că sînteţi prietenii lui Dumnezeu î­naintea [ce­lorlalţi] oameni, atunci do‑riţi‑vă moartea, dacă sînteţi iubitori de adevăr”.

7.      Dar ei nu o vor dori nicicînd pentru ceea ce au făcut îna­inte mîinile lor. Şi Dumne­zeu îi cunoaşte pe nelegiuiţi.

8.      Spune: “Moartea de care fu­giţi vă va ajunge. Apoi vă veţi întoarce înapoi la cel ce cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite, şi El vă va vesti ceea ce aţi făcut.”

9.      O, voi, cei ce credeţi, cînd se cheamă la rugăciune în ziua adunării[6], atunci grăbiţi‑vă la pomenirea lui Dumnezeu şi lăsaţi negoţul. Aceasta e mai bine pentru voi, dacă o ştiţi.

10.    Şi dacă se sfîrşeşte rugă­ciunea, atunci răspîndiţi‑vă prin ţară şi căutaţi harul lui Dumnezeu şi pomeniţi‑L pe Dumnezeu adesea. Poate că vă va merge bine.

11.    Dar dacă văd ei o marfă sau o glumă, se împrăştie ei în­colo şi te lasă să stai. Spune: “Ceea ce este la Dumnezeu este mai bun decît o glumă şi decît marfa. Şi Dumnezeu este cel mai bun înzestrător”.

 

LXIII

SURA FĂŢARNICILOR

Din Medina şi este cu unsprezece semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Cînd vin la tine cei făţarnici, zic ei: “Noi mărturisim că tu eşti trimisul lui Dumnezeu şi Dumnezeu ştie că tu eşti trimisul Său!” Dar Dumne­zeu mărturiseşte că făţarnicii sînt mincinoşi.

2.      Ei şi‑au luat jurămintele lor ca acoperămînt şi se abat de la drumul lui Dumnezeu. Rău este ceea ce fac ei.

3.      Aceasta, pentru că ei cre­zură, apoi s‑au făcut necre­dincioşi, deci, s‑au pecetluit inimile lor şi ei nu pricep.

4.      Şi dacă‑i vezi, îţi place chipul lor, şi dacă vorbesc ei, as­cultaţi de vorba lor[7]. Ei sînt ca nişte stîlpi ridicaţi, [dar] cred că tot zgomotul este împotriva lor. Ei sînt duşma­nul, deci, fereşte‑te de ei. Bată‑i Dumnezeu! Cum s‑au abătut!

5.      Şi dacă li se spune: “Veniţi încoace, trimisul lui Dumne­zeu voieşte să se roage de iertare pentru voi”, întorc ei capetele lor şi vezi cum se depărtea­ză îngîmfaţi.

6.      E tot una pentru ei ori de te rogi de iertare, Dumnezeul lor nu le iartă; Dumnezeu nu ocîrmuieşte pentru ei, sau nu te rogi de iertare pentru ei; poporul păcătoşilor.

7.      Ei sînt cei ce spun: “Nu dă­ruiţi pentru cei ce sînt lîngă trimisul lui Dum­nezeu, pînă nu se vor despărţi!” Însă ale lui Dumnezeu sînt comorile cerurilor şi ale pămîntului; dar cei făţarnici nu o înţeleg.

8.      Ei spun: “Dacă ne vom în­toarce la Medina, vor alunga cei mai puternici de acolo pe cei mai slabi”. Dar a lui Dum­nezeu este puterea şi a trimi­sului şi a credincioşilor, însă făţarnicii nu o ştiu.

9.      O, voi, cei ce credeţi, să nu vă abată averile voastre şi copiii voştri de la pomenirea lui Dumnezeu. Cei ce fac aceasta, aceia sînt pierduţi.

10.    Şi dăruiţi din aceea cu ce v‑am înzestrat Noi, înainte de ce vine moartea la vreu­nul din voi, şi acela zice: “Doamne, de ai întîrzia cu mine pînă la un termen aproape, atunci aş da milo­stenii şi aş fi unul dintre drepţi”.

11.    Însă Dumnezeu nu va întîr­zia cu un suflet, dacă a venit termenul său şi Dumnezeu ştie ce faceţi.

 

LXIV

SURA ÎNŞELĂRII ÎNTREOLALTĂ

Din Mekka şi este cu optsprezece semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Îl preamăreşte pe Dumnezeu ceea ce e în ceruri şi pe pămînt; a Lui este stăpînirea şi a Lui lauda şi El este atot­puternic.

2.      El este Cel ce v‑a făcut şi unii din voi sînt necredincioşi, alţii credincioşi. Şi Dumne­zeu vede ce faceţi.

3.      El este Cel ce a făcut cerurile şi pămîntul într‑adevăr şi El v‑a plăsmuit pe voi şi a făcut frumos chipul vostru şi la El este drumul.

4.      El ştie ce este în ceruri şi pe pămînt şi El ştie ce ascundeţi şi ce descope­riţi. Şi Dumnezeu cunoaşte lăuntrul piepturilor.

5.      Oare n‑a venit la voi vestea despre cei necredincioşi acum de’nainte? Ei doar gustară nevoia lucrului lor şi pentru ei era pedeapsă dureroasă.

6.      Aceasta, pentru că au venit la ei trimişii lor cu semne răsvădite, iar ei ziseră: “Oare să ne ocîrmuiască oameni?” Şi aşa nu crezură ei şi întoar­seră spatele. Şi Dumnezeu n‑are lipsă de ei, şi Dumne­zeu este bogat, lăudat.

7.      Zic cei necredincioşi că nu vor fi înviaţi. Spune: “Ba da, pe Domnul meu, veţi fi în­viaţi, apoi vi se va vesti ce aţi făcut”. Şi aceasta este uşor pentru Dumnezeu.

8.      Deci, credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi în lumina pe care am tri­mis‑o Noi; şi Dumnezeu ştie ce faceţi.

9.      Ziua în care vă va aduna El la ziua adunării, aceea este, ziua înşelării între olaltă[8]; şi cel ce crede în Dumnezeu şi se poartă bine, ale acestui răutăţi le va acoperi El, iar pe dînsul îl va lăsa să intre în grădini pătrun­se cu rîuri pe de desupt; acolo vor petrece ei în veci. Aceasta este marea fericire.

10.    Aceia care nu cred şi ţin de mincinoase semnele Noas­tre, aceia sînt tova­răşii fo­cului, acolo vor petrece de veci; rău este drumul.

11.    Nu se întîmplă nenorocire, fără voia lui Dumnezeu, şi cine crede în Dum­nezeu, a acelui inimă o ocîrmuieşte El. Şi Dumnezeu ştie toate.

12.    Deci, ascultaţi de Dumnezeu şi ascultaţi de cel trimis; iar dacă întoarceţi spatele — treaba trimisului Nostru este numai propovăduire răsvădită.

13.    Dumnezeu! Nu este Dum­nezeu afară de El, şi în Dum­nezeu să se încrea­dă cei cre­dincioşi.

14.    O, voi, cei ce credeţi, în mu­ierile voastre şi copiii voştri aveţi un du­şman[9]; deci, feriţi‑vă de ei. Dar dacă uitaţi şi dăruiţi şi iertaţi, atunci Dumnezeu este iertător, în­durător.

15.    Averile voastre şi copiii voş­tri sînt o ispită, iar la Dum­nezeu este răsplată mare.

16.    Deci, temeţi‑vă de Dumne­zeu după putinţă şi auziţi, şi ascultaţi, şi dăru­iţi spre bi­nele sufletelor voastre, şi cel ce se fereşte de zgîrcenia sufletului său, aceia vor umbla bine.

17.    Dacă veţi împrumuta lui Dumnezeu un împrumut frumos, El vi‑l va da înapoi îndoit şi vă va ierta; Dumne­zeu doar este mulţumit, blînd.

18.    El cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite, El, cel pu­ternic, înţelept.

 

LXV

SURA DESPĂRŢIRII

Din Medina şi este cu douăsprezece semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      O, profetule, dacă vă despăr­ţiţi de muieri, atunci despărţiţi‑vă la vremea lor[10] şi soco­tiţi timpul şi temeţi‑vă de Dumnezeu, Domnul vostru. Nu le alungaţi din casele voastre şi ele să nu iasă, doară dacă au făcut curvie răsvădită. Acestea sînt po­runcile lui Dumnezeu şi cel ce calcă poruncile lui Dum­nezeu, păcătuieşte împotriva sa însuşi. Doar nu ştii, ori de nu va lăsa Dumnezeu să se întîmple ceva după aceasta[11].

2.      Şi dacă au ajuns termenul lor, atunci sau ţineţi‑le înapoi cu bine, sau despărţiţi‑vă de ele cu bine şi luaţi ca martori oameni cuviincioşi dintre voi şi daţi mărturie înaintea lui Dumnezeu. Cu aceasta, se îndeamnă cel ce crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi, şi cel ce se teme de Dumne­zeu, aceluia îi dă El o ieşire [bună] şi‑l înzestrează de unde nici nu aşteaptă.

3.      Şi cine se încrede în Dum­nezeu, pentru aceia este El ajungător. Dumne­zeu ajunge afacerea Sa. Dumnezeu a dat o menire fiecărui lucru.

4.      Şi acelea dintre muierile voastre care nu mai au să aştepte curăţire, dacă staţi la îndoială, socotiţi‑le trei luni, şi de asemenea celor ce încă n‑au a­vut curăţire, iar cele îngreunate — termenul lor să fie pînă ce vor depune sarcina lor. Şi cel ce se teme de Dumnezeu, aceluia îi face El uşoară po­runca.

5.      Aceasta este porunca lui Dumnezeu, care a trimis‑o la voi, şi cel ce se te­me de Dum­nezeu, aceluia îi acoperă El răutăţile şi îi măreşte răs­plata.

6.      Lăsaţi‑le[12] sa locuiască unde locuiţi voi, după cum e ave­rea voastră, şi nu le faceţi daună, ca să le necăjiţi; şi dacă sînt ele îngreunate, cheltuiţi pentru ele pînă vor depune sarcina lor, şi dacă alăptează pentru voi, da­ţi‑le simbria lor şi sfătuiţi‑vă întreolaltă după cuviinţă. Şi dacă aflaţi greutăţi, să alăp­teze alta pentru dînsa.

7.      Cel ce are avere, să cheltu­iască din averea sa; iar celui ce‑i este măsura­tă înzestra­rea, să cheltuiască din ceea ce i‑a dat Dumnezeu. Dum­nezeu nu‑l sileşte pe nime­nea la mai mult decît i‑a dat. După greutate dă Dum­ne­zeu uşurinţă.

8.      Şi cîte cetăţi s‑au răzvrătit împotriva Iui Dumnezeu şi a trimişilor Săi! De aceea am socotit Noi socoteală aspră cu ele şi le‑am pedepsit cu pedeapsă grea.

9.      Şi ele gustară nenorocirea afacerii lor şi sfîrşitul afacerii lor a fost pieirea.

10.    Dumnezeu a pregătit pentru el pedeapsă aspră, deci temeţi‑vă de Dum­nezeu, voi, cei pricepuţi.

11.    Către voi, cei credincioşi, a trimis Dumnezeu o îndem­nare, un trimis, care vă citeş­te semnele răsvădite ale lui Dumnezeu, ca să‑i scoată pe cei ce cred şi se poartă bine de la întuneric la lumină. Şi cel ce crede în Dumnezeu şi se poartă bine, pe acela îl lasă să intre în grădini pă­trunse cu rîuri pe de desupt, acolo vor petrece pe veci. O înzestrare frumoasă a hotărît Dumnezeu pentru el.

12.    Dumnezeu este cel ce a făcut şapte ceruri şi tot atîtea pămînturi; se co­boară poruncă între ele, pentru ca să ştiţi că Dumnezeu este atotputer­nic şi că toate lucrurile le cuprin­de El cu ştiinţă.

 

LXVI

SURA OPRELIŞTII

Din Medina şi este cu douăsprezece semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      O, profetule, de ce opreşti ceea ce ţi‑a iertat Dumnezeu, ca să‑ţi cîştigi plăcerea muie­rilor tale? Dumnezeu doară este iertător, îndurător[13].

2.      Dumnezeu doară v‑a orînduit delegarea jurămintelor[14] voastre şi Dum­nezeu este stăpînul vostru. Şi El este cel ştiutor, înţelept.

3.      Şi cînd i‑a spus în taină pro­fetul uneia dintre muierile sale o întîmplare, şi ea a po­vestit‑o şi Dumnezeu i‑a vestit‑o aceasta lui, atunci el a înştiin­ţat‑o despre o parte şi o parte a tăcut‑o. Şi cînd i‑a povestit el, zise ea: “Cine ţi‑a povestit‑o aceasta?” El zise: “Mi‑a povestit‑o cel ştiutor, price­put”.

4.      Dacă vă veţi întoarce amîndouă[15] la Dumnezeu, după ce s‑au abătut inimile voas­tre…[16], iar dacă vă daţi mînă de ajutor împotriva lui[17], atunci Dumnezeu este scutitorul lui, şi Gavriil şi fiecare dintre credin­cioşi şi îngerii îi sînt, afară de aceia, ajutători.

5.      Poate dacă se va despărţi el de voi, Dumnezeu îi va da în schimb muieri mai bune decît voi, mosleme, credin­cioase, ascultătoare, căincioase, ru­gătoare, postitoare, cu­noscute de bărbat şi fecioare.

6.      O, voi, cei ce credeţi, păziţi sufletele voastre şi gloatele voastre de focul al cărui ma­terial de ars sînt oamenii şi pietrele[18]; peste astea sînt îngerii, puternici şi aspri, care nu se răzvrătesc împo­triva poruncii lui Dumnezeu şi fac ceea ce li s‑a poruncit.

7.      O, voi, necredincioşilor, nu vă dezvinuiţi în ziua aceea; voi primiţi numai răsplată pentru faptele voastre.

8.      O, voi, cei ce credeţi, întoarceţi‑vă la Dumnezeu întru căinţă sinceră, poate va aco­peri Dumnezeu răutăţile voastre şi vă va lăsa să intraţi în grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt şi pe cei ce cred împreună cu el. Lumina lor se va grăbi înaintea lor şi la dreapta lor[19]. Ei vor zice: “Doamne, fă‑ne deplină lu­mina noastră şi iartă‑ne; Tu, dară, eşti atot­puternic”.

9.      O, profetule, luptă‑te împo­triva necredincioşilor şi a făţarnicilor şi fii crunt cu ei, căci locuinţa lor este iadul şi rău este drumul.

10.    Dumnezeu pune pildă pen­tru cei ce nu cred: muierea lui Noe şi muierea lui Lot. Amîndouă au fost sub doi servi din servii Noştri cei drepţi, şi ele i‑au înşelat şi amîndoi nu îi putură folosi nimic la Dumnezeu şi li se zise: “Intraţi în foc cu cei ce intră!”

11.    Şi Dumnezeu pune o pildă pentru cei credincioşi: muie­rea lui Faraon, cînd zise ea: “Doamne, zideşte‑mi o casă la Tine în rai şi mîntuieşte‑mă de poporul nelegiui­ţilor!”

12.    Şi Maria, fiica lui Imran[20], care a păzit ruşinea ei; Noi deci am suflat în ea din duhul Nostru şi ea a crezut în cuvintele Domnului ei şi în scriptu­rile Sale şi a fost ascultătoare.

 

LXVII

SURA STĂPÎNIRII[21]

Din Mekka şi este cu treizeci de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Binecuvîntat fie acela, în mîna căruia este stăpînirea, şi care are putere peste toate lucrurile;

2.      care a făcut moarte şi viaţă, ca să vă ispitească cine din voi este mai bun întru fapte; şi El este cel puternic, ier­tător;

3.      care a făcut şapte ceruri pes­te olaltă; tu nu vezi în făptu­ra celui îndurat ceva nepo­trivit; deci, ridică iarăşi ochii, ori de vei vedea o crăpătură.

4.      Apoi ridică iarăşi ochii de două ori, se vor introduce la tine ochii tîmpiţi şi slăbiţi.

5.      Şi noi am împodobit cerurile lumii cu candele şi le‑am pus drept pietre pentru satane şi am pregătit pentru ei pe­deapsa flăcării.

6.      Şi pentru cei care nu cred în Domnul lor este pedeapsa iadului şi rău este drumul.

7.      Dacă sînt aruncaţi în el, îi aud urlînd, cînd clocoteşte,

8.      aproape crapă de furie. De cîte ori se aruncă o ceată în el, întreabă păzi­torii săi: “Oare n‑a venit la voi un îndemnător?”

9.      Ei vor zice: “Ba da, a venit un îndemnător la noi, însă noi l‑am învinuit de min­ciună şi am zis: “Nu a trimis Dumnezeu nimica, voi sîn­teţi în rătă­cire mare”.

10.    Şi ei vor zice: “De am fi as­cultat sau am fi avut price­pere, n‑am fi între tovarăşii flăcării”.

11.    Şi ei vor mărturisi păcatele lor, deci departe cu tovarăşii flăcării.

12.    Cei ce se tem de Domnul lor într‑ascuns, pentru aceia va fi iertare şi răs­plată mare.

13.    Şi de ascundeţi vorba voas­tră sau o descoperiţi, El ştie lăuntrul pieptu­rilor.

14.    Oare nu ştie El cine a alcă­tuit, El, cel ager, ştiutor?

15.    El este cel ce v‑a făcut pămîntul ascultător, deci plimbaţi‑vă pe tărîmuri­le sale şi mîncaţi din înzestrarea lui şi la El este învierea.

16.    Sînteţi siguri că Acela din cer nu va lăsa să vă înghită pămîntul? Doar, iată, el se cu­tremură!

17.    Sau sînteţi siguri că Acela din cer nu va trimite asupra voastră un vînt cu piatră? Atunci veţi şti cum a fost îndemnarea Mea.

18.    Şi înaintaşii lor învinuiră de munciună, dar cum a fost lepădarea Mea!

19.    Oare nu văd ei asupra lor păsările întinzînd aripile şi strîngîndu‑le? Numai cel îndurat poate să le ştie, El vede toate lucrurile.

20.    Sau care este acela ce vă este ca o oştire, care vă ajută, afară de cel în­durat? Cei necredincioşi sînt numai înşelăciune.

21.    Sau cine este cel ce vă în­grijeşte, dacă reţine El îngri­jirea Sa? Ba ei rămîn întru îngîmfare şi fug [de adevăr].

22.    Oare cel ce umblă cu faţa plecată este mai bine ocîrmuit decît cel ce um­blă ri­dicat, pe drumul cel drept?

23.    Spune: “El este cel ce v‑a fă­cut şi v‑a dat auz şi văz, şi inimi”. Numai pu­ţin sînteţi mulţumitori.

24.    Spune: “El este cel ce v‑a semănat în pămînt şi la El vă veţi aduna”.

25.    Şi ei spun: “Cînd va fi aceas­tă făgăduinţă, dacă iubiţi adevărul?”

26.    Spune: “Ştiinţa este numai la Dumnezeu şi eu sînt un în­demnător răs­vedit”.

27.    Şi cînd vor vedea ei aceasta de aproape, se vor întrista feţele celor necre­dincioşi şi se va spune: “Aceasta este aceea ce aţi chemat voi!”

28.    Spune: “Ce credeţi de mă va nimici Dumnezeu pe mine şi pe cei împreu­nă cu mine sau de se va îndura de noi, dar cine îi va scuti pe cei necre­dincioşi de pedeapsă dure­roasă?”

29.    Spune: “El este cel îndurător. Noi credem în El şi în El ne încredem, şi voi veţi înţelege cine este în rătăcire răsvădită”.

30.    Spune: “Ce credeţi, de se va strecura dimineaţa apa voas­tră [în pămînt], cine vă va aduce, atunci, apă izvorî‑toare?”

 

LXVIII

SURA CONDEIULUI[22]

Din Mekka şi este cu cincizeci şi două de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      N. Pe condei şi ceea ce scriu ei —

2.      tu nu eşti — pe mila Dom­nului tău — îndrăcit!

3.      Şi vei primi răsplată nescur­tată

4.      şi eşti de fire cinstită.

5.      Şi vei vedea tu şi vor vedea ei

6.      cine din voi este nebun.

7.      Domnul tău ştie mai bine cine a rătăcit de la drumul Său şi El cunoaşte mai bine pe cei ocîrmuiţi.

8.      Deci, nu asculta de cei ce învinuiesc de minciună.

9.      Ei doresc să fii prietenos, şi ei vor fi prietenoşi.

10.    Şi nu asculta de tot jurătorul dispreţuit[23],

11.    de defăimătorul, care umblă cu clevetiri,

12.    care împiedică binele, nele­giuitul, păcătosul,

13.    crudul, ba încă şi bastardul,

14.    chiar dacă e bogat în avere şi copii.

15.    Dacă i se citesc semnele Noas­tre, zice el: “Basme de‑ale înaintaşilor!”

16.    Noi îi vom pune un semn pe nas.

17.    Noi i‑am ispitit precum i‑am ispitit, pe tovarăşii grădinii, cînd jurară că dimineaţă vor culege.

18.    Şi nu puseră condiţia[24].

19.    De aceea a înconjurat‑o ni­micire de la domnul tău pe cînd dormeau ei.

20.    Şi, dimineaţa, a fost ea ca şi culeasă.

21.    Şi, dimineaţă, strigară ei:

22.    “Mergeţi, dimineaţă, pe ogor, de voiţi să culegeţi!”

23.    Atunci purceseră ei, dimi­neaţă, şoptind întreolaltă:

24.    “Să nu intre astăzi la voi un sărman”.

25.    Şi dimineaţă purceseră cu acest propus hotărît.

26.    Şi cînd o văzură, ziseră: “Noi am rătăcit;

27.    ba nouă ne sînt oprite [rodurile]“.

28.    Zise cel mai vrednic dintre ei: “Oare nu v‑am spus: De ce nu lăudaţi?”[25]

29.    Ei ziseră: “Laudă Domnului nostru! Noi am fost nelegiuiţi!”

30.    Şi începuseră să se mustre întreolaltă.

31.    Ei ziseră: “Vai de noi, am păcătuit.

32.    Poate ne va da în schimb Domnul nostru una mai bună[26] decît aceasta. Noi îl rugăm pe Domnul nostru”.

33.    Aşa a fost pedeapsa, însă pedeapsa lumii de apoi este mai mare. O, dacă ar şti‑o ei![27]

34.    Pentru cei ce se tem de Dum­nezeu, sînt la Domnul lor grădini ale plăcerii.

35.    Oare să‑i punem noi pe moslemi deopotrivă cu cei nelegiuiţi?

36.    Ce vă este? Cum judecaţi?

37.    Sau aveţi o carte din care învăţaţi,

38.    ca să aveţi acolo ceea ce vă alegeţi?

39.    Sau aveţi jurăminte de la Noi, care leagă pînă la ziua învierii, ca să aveţi ceea ce aţi chibzuit?

40.    Întreabă‑i care din ei este pentru aceasta chezaş?

41.    Sau au “tovarăşi”; să aduci pe tovarăşii lor, dacă iubesc adevărul!

42.    Într‑o zi se va descoperi soldul[28] şi ei vor fi chemaţi la închinare, însă nu vor putea.

43.    Plecaţi sînt ochii lor, ruşinea îi acoperă, pentru că au fost chemaţi la în­chinare, cînd erau în pace.

44.    Deci, lasă‑mă pe Mine şi pe cel ce ţine de mincinoasă vestea aceasta. Noi îi vom pedepsi treptiş, de unde nici nu vor şti.

45.    Şi eu voi să întîrziu cu ei; vicleşugul Meu este hotărît.

46.    Sau ceri de la ei răsplată, şi ei sînt încărcaţi cu datorii?

47.    Sau sînt cele ascunse la ei şi ei le scriu?

48.    Deci, aşteaptă judecata Dom­nului tău şi nu va fi ca tova­răşul peştelui[29], cînd strigă el fiind întru strîmtoare.

49.    De nu l‑ar fi ajuns îndurare de la Domnul său, ar fi fost aruncat la mal şi acoperit de ruşine.

50.    Însă l‑a ales Domnul său şi l‑a făcut drept.

51.    Şi necredincioşii mai că te‑ar aduce la cădere cu privirile lor, cînd aud îndemnarea; şi ei zic: “El este îndrăcit!”

52.    Însă el[30] nu este alta, decît o îndemnare pentru lume.

 

LXIX

SURA CELEI NEÎNCONJURATE[31]

Din Mekka şi este cu cincizeci şi două de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Cea neînconjurată!

2.      Ce este cea neînconjurată?

3.      Ce te face să înţelegi ce este cea neînconj urată?

4.      De minciunoasă au ţinut Thamud şi Ad[32] ziua judecăţii

5.      şi cît îl priveşte pe Thamud, pieiră prin furtună,

6.      iar cît îl priveşte pe Ad, pie­iră ei într‑un vînt şuierător, turbat,

7.      pe care‑l puse El în slujbă împotriva lor şapte nopţi şi opt zile nenorocite; şi ai fi putut să vezi acolo poporul întins, ca trunchi deşerţi de fenic.

8.      Oare mai vezi să fi rămas unul din ei?

9.      Şi Faraon, şi înaintaşii săi, şi cele două dărîmate[33] păcătuiră

10.    şi se răzvrătiră împotriva trimisului Domnului lor; şi El i‑a apucat cu pe­deapsă de tot mare.

11.    Cînd s‑a umflat marea, v‑am purtat Noi în corabie,

12.    ca să vă facem vouă spre pomenire şi ca să‑şi aducă aminte de aceasta urechea ce‑şi aduce aminte.

13.    Şi cînd se va sufla în trîmbiţă cu o unică suflare

14.    Şi vor fi ridicaţi pămîntul şi munţii şi vor fi striviţi cu o singură strivire,

15.    în ziua aceea, se va întîmpla ceea ce are să se întîmple[34]

16.    şi va crăpa cerul, căci în ziua aceea se va rumpe;

17.    şi îngerii vor fi la marginile sale şi opt vor purta tronul Domnului tău asupra lor, în ziua aceea,

18.    în ziua aceea, veţi fi aduşi; nimic ascuns să nu fie ascuns de voi.

19.    Şi cît îl priveşte pe acela căruia i se va da cartea în dreapta sa, el va zice: “Luaţi, citiţi cartea mea!

20.    Credeam că voi întîmpina socoteala mea”.

21.    Şi el să fie în viaţă plăcută,

22.    în grădina înaltă,

23.    cu strugurii apropiaţi:

24.    “Mîncaţi şi beţi de bine pen­tru ceea ce aţi dat înainte, în zilele trecute!”

25.    Cît îl priveşte însă pe acela căruia i se va da cartea în stînga sa, el va zice: “Vai, de nu mi s‑ar fi dat cartea mea.

26.    Şi de n‑aş fi ştiut ce este so­coteala mea!

27.    Vai, de ar fi făcut ea[35] un sfîrşit cu mine!

28.    Nu mi‑a folosit averea mea!

29.    Mi‑a pierit puterea mea!”

30.    “Apucaţi‑l şi legaţi‑l,

31.    apoi lăsaţi‑l să ardă în iad!

32.    Apoi băgaţi‑l într‑un lanţ de şaptezeci de coţi măsură!

33.    El n‑a crezut în Dumnezeu cel mare

34.    şi nu s‑a îngrijit de ospătarea sărmanilor.

35.    De aceea, n‑are astăzi prieten

36.    şi nici mîncare, afară de pu­roi,

37.    pe care nu‑l mănîncă decît păcătoşii”.

38.    Şi eu jur pe ceea ce vedeţi

39.    şi pe ceea ce nu vedeţi,

40.    acesta este cuvîntul unui tri­mis cinstit,

41.    şi nu cuvîntul unui poet. Puţin numai credeţi.

42.    Şi nu cuvîntul unui prevesti­tor. Puţin numai vă lăsaţi însemnaţi.

43.    O trimitere de la Domnul veacurilor;

44.    Şi de ar fi născocit el[36] cîteva vorbe împotriva voastră,

45.    atunci l‑am fi apucat Noi de dreapta [sa],

46.    apoi i‑am fi tăiat vîna inimii

47.    şi nici unul din voi nu Ne‑ar fi oprit.

48.    Dar el[37] este pentru cei ce se tem de Dumnezeu o îndem­nare,

49.    şi noi ştim că unii din voi îl ţin de minciunos.

50.    Şi el este suspin pentru ne­credincioşi,

51.    şi el este adevărul siguranţei.

52.    Deci laudă numele Domnu­lui tău cel mare!