L

SURA K[1]

Din Mekka şi este cu patruzeci şi cinci de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. K. Pe Coranul cel prealăudat!

2. însă ei se miră că a venit la ei un îndemnător dintre ei, şi cei necredin­cioşi zic: “Acesta este un lucru minunat!

3. Poate dacă am murit şi ne‑am făcut ţărînă…?[2] Aceasta este o reîntoar­cere îndepărtată”.

4. Noi ştim că s‑a stricat pămîntul de către ei, şi la Noi este o carte, care păzeşte.

5. Ei însă adevărul îl învinuiră de minciună, după ce veni la ei, şi ei sînt într‑o stare în­curcată.

6. Oare nu privesc ei spre cer în sus, cum l‑am zidit Noi şi l‑am împodobit şi n‑are cră­pături.

7. Şi pămîntul Noi l‑am întins şi am aruncat pe el munţi puternici şi am lăsat să răsară pe el tot felul frumos,

8. spre pricepere şi îndemnare pentru tot robul căincios.

9. Şi Noi trimitem din ceruri apă binecuvîntată şi prin ea lăsăm să răsară grădini şi grînele recoltei

10. şi fenici înalţi cu roduri rîn‑duite,

11. spre îngrijirea robilor. Şi Noi înviem prin ea o ţară moartă. Astfel va fi ieşirea [din mor­minte].

12. înaintea lor învinuiră de minciună poporul lui Noe şi locuitorii din Er‑Rass[3] şi Thamud[4].

13. Şi Ad[5], şi Faraon, şi fraţii lui Lot, şi locuitorii pădurii[6], şi poporul lui Tubba[7]. Toţi îi învinuiră de minciună pe trimişi şi ameninţarea mea s‑a adeverit…

14. Oare am slăbit Noi la făptura întîia?[8] Dar ei sînt în rătăcire cu privire la o făptură nouă[9].

15. Şi Noi l‑am făcut pe om, şi Noi ştim ce şopteşte în el su­fletul său, căci Noi îi sîntem mai aproape decît vîna gîtului.

16. Cînd se întîlnesc cei doi întîlnitori[10], şezînd în dreapta şi în stînga,

17. nu va vorbi el un cuvînt, dar lîngă el este un păzitor la îndemînă[11].

18. Şi vine beţia morţii, în adevăr: “Aceasta e ceea de ce te‑ai ferit”.

19. Şi se va suna în trîmbiţă, aceasta e ziua ameninţată.

20. Şi va veni fiecare suflet cu un hăitaş şi un martor.

21. “Tu n‑ai băgat de seamă şi noi am luat de pe tine vălul tău şi vederea ta astăzi este aspră”[12].

22. Şi tovarăşul său va zice: “Aceasta este ceea ce este pregătit la mine!”

23. “Aruncaţi în iad pe tot necre­dinciosul răzvrătit,

24. cel ce împiedică binele, păcă­tosul, îndoiosul,

25. care pune lîngă Dumnezeu alt Dumnezeu; deci, aruncaţi‑l în pedeapsă aspră!”[13]

26. Tovarăşul său[14] va zice: “Doamne, nu l‑am amăgit, însă el era în rătăcire adîncă”.

27. El va zice: “Nu vă certaţi îna­intea Mea; Eu ameninţarea v‑am trimis‑o de’nainte.

28. Nu se schimbă la Mine cuvîntul şi Eu nu fac strîmbătate servilor”.

29. În ziua aceea, vom zice Noi iadului: “Eşti tu plin?” El va zice: “Este încă mai mult?”

30. Şi se va aduce raiul aproape pentru cei ce se tem de Dum­nezeu, nu de­parte:

31. “Aceasta este ceea ce vi s‑a făgăduit — fiecărui căincios ce păzeşte [po­runcile],

32. ce se teme de cel îndurător într‑ascuns şi vine cu inimă înfrîntă.

33. Intraţi cu pace! Aceasta este ziua veşniciei”.

34. Şi vor avea acolo ce vor voi, şi la Noi este înmulţirea[15].

35. Şi înaintea lor am nimicit Noi cîte neamuri care erau mai tari la putere decît ei. Purcedeţi prin ţară, ori de este adăpost.

36. întru aceasta este o îndem­nare pentru cel ce are inimă, sau ascultă şi este martor.

37. Noi am făcut cerurile şi pă‑mîntul şi ce e între ele în şase zile şi nu Ne‑a cuprins obo­seala.

38. Deci, rabdă ceea ce spun ei şi preamăreşte cu laudă pe Domnul tău, înaintea răsări­tului soarelui şi a apusului său.

39. Şi noaptea preamăreşte‑L şi [fă] sfîrşiturile închinăciunii[16].

40. Şi ascultă de ziua cînd va chema vestitorul din Ioc apropiat.

41. Ziua, cînd vor auzi ei strigă­tul în adevăr, aceea este ziua ieşirii [din mor­mînt].

42. Noi înviem şi omorîm, şi la Noi este drumul,

43. în ziua cînd crapă asupra lor[17] pămîntul cu grabă — aceasta e o aduna­re uşoară pentru Noi.

44. Noi ştim ce vorbesc ei şi tu nu eşti pus asupra lor să‑i sileşti.

45. Deci, îndeamnă‑l, prin Co­ran, pe cel ce se teme de ame­ninţarea Mea.

LI

SURA ÎMPRĂŞTIETORILOR

Din Mekka şi este cu şaizeci de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. Pe cei ce împrăştie întru împrăştiere[18]

2. şi cei ce poartă sarcina[19],

3. şi pe cele ce grăbesc iute[20],

4. şi pe cei ce împart afaceri[21],

5. ceea ce vi s‑a ameninţat, este adevăr,

6. şi judecata este hotărîtă.

7. Şi pe cer şi drumurile sale,

8. voi sînteţi cu vorbă răzvră­tită.

9. Întors de la el[22] este cel ce este întors[23].

10. Moartea pentru mincinoşi,

11. care sînt nepăsători, în potop [de neştiinţă]!

12. Ei vor întreba: “Cînd este ziua judecăţii?”

13. în ziua aceea, să fie ispitiţi prin foc:

14. “Gustaţi ispita! Aceasta e ceea ce aţi dorit!”

15. Cei ce se tem de Dumnezeu, vin în grădini şi la izvoare,

16. primind ce le‑a dat Domnul lor; ei înainte doară au fost drepţi.

17. Dormiră numai puţin noaptea[24]

18. şi în zori se rugară de iertare.

19. Şi în averea lor era ceea ce se cuvine cerşetorului şi celui ce se ruşinează [să ceară].

20. Şi pe pămînt sînt semne pen­tru cei ce cred cu putere,

21. şi la voi înşivă — oare nu ve­deţi?

22. Şi în cer este înzestrarea voas­tră şi ceea ce vi s‑a făgăduit.

23. Şi pe Domnul cerului şi al pămîntului, aceasta este ade­vărat, ca şi ceea ce vorbiţi.

24. N‑a venit la timp istoria oas­peţilor cinstiţi ai lui Avraam?

25. Cînd intrară la el şi ziseră: “Pace!”, El zise: “Pace!”

26. Şi el merse o parte la gloata sa şi aduse un viţel gras.

27. Şi li‑l aduse şi zise: “Oare nu veţi mînca?”

28. Şi‑l apucă frica înaintea lor[25]. Ei ziseră: “Nu te teme!” Şi‑i vestiră un fecior înţelept.

29. Şi femeia sa se apropie cu zgomot şi‑şi lovea faţa zicînd: “Babă stearpă!”

30. Ei ziseră: “Aşa zice Domnul tău. El, cel înţelept, ştiutor”.

31. El zise:”Care este afacerea voastră, o, trimişilor?”

32. Ei ziseră: “Noi sîntem trimişi la un popor nelegiuit,

33. ca să trimitem asupra lor pietre de lut,

34. însemnate de Domnul tău pentru păcătoşi[26].

35. Şi noi lăsarăm să iasă afară pe cei credincioşi dintre ei,

36. însă găsirăm acolo numai o casă de moslemi

37. şi noi lăsarăm în ea[27] un semn pentru cei ce se tem de pe­deapsă dure­roasă.

38. Şi în Moise, cînd îl trimiserăm la Faraon cu împuterni­cire răsvădită.

39. Şi el se întoarse în unghiul său şi zise: “Un fermecător sau un îndrăcit!”

40. Şi noi îl apucarăm pe el şi oştirea sa şi‑l aruncarăm în mare, căci era vinovat.

41. Şi în Ad[28] făcurăm un semn, cînd trimiserăm la el vîntul sterp,

42. care nu lăsa nimic, unde venea, decît că făcea fărîme.

43. Şi în Thamud[29], cînd li se spuse: “Folosiţi‑vă pînă la o vreme!”

44. însă ei au fost îngîmfaţi faţă de porunca Domnului lor; atunci i‑a apucat trăsnetul, pe cînd priveau.

45. Şi ei nu putură să stea şi nu fură mîntuiţi.

46. Şi poporul lui Noe înainte: ei erau un popor nelegiuit.

47. Şi cerul Noi l‑am zidit cu pu­tere şi‑l făcurăm larg.

48. Şi pămîntul Noi l‑am întins şi frumos l‑am aşternut.

49. Şi din toate cele Noi am fă­cut perechi, poate vă veţi lă­sa îndemnaţi.

50. Deci, fugiţi la Dumnezeu, eu vă sînt vouă un îndemnător răsvădit.

51. Şi nu puneţi lîngă Dumne­zeu alt Dumnezeu; eu vă sînt de la El un îndemnător răsvădit.

52. Aşa nu veni la înaintaşii lor vreun trimis, fără ca ei să zi­că: “Este un fermecător sau un îndrăcit!”

53. Oare au primit aceasta[30] ca moştenire? Ba ei sînt un po­por răzvrătit.

54. Deci, întoarce‑te de la ei şi nu vei fi vinovat.

55. Şi îndeamnă, căci îndemna­rea foloseşte credincioşilor.

56. Şi duhurile şi oamenii i‑am făcut numai ca să‑Mi slujeas­că.

57. Nu doresc de la ei îngrijire şi nu doresc să Mă nutrească.

58. Dumnezeu este îngrijitor, Domnul puterii, cel statornic.

59. Pentru cei nelegiuţi să fie o parte, asemenea părţii tova­răşilor lor, dar ei să nu ceară grabă.

60. Şi vai de cei necredincioşi pentru ziua ce li s‑a amenin­ţat.

LII

SURA MUNTELUI

Din Mekka şi este cu patruzeci şi nouă de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. Pe munte[31]

2. şi pe cartea[32], scrisă

3. pe pergament întins,

4. şi pe casa cercetată[33],

5. şi pe acoperămîntul înălţat[34],

6. şi pe marea umflată,

7. pedeapsa Domnului tău este hotărîtă.

8. Nimenea n‑o poate opri,

9. în ziua cînd se va clătina cerul

10. şi se vor mişca munţii;

11. vai, în ziua aceea, de cei ce învinuiau de minciună

12. şi se jucau cu vorba!

13. În ziua aceea, să fie aruncaţi în focul iadului:

14. “Acesta este focul ce l‑aţi ţi­nut de minciună!

15. Oare este aceasta fermecă‑tură sau nu vedeţi?

16. Ardeţi în el şi răbdaţi sau nu răbdaţi, e totuna pentru voi, voi primiţi nu­mai răsplată pentru faptele voastre.”

17. Cei ce se tem de Dumnezeu vin în grădini şi la plăcere,

18. bucurîndu‑se de ceea ce Ie‑a dat lor Domnul lor. Şi i‑a ferit pe ei Domnul lor de pe­deapsa iadului.

19. “Mîncaţi şi beţi şi să vă fie de bine pentru faptele voastre!”

20. Ei stau întinşi pe tronuri, în rînd, şi Noi îi căsătorim cu copile oacheşe.

21. Şi cei ce cred şi ale căror odrasle urmează în credinţă, pe aceia îi vom împreuna cu urmaşii lor şi nu‑i vom scur­ta întru nimic din faptele lor. Fiecare este chezaş pentru lucrul ce şi l‑a agonisit.

22. Şi Noi le vom da prisosinţă întru roduri şi carne, cum vor dori.

23. Acolo‑şi vor întinde unul al­tuia un pahar fără vorbă goală şi păcat în el.

24. Şi vor umbla în jur pe la ei feciori ca mărgăritarele as­cunse.

25. Şi unul se va întoarce spre celălalt, întrebîndu‑se.

26. Ei vor zice: “Noi am fost înain­te, în gloata noastră, îngrijiţi[35],

27. însă Dumnezeu s‑a îndurat de noi şi ne‑a mîntuit de pedeapsa vîntului fierbinte.

28. Noi am strigat înainte Ia Dîn‑sul. El este cel blînd, îndu­rat”.

29. Deci, îndeamnă, căci, pe îndurarea Domnului tău, nu eşti vrăjitor şi nici îndrăcit!

30. Poate zic ei: “Un poet! Voim să aşteptăm la el nevoile vremii”[36].

31. Spune: “Aşteptaţi! Şi eu aş­tept cu voi”.

32. Sau le porunceşte aceasta visurile lor, sau sînt ei un po­por rătăcitor?

33. Sau ei zic: “El l‑a născocit!”[37] Dar nu vor să creadă.

34. Ei să aducă o istorie ca aceas­ta, dacă iubesc adevărul.

35. Sau fură ei făcuţi din nimic, sau sînt ei făcătorii?

36. Sau făcură ei cerurile şi pămîntul? Ba, ei nu cred în tărie.

37. Sau sînt la ei comorile Dom­nului Tău? Sau sînt ei stăpîni?

38. Sau au ei o scară, pe care pot asculta?[38] Atunci, cel ce as­cultă să aducă împuternicire răsvădită.

39. Sau are El fiice şi voi aveţi fii?

40. Sau ceri de la ei simbrie şi ei sînt încărcaţi cu datorii?

41. Sau la ei sînt cele ascunse, încît ei le scriu?

42. Sau voiesc ei vicleşug? Însă împotriva nelegiuiţilor se face vicleşug.

43. Sau au ei un Dumnezeu, afară de Dumnezeu? Mărire lui Dumnezeu, afară de ceea ce‑i fac ei ca tovarăş!

44. Şi de ar vedea ei o bucată de cer căzînd, ar zice: “Un nour gros!”

45. Deci, lasă‑i pînă ce vor întîlni ziua lor, în care vor leşina:

46. ziua în care nu le va folosi nimic vicleşugul lor, şi ei nu vor fi mîntuiţi.

47. Şi pentru cei nelegiuiţi mai este o pedeapsă, afară de aceasta, însă cei mai mulţi din ei nu o ştiu.

48. Şi aşteaptă judecata Domnu­lui tău, căci tu eşti în ochii Noştri şi laudă mărirea Dom­nului tău, cînd te scoli,

49. şi noaptea laudă‑l, şi cînd apun stelele.

LIII

SURA STELEI

Din Mekka şi este cu şaizeci şi două de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. Pe steaua, care apune,

2. tovarăşul nostru[39] nu rătăceş­te şi nu se înşeală,

3. nici vorbeşte din poftă.

4. El[40] este numai o descoperire descoperită;

5. pe el[41] l‑a învăţat cel tare la putere[42],

6. Domnul priceperii. Şi a stat drept,

7. şi era pe orizontul cel mai înalt.

8. Atunci s‑a apropiat el şi a venit mai aproape

9. şi era departe de două arcuri sau mai aproape,

10. şi a descoperit robului său ceea ce i‑a descoperit.

11. N‑a minţit inima ceea ce a văzut el.

12. Voiţi să vă îndoiţi de ceea ce a văzut el?

13. Şi el l‑a văzut altă dată

14. la lotusul hotarului[43],

15. lîngă grădina locuinţei.

16. Cînd acoperea lotusul ceea ce îl acoperea[44].

17. Nu s‑a abătut privirea şi n‑a trecut mai departe.

18. Da, el a văzut cele mai mari din semnele Domnului său.

19. Ce credeţi despre Allît şi El‑Uzza

20. şi Manît, a treia după ele?[45]

21. Să aveţi voi fii şi El fiice?

22. Aceasta ar fi o împărţire nedreaptă.

23. Acestea sînt numai numiri pe care le‑aţi numit voi şi părinţii voştri. Dumnezeu n‑a trimis asupra lor împu­ternicire. Ei urmară numai unei credinţe deşarte şi pof­tei inimii lor şi la ei a venit de la Domnul lor ocîrmuirea.

24. Oare să aibă omul ceea ce doreşte?

25. Însă a lui Dumnezeu este ce­ea ce e pe urmă şi ce e întîi.

26. Şi cîţi îngeri sînt în ceruri, mijlocirea lor nu foloseşte nimic,

27. doar dacă a îngăduit Dum­nezeu cui a voit şi cui i‑a plă­cut.

28. Cei ce nu cred în lumea de apoi numesc pe îngeri cu nume muiereşti.

29. însă ei n‑au ştiinţă despre aceasta; ei urmează numai unei credinţe deşarte, şi cre­dinţa deşartă nu foloseşte faţă de adevăr.

30. Deci, întoarce‑te de la cel ce se abate de la îndemnarea Noastră şi doreşte numai viaţa lumii.

31. Aceasta este obştea ştiinţei lor. Domnul tău ştie mai bi­ne cine rătăceşte de la dru­mul său şi ştie mai bine care este bine ocîrmuit.

32. Şi ale lui Dumnezeu sînt cele din ceruri şi de pe pămînt, ca să răsplătească celor ce fac rău, după faptele lor, şi să răsplătească celor ce se poar­tă bine cu ceea ce e mai bun.

33. Cei ce se feresc de păcate mari şi de lucruri ruşinoase, afară de păcate uşoare, doar Domnul tău este bogat la iertare. El v‑a cunoscut, cînd v‑a scos din pămînt şi cînd eraţi fături în pîntecele mai‑celor voastre. Deci, nu vă ţi­neţi de curaţi voi înşivă. El ştie cine se teme de El.

34. Ce crezi de cel ce se‑ntoarce

35. şi dă puţin şi e zgîrcit?

36. Este la el cunoştinţa celor ascunse şi le vede el?

37. Sau nu i s‑a povestit ce stă pe filele lui Moise

38. şi ale lui Avraam, cel ce a fost cu credinţa[46],

39. ca să nu poarte un suflet încărcat sarcina altuia.

40. Şi că pentru om este numai aceea ce şi‑a agonisit,

41. şi că agonisirea lui să se vadă,

42. apoi să i se răsplătească cu răsplata cuvenită;

43. şi că la Domnul tău este ho­tarul;

44. şi că El face să rîzi şi să plîngi;

45. şi că El este cel ce omoară şi învie;

46. şi că El a făcut perechile, bărbătuş şi femeiuşă,

47. dintr‑o picătură, cînd s‑a văr­sat;

48. şi că a Lui este facerea cea de apoi[47];

49. şi că El îmbogăţeşte şi îndes­tulează;

50. şi că El este Domnul lui Si­rius[48];

51. şi că El l‑a strivit pe Ad dintîi

52. şi pe Thamud şi n‑a lăsat nimic;

53. şi poporul lui Noe înainte; ei erau foarte nelegiuiţi şi păcă­toşi;

54. şi cetăţile risipite[49] le‑a dărîmat El

55. şi le‑a acoperit ceea ce le aco­peră[50].

56. De care binefaceri ale Dom­nului tău te îndoieşti?

57. Acesta[51] este un propovă­duitor din propovăduitorii de’nainte.

58. Se apropie [ziua] ce se apro­pie, nimenea, afară de Dum­nezeu, n‑o descoperă.

59. Vă miraţi de această cuvîntare?

60. Şi rîdeţi şi nu plîngeţi?

61. Şi vă jucaţi în deşert?

62. Deci, închinaţi‑vă înaintea lui Dumnezeu şi slujiţi‑L.

LIV SURA LUNII

Din Mekka şi este cu cincizeci şi cinci de semne.

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. S‑a apropiat ora şi s‑a despi­cat luna[52],

2. Însă, cînd văd ei un semn, se întorc şi zic: “Fermecătură durătoare!”

3. Şi ei învinuiesc de minciună şi urmează poftele lor, însă tot lucrul este hotărît.

4. Şi a venit la ei o veste înspăi‑mîntătoare[53].

5. O înţelepciune la culme, însă nu folosesc îndemnătorii:

6. Deci, întoarce‑te de la ei, în ziua cînd va chema chemă­torul[54] la un lucru urîcios.

7. Cu privire plecată, vor ieşi ei din morminte, ca şi lăcustele împrăştiate,

8. grăbind spre chemător. Cei necredincioşi vor zice: “Aceas­ta este o zi grea!”

9. Învinuia de minciună înain­tea lor poporul lui Noe şi ei l‑au ţinut de minciunos pe robul Nostru şi ziseră: “în­drăcit!”, şi el fu alungat.

10. Şi el strigă către Domnul său: “Sînt biruit, deci, ajută‑mi!”

11. Şi Noi deschiserăm porţile cerului cu apă curgătoare

12. şi lăsarăm să răsară izvoare din pămînt şi aşa se întîlni apa, după poruncă hotărîtă.

13. Şi Noi îl duserăm[55] [într‑o corabie] din scînduri şi cuie,

14. care purcedea înaintea ochi­lor Noştri: o răsplată pentru că a fost lepădat.

15. Noi am lăsat aceasta în urmă ca semn; oare este cineva care se lasă îndemnat?

16. Şi cum a fost pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!

17. Şi Noi l‑am făcut uşor, Co­ranul, spre îndemnare, dară este cineva care se lasă în­demnat?

18. De minciună învinuia Ad, şi cum a fost pedeapsa Mea, şi îndemnarea Mea!

19. Noi am trimis asupra lor un vînt vîjîitor, într‑o zi nefe­ricită, puternică,

20. care i‑a smuls pe oameni ca pe trunchii de fenici dezră­dăcinaţi.

21. Şi cum a fost pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!

22. Şi Noi l‑am făcut uşor, Cora­nul, spre îndemnare, dară este cineva care se lasă în­demnat?

23. Şi Thamud a învinuit de minciună îndemnarea.

24. Şi ei ziseră: “Oare unui om din noi, unuia singur să‑i ur­măm? Atunci, am fi în rătă­cire şi nebunie.

25. Oare s‑a aruncat asupra lui îndemnarea între noi? Ba el este un minci­nos obraznic”.

26. “Ei vor şti cine este minci­nosul cel obraznic.”

27. Noi le vom trimite lor iapa de cămilă, ca ispită, deci, păzeşte‑i şi ai răb­dare;

28. şi vesteşte‑le, că apa este îm­părţită între ei, fiecare bău­tură să fie adusă [schimbiş][56].

29. Ei însă îl chemară pe tova­răşul lor şi el apucă şi o ologi.

30. Şi cum a fost pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!

31. Noi trimiserăm asupra lor un strigăt[57], şi ei se făcură ca vreascurile făcătorului de staule.

32. Şi Noi l‑am făcut Coranul uşor spre îndemnare; dacă este cineva care se lasă în­demnat?

33. Poporul lui Lot a învinuit de minciună îndemnarea.

34. Noi am trimis asupra lor un vînt ce împrăştia prund; nu­mai gloata lui Lot am mînuit‑o în zori de zi

35. ca o îndurare din partea Noas­tră. Astfel răsplătim Noi ce­lor mulţumitori.

36. Şi el i‑a îndemnat cu privire la apucarea Noastră, dar ei se îndoiră de îndemnare;

37. Şi ei cerură de la el pe oaspe­ţii săi şi Noi le nimicirăm ochii: “Deci gustaţi pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!”

38. Şi dis de dimineaţă îi apucă o pedeapsă durătoare:

39. “Deci gustaţi pedeapsa Mea şi îndemnarea Mea!”

40. Şi Noi făcurăm Coranul uşor la îndemnare, dar este cine să se lase îndemnat?

41. Şi a venit la casa lui Faraon îndemnarea.

42. Ei ţinură de mincinoase toate semnele Noastre şi Noi îi apu­carăm cu apucarea unui pu­ternic, tare.

43. Oare necredincioşii voştri sînt mai buni decît aceia sau este pentru voi mîntuire în scripturi?

44. Sau ei zic: “Noi sîntem o mulţime biruitoare!”

45. Fugărită va fi mulţimea şi ei vor întoarce spatele.

46. însă “ora” este vremea ame­ninţată pentru ei şi “ora” este mai grozavă şi mai amară.

47. Păcătoşii sînt în rătăcire şi în furie.

48. Într‑o zi vor fi tîrîţi în foc pe feţele lor: “Gustaţi atingerea focului iadului!”

49. Toate lucrurile le‑am făcut Noi după o hotărîre.

50. Şi porunca Noastră este nu­mai un unic [cuvînt] ca şi clipita ochiului.

51. Şi Noi îi nimicim pe cei ase­menea vouă; oare este însă unul, care se lasă îndemnat?

52. Şi toate lucrurile cîte le fac ei, stau în cărţi.

53. Şi tot ce e mic şi mare este scris.

54. Cei ce se tem de Dumnezeu vin în grădini cu rîuri

55. la şederea adevărului, la un rege puternic.

LV

SURA CELUI ÎNDURĂTOR

Din Mekka şi este cu şaptezeci şi opt de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. Cel îndurat a învăţat Coranul.

2. El l‑a făcut pe om

3. şi l‑a învăţat [limba] răsvdită.

4. Soarele şi luna [stau] sub orînduiri,

5. şi stelele şi arborii se închină.

6. Şi cerul El l‑a ridicat şi a pus cumpăna,

7. ca să nu greşiţi la cumpănă.

8. Şi cumpăniţi după dreptate şi nu micşoraţi greutatea[58]

9. Şi pămîntul El l‑a pus pentru vietăţi;

10. şi pe el sînt roduri şi fenici cu struguri de flori

11. şi grîne cu paie şi ierburi mi­rositoare.

12. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?[59]

13. El l‑a făcut pe om din tină, ca oalele de lut,

14. şi El a făcut duhurile din foc curat.

15. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

16. Domnul amînduror răsăritu­rilor

17. şi Domnul amînduror apu­surilor[60].

18. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

19. El a slobozit cele două ape, care se întîlnesc[61].

20. între amîndouă este o stavilă pe care n‑o pot trece.

21. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

22. El scoate din amîndouă măr­găritare şi mărgean.

23. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

24. Ale lui sînt corăbiile care trec pe mare ca munţii.

25. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

26. Toate asupra lui[62] sînt trecă­toare.

27. Însă rămîne faţa Domnului tău cu slavă şi cinste.

28. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

29. Pe Dînsul îl roagă ceea ce e în ceruri şi pe pămînt, şi în toată ziua împlineşte El ceva.

30. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

31. Fără odihnă vom fi pentru voi, o, voi, două sarcini[63].

32. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

33. O, adunarea duhurilor şi oamenilor! Dacă puteţi trece peste hotarele cerurilor şi ale pămîntului, treceţi‑le! Nu le puteţi trece decît cu împuter­nicire.

34. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

35. Se va trimite asupra voastră o flacără de foc şi aramă şi nu vi se va ajuta.

36. Şi care binefaceri ale Dom­nului voiţi să le tăgăduiţi amîndoi?

37. Dar dacă se va despica cerul şi va fi roş ca pielea cea roşie?

38. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

39. Şi în ziua aceea nu va fi în­trebat de păcatul său nici om, nici duh.

40. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

41. Cunoscuţi vor fi păcătoşii pe semnele lor şi vor fi apucaţi de chica şi de picioarele lor.

42. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

43. Acesta este iadul pe care‑l tăgăduiau păcătoşii.

44. Ei să umble încolo şi‑ncoace între el şi apă clocotită.

45. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tă­găduiţi amîndoi?

46. Pentru cel ce s‑a temut de lo­cul[64] Domnului său sînt două grădini.

47. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

48. Amîndouă [grădini] cu ramuri.

49. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

50. Acolo sînt două izvoare grab­nice.

51. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

52. Acolo sînt din tot rodul două feluri.

53. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

54. Ei să se întindă pe aşter­nuturi căptuşite cu brocart şi rodurile amînduror grădini sînt aproape.

55. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

56. În ele sînt [copile] cu ochi neprihăniţi, pe care înainte nu le‑a atins nici om, nici duh.

57. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

58. Ca şi cînd ar fi hyacinte şi mărgean.

59. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

60. Oare răsplata binelui să fie alta decît bine?

61. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

62. Şi, afară de acestea, mai sînt două grădini[65].

63. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

64. Cu negreaţă întunecată.

65. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

66. În ele sînt două izvoare bo­gate de apă.

67. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

68. În amîndouă sînt roduri şi fenici, şi granate.

69. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

70. În ele sînt [copile] bune şi frumoase.

71. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

72. Oacheşe, închise în corturi.

73. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

74. Pe care înainte nu le‑a atins nici om, nici duh.

75. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

76. Ei să se întindă pe perini verzi şi pe covoare frumoase.

77. Şi care binefaceri ale Dom­nului vostru voiţi să le tăgă­duiţi amîndoi?

78. Binecuvîntat fie numele Dom­nului tău plin de slavă şi cinste.

LVI

SURA CELEI CE SE ÎNTÎMPLĂ

Din Mekka şi este cu nouăzeci şi şase de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. Cînd se va întîmpla ceea ce se întîmplă[66],

2. nimenea nu va tăgădui în‑tîmplarea ei.

3. Ea umileşte, ea înalţă.

4. Cînd se va cutremura pă‑mîntul întru cutremur

5. şi se vor fărîma munţii întru fărîme,

6. şi vor fi ca fire de colb îm­prăştiate,

7. veţi fi voi de trei feluri:

8. tovarăşii dreptei — ce sînt tovarăşii dreptei?[67]

9. şi tovarăşii stîngii — ce sînt tovarăşii stîngii?[68]

10. şi cei ce merg înainte[69] — merg înainte[70].

11. Ei sînt cei aduşi în apropiere [de Dumnezeu],

12. în grădinile plăcerii.

13. O ceată a celor de’nainte

14. şi puţin din cei de apoi,

15. pe tronuri ţesute,

16. întinşi pe ele faţă în faţă.

17. Pe la ei umblă bieţi nemu­ritori

18. cu ulcioare şi potire şi cu un pahar de la izvor.

19. Nu‑i va durea capul de aceas­ta şi nu se vor îmbăta.

20. Şi roduri, din care îşi aleg,

21. şi carne de pasăre, care nu­mai o poftesc,

22. şi [copile] oacheşe, ca mărgă­ritare ascunse;

23. drept răsplată pentru faptele lor,

24. nu aud acolo vorbă deşartă şi nici învinuire de păcat,

25. numai cuvîntul: “Pace, pace!”

26. Şi tovarăşii dreptei — ce sînt tovarăşii dreptei?[71]

27. Sub lotus fără spini

28. sub pomi de Taiha[72] bine rînduiţi,

29. sub umbre mari

30. şi la ape curgătoare,

31. şi la roduri în mulţime,

32. fără încetare şi fără oprelişte,

33. şi pe aşternuturi ridicate.

34. Noi le‑am făcut pe ele cu facere [osebită]

35. şi le‑am făcut fecioare,

36. drăgălaşe, soaţe de vîrstă,

37. pentru tovarăşii dreptei,

38. o ceată din cei de’nainte

39. şi o ceată din cei de apoi.

40. Şi tovarăşii stîngii — ce sînt tovarăşii stîngii?[73]

41. În vînt arzător şi în apă clo­cotită

42. şi în umbră de fum negru,

43. nu răcoros şi neplăcut.

44. Ei erau înainte buieci

45. şi petreceau în păcate mari

46. şi ziceau:

47. “Oare după ce am murit şi ne‑am făcut ţărînă şi oase, vom învia noi

48. şi protopărinţii noştri?”

49. Spune: “Cei dintîi şi cei de apoi

50. vor fi adunaţi, la termenul unei zile anumite”.

51. Apoi, o, voi, cei ce rătăciţi şi tăgăduiţi,

52. voi veţi mînca din pomul Zakkum[74],

53. şi veţi umplea din el pîntecele,

54. şi veţi bea pe deasupra apă clocotită,

55. şi veţi bea cum beau cămilele bolnave.

56. Aceasta este ospeţia voastră, în ziua judecăţii.

57. Noi v‑am făcut pe voi şi de ce nu voiţi să credeţi?

58. Ce credeţi ceea ce vărsaţi drept sămînţă[75]

59. aţi făcut‑o voi sau am facut‑o Noi?

60. Noi am hotărît între voi moar­te, Noi nu sîntem împiede­caţi,

61. ca să vă înlocuim cu semeni de ai voştri şi să vă facem [din nou] fără să o ştiţi.

62. Voi cunoaşteţi întîia facere, de ce, dar, nu vă lăsaţi în­demnaţi?

63. Oare vedeţi ceea ce semănaţi?

64. Lăsaţi voi aceea să crească, sau sîntem Noi cei ce facem să crească?

65. De am voi Noi, am face aceasta fărîme, şi voi mereu v‑aţi minuna:

66. “Noi ne‑am făcut cheltuieli, dar nouă ne este oprită [recolta]“.

67. Şi vedeţi apa pe care o beţi?

68. Voi aţi trimis‑o din nouri, sau Noi am trimis‑o?

69. De am voi, am face‑o amară; de ce, dar, nu sînteţi mulţu­mitori?

70. Şi vedeţi voi focul pe care‑l aprindeţi?

71. Aţi făcut voi arborele său[76], ori Noi l‑am făcut?

72. Noi l‑am făcut drept îndem­nare şi spre folosul locuito­rilor pustiului.

73. Deci, laudă numele Dom­nului tău, cel mare.

74. Şi eu jur pe apusul stelelor —

75. şi acesta e jurămînt [greu], dacă aţi şti —

76. acesta este un Coran cinstit,

77. într‑o carte ascunsă[77].

78. Să nu‑l atingă decît cei cu­raţi!

79. O trimitere de la Domnul veacurilor.

80. Voiţi această veste să o dis­preţuiţi?

81. Voiţi să vă cîştigaţi jurămînt, învinuind de minciună?

82. Şi cum va fi, de se va sui [sufletul] la gît[78],

83. şi voi, în acea vreme, veţi privi,

84. fiind Noi mai aproape de voi, măcar că nu vedeţi, —

85. de ce, dacă nu sînteţi jude­caţi[79],

86. nu‑l duceţi [sufletul] înapoi [în trup], dacă iubiţi adevă­rul?

87. Şi în ce priveşte dacă este el dus aproape [de Dumne­zeu] —

88. atunci odihnă, îngrijire şi grădina plăcerilor;

89. şi în de priveşte dacă este to­varăşul dreptei;

90. atunci: “Pace ţie!” de la tova­răşii dreptei;

91. Şi în ce priveşte dacă el e tă­găduitor,

92. rătăcitor —

93. atunci ospeţie cu apă cloco­tită

94. şi ardere în iad.

95. Acesta este adevărul sigur.

96. Deci laudă numele Domnu­lui tău cel mare.

LVII

SURA FIERULUI

Din Medina, dar se spune şi că din Mekka şi este cu douăzeci şi nouă de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. Îl laudă pe Dumnezeu ceea ce este în ceruri şi pe pămînt şi El este cel puternic, înţe­lept.

2. A Lui este stăpînirea ceru­rilor şi a pămîntului; El învie şi omoară şi este peste toate puternic.

3. El este întîiul şi cel de pe ur­mă, din afară şi dinlăuntru, şi El ştie toate.

4. El este cel ce a făcut cerurile şi pămîntul în şase zile, apoi s‑a aşezat pe tron. El ştie ce intră în pămînt şi ce iese din el şi ce se coboară din cer şi ce se suie încolo, şi El este cu voi, orişiunde sînteţi, şi Dum­nezeu vede ce faceţi.

5. A Lui este stăpînia cerurilor şi a pămîntului şi la Dum­nezeu se întorc lucrurile.

6. El lasă să intre noaptea în zi şi lasă să intre ziua în noapte şi El cunoaşte lăuntrul piep­turilor.

7. Credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi dăruiţi din aceea la ce v‑a pus el ca ur­maşi. Şi aceia din voi care cred şi dăruiesc, pentru aceia va fi răsplată mare.

8. Şi ce vă este că nu credeţi în Dumnezeu, după ce trimisul vă cheamă să credeţi în Domnul vostru, şi a încheiat cu voi un legămînt, dacă sînteţi credincioşi.

9. El este cel ce trimite asupra robului Său semne răsvădite, ca să vă scoa­tă de la întu­neric la lumină. Şi Dumne­zeu este faţă de voi blînd, îndură­tor.

10. Şi ce vă este că nu dăruiţi, în drumul lui Dumnezeu, dacă este a lui Dumnezeu moşte­nirea cerurilor şi a pămîn­tului? Nu este deopotrivă cel ce dăruieşte înaintea biruin­ţei şi se luptă, — aceştia au treaptă mai mare decît cei ce dăruiesc după aceea şi se luptă. Tuturor le făgăduieşte Dum­nezeu ce este mai bun şi Dumnezeu ştie ce faceţi.

11. Cine este cel ce voieşte să‑i împrumute lui Dumnezeu un împrumut fru­mos? El îl va îndoi şi pentru dînsul va fi răsplată cinstită.

12. Într‑o zi, vei vedea pe cei cre­dincioşi şi pe cele credincioa­se grăbind lumi­na lor înain­tea lor şi în dreapta lor[80]. “Veste bună pentru voi, as­tăzi! Grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt, spre a pe­trece de veci în ele! Aceasta este fericirea cea mare!”

13. În ziua aceea, zic cei făţarnici şi cele făţarnice, către cei cre­dincioşi: “Aş­teptaţi ca să aprindem la luminile voas­tre!” Se va spune: “Întoarce‑ţi‑vă înapoi şi căutaţi lumi­nă!”[81] Şi se va pune între ei un zid cu o poartă. Înlăuntrul lui este îndurare şi afară de el, în preajma lui, este pedeapsă. Ei vor striga către dînşii: “Oare n‑am fost noi împreună cu voi?” Ei vor zice: “Ba da, însă v‑aţi ispitit pe voi înşivă şi aţi aşteptat şi v‑aţi îndoit şi v‑au înşelat nădejdile, pînă ce a venit porunca lui Dumnezeu; şi înşelăto­rul v‑a înşelat pe voi cu privire la Dumnezeu.

14. În ziua aceea, să nu se ia de la voi răscumpărare şi nici de la cei necre­dincioşi. Lo­cuinţa voastră este focul şi acesta este Domnul vostru şi rău este drumul”.

15. Oare nu este vreme pentru cei ce cred, ca să se umi­lească inimile lor înaintea îndemnării lui Dumnezeu şi înaintea adevărului pe care l‑a trimis, şi ca ei să nu fie ca şi cei ce au primit scriptura înainte şi cărora li s‑a lungit termenul, însă inimile lor s‑au învîrtoşat şi mulţi din ei au fost nelegiuiţi?

16. Să ştiţi că Dumnezeu învie pămîntul după moartea sa. Noi v‑am făcut răsvedite semnele, poate veţi pricepe.

17. Miluitorii şi miluitoarele şi cei ce împrumută lui Dum­nezeu un împrumut frumos, El li‑l va îndoi şi pentru ei este răsplată cinstită.

18. Şi cei ce cred în Dumnezeu şi în trimisul Său, aceia sînt iubitorii de ade­văr şi mar­torii la Domnul lor. Ei vor avea răsplata lor şi lumina lor. Însă necredincioşii şi cei ce ţinură de mincinoase semnele Noastre, aceştia sînt tovarăşii iadului.

19. Să ştiţi că viaţa lumii este un joc şi o glumă şi o podoabă şi o proslăvire între voi. Şi înmulţirea averii şi a copiilor este ca şi o ploaie, care bu­cură pe sătean cu creşterea ei. Apoi se veştezeşte şi tu vezi cum îngălbeneşte. Apoi se face fărîme. Şi în lumea de apoi este pedeapsă aspră

20. şi iertarea de la Dumnezeu şi bunăvoinţă. Şi viaţa lumii este numai o folosire înşelă­toare.

21. Întreceţi‑vă în grabă după iertarea Domnului vostru şi la rai, a cărui lăr­gime este lărgimea cerului şi a pămîntului; el este pregătit pentru cei ce cred în Dumnezeu şi în trimisul Său. Aceasta este îndurarea lui Dumne­zeu, pe care o dă cui voieşte. Şi Dum­nezeu este cu mare îndurare.

22. Nici o întîmplare nu se întîmplă pe pămînt şi nici la voi înşivă, fără să fie într‑o carte, acum, înainte de ce am lăsat‑o să se întîmple. Aceas­ta este uşor pentru Dumne­zeu;

23. ca să nu vă prea întristaţi pentru aceea de ce sînteţi li­psiţi şi să nu vă prea bucu­raţi pentru ceea ce vă dă El vouă. Căci Dumnezeu nu iubeşte îngîmfaţi, lăudăroşi,

24. care sînt zgîrciţi şi fac să fie şi [alţi] oameni zgîrciţi. Şi dacă întoarce cine­va spa­tele[82], atunci doar Dumnezeu este cel bogat, lăudat.

25. Noi l‑am trimis pe trimisul Nostru cu semne răsvădite şi am trimis cu el scriptura şi cumpăna[83], ca oamenii să fie drepţi. Şi Noi am trimis fierul[84], în care este putere mare şi folos pentru oameni, pentru ca Dum­nezeu să ştie cine‑i ajută Lui şi trimisului Său într‑ascuns. Dumnezeu doar este puternic, tare.

26. Şi Noi l‑am trimis pe Noe şi pe Avraam şi urmaşilor lor le‑am dat profeţia şi scriptu­ra, şi unii din ei au fost ocîrmuiţi, dară mulţi dintre ei au fost nelegiuiţi.

27. Apoi îi lăsară pe trimişii noş­tri să meargă pe urmele lor. Noi lăsarăm să urmeze Isus, fiul Mariei, şi‑i dădurăm Evanghelia şi puserăm blîndeţe şi îndurare în inimile celor ce‑i urmară. Dar călu­găria au născocit‑o ei sin­guri; Noi le‑am orînduit nu­mai ca să caute bine plăcerea lui Dumnezeu, dar ei nu pă­ziră aceasta, cum se cuvenea să o păzească. Iar celor cre­dincioşi dintre dînşii le dă­durăm răsplata lor, deşi mulţi dintre ei erau nelegiuiţi.

28. O, voi, cei ce credeţi, teme‑ţi‑vă de Dumnezeu şi credeţi în trimisul Său; EI vă va da îndoit din îndurarea Sa şi vă va face o lumină ca să um­blaţi cu ea şi vă va ierta; căci Dumnezeu este iertător, în­durător.

29. Pentru ca să cunoască po­porul scripturii, că ei n‑au putere asupra a ni­mic din îndurarea lui Dumnezeu[85] şi că îndurarea este în mîna lui Dum­nezeu şi El o dă cui voieşte; şi Dumnezeu este plin de mare îndurare.

LVIII

SURA CELEI CE SE CEARTĂ

Din Medina şi este cu douăzeci şi două de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. A auzit Dumnezeu vocea celei ce se ceartă[86] cu tine des­pre soţul ei şi se plînse la Dumnezeu; şi Dumnezeu aude sfada voastră; Dumne­zeu doar aude, vede.

2. Aceia din voi care se des‑părţesc de muierile lor, zi‑cînd: “Tu îmi eşti ca şi spa­tele mamei mele”, — mame­le lor nu sînt ele[87]. Mamele lor sînt numai acelea care i‑au născut, şi ei vorbesc un cuvînt urît şi o minciună.

3. Şi Dumnezeu este dăruitor, iertător.

4. Şi cei ce se despărţesc, cu aceste cuvinte, de muierile lor, apoi repeţesc ceea ce au zis — slobozirea unui rob [să fie pedeapsa lor], înainte de ce se ating[88]. Prin aceasta, sînteţi îndemnaţi şi Dumne­zeu ştie ce faceţi.

5. Şi cei ce nu află [un rob], să postească două luni după olaltă, înainte de ce se ating, Şi cel ce nu poate, acela să ospăteze şaizeci de sărmani. Aceasta, pentru ca să credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său. Acestea sînt orînduielile lui Dumnezeu şi pentru cei necredincioşi este pedeapsă dureroasă.

6. Cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisului Său să fie trîntiţi, pre­cum fură trîntiţi înaintaşii lor. Şi Noi am trimis semne răsădite şi pentru cei necredincioşi este pedeapsă ruşinoasă,

7. în ziua aceea, cînd îi va trezi Dumnezeu pe toţi şi le va vesti ceea ce au făcut. Dum­nezeu a făcut socoteală, mă­car că ei au uitat‑o, căci Dum­ne­zeu este martor la toate lucrurile.

8. Oare nu vezi că Dumnezeu ştie ceea ce este în ceruri şi pe pămînt? Nu vorbesc în taină trei, fără ca El să fie al patrulea şi nici cinci, fără ca El să fie al şaselea; nici mai puţini decît atîţia, nici mai mulţi fără ca El să fie la ei, orişiunde se află. Apoi le vesteşte faptele lor, în ziua învierii. Dumnezeu doar ştie toate.

9. Oare nu i‑ai văzut pe aceia cărora le este oprit să vor­bească în taină? Ei, apoi, fac ceea ce le este oprit şi în taină vorbesc întreolaltă cu păcat şi duşmănie şi răzvrătire îm­potriva trimisului. Şi cînd vin la tine, te salută cu ceea ce nu te salută Dumnezeu şi zic întru sine: “De ce nu ne pe­dep­seşte Dumnezeu pentru vorbele noastre?”[89] Destul pentru ei este iadul şi ei vor arde acolo şi rău este drumul.

10. O, voi, cei ce credeţi, dacă vorbiţi în taină cu olaltă, să nu vorbiţi în păcat şi duşmă­nie şi răzvrătire faţă de cel trimis, ci să vorbiţi întru cu­răţenie şi frica lui Dumne­zeu. Şi temeţi‑vă de Dumne­zeu, la care veţi fi adunaţi.

11. Vorba tainică este de la Sa‑tan, ca să‑i mîhnească pe cei credincioşi, însă el nu le poate face nici o daună, fără de voia lui Dumnezeu, deci să se încreadă cei credincioşi în Dumnezeu.

12. O, voi, cei ce credeţi, dacă vi se spune: “Faceţi loc în adu­nări!”[90], atunci faceţi loc; Dum­nezeu vă va face vouă loc. Şi dacă se spune: “Sculaţi‑vă!”, atunci sculaţi‑vă. Dumnezeu îi va ridica pe cei ce cred din voi şi pe cei cărora li s‑a dat ştiinţă, cu trepte şi Dumne­zeu ştie ce faceţi.

13. O, voi, cei ce credeţi, dacă voiţi să vorbiţi în taină cu tri­misul, daţi milos­tenii înain­tea vorbirii voastre. Aceasta e mai bine pentru voi şi mai curat; şi dacă nu găsiţi nimic, atunci Dumnezeu este iertă­tor, îndurător.

14. Oare vă temeţi să daţi milos­tenie înainte de vorbirea voastră! Atunci de ce o faceţi — şi Dumnezeu se întoarce spre voi cu bunătate — îm­pliniţi rugăciunea şi daţi mi­lostenii şi ascultaţi de Dum­nezeu şi de trimisul Său şi Dumnezeu ştie ce faceţi.

15. Oare nu i‑ai văzut pe cei ce‑şi iau ca scut un popor asu­pra căruia este înfuriat Dum­nezeu? Ei nu sînt nici din voi, nici din ei şi jură o min­ciună, cu toate că o ştiu[91].

16. Dumnezeu le‑a pregătit pe­deapsă aspră; rău este ceea ce fac ei.

17. Ei îşi iau jurămintele lor drept acoperămînt şi amă­gesc de la drumul lui Dum­nezeu. Pentru ei va fi pe­deapsă ruşinoasă.

18. Nu le foloseşte averea lor şi nici copiii lor faţă de Dum­nezeu. Aceştia sînt tovarăşii focului, acolo vor petrece în veci.

19. într‑o zi îi va învia Dumne­zeu pe toţi şi ei vor jura Lui, precum v‑au jurat vouă şi vor crede că le va folosi ceva; oare nu sînt ei mincinoşi?

20. Satan a prins putere asupra lor şi i‑a lăsat să uite pome­nirea lui Dumne­zeu. Ei sînt tovarăşii lui Satan. Oare to­varăşii lui Satan nu sînt pier­duţi?

21. Cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisului Său, aceia sînt cei mai prăpădiţi. Dumnezeu a scris: “Noi vom birui, Eu şi trimisul Meu!” Dum­nezeu este puternic, tare.

22. Nu vei afla un popor ce crede în Dumnezeu şi în ziua de apoi şi care i‑ar iubi pe cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisului Său, chiar dacă ar crede părinţii lor, sau fiii lor, sau fraţii lor, sau gloata lor. Acestora le‑a scris El, în inimile lor, cre­dinţă şi El îi întăreşte cu duh de la Sine. Şi El îi lasă să intre în grădini pătrunse cu rîuri pe de desupt, acolo să petreacă în veci. Dumnezeu are plăcere la ei şi ei au plă­cere la El. Aceştia sînt to­va­răşii Iui Dumnezeu. Oare nu le merge bine tovarăşilor lui Dumnezeu?

LIX

SURA PRIBEGIRII

Din Medina şi este cu douăzeci şi patru de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1. îl laudă pe Dumnezeu cele din ceruri şi de pe pămînt; El este cel puter­nic, înţelept.

2. El este cel ce i‑a mînat pe necredincioşi din poporul scripturii, din locu­inţele lor la întîia pribegire[92]. N‑aţi crezut că ei vor ieşi, iar ei au crezut că cetăţile lor îi vor apăra înaintea lui Dumne­zeu. Atunci, veni Dumnezeu la ei, de unde nu aşteptau ei şi aruncă spaimă în inimile lor. Ei pustiiră casele lor cu mîinile lor şi cu mîinile cre­dincioşilor; deci, luaţi‑vă ca pildă, o, voi, cei cu pricepere.

3. Şi de n‑ar fi scris Dumnezeu pentru ei desţărare, El i‑ar fi pedepsit în lu­mea aceasta; şi în lumea de apoi este pentru ei pedeapsa focului.

4. Aceasta pentru că s‑au răz­vrătit împotriva lui Dum­nezeu şi a trimisului Său; şi dacă se răzvrăteşte cineva împotriva lui Dumnezeu, atunci Dum­nezeu este aspru la pedeapsă.

5. Cîţi fenici i‑aţi tăiat, sau cîte rădăcini ale lor le‑aţi lăsat să stea, aceasta era cu voia lui Dumnezeu, ca să‑i ruşineze pe nelegiuiţi.

6. Şi ceea ce a dat Dumnezeu numai trimisului Său ca pra­dă — n‑aţi grăbit pe cai şi că­mile[93], însă Dumnezeu dă putere trimisului Său asupra cui voieşte şi Dumnezeu este atotputernic.

7. Ceea ce a dat Dumnezeu ca pradă trimisului Său de la poporul cetăţilor, aceasta este a lui Dumnezeu şi a tri­misului, şi a rudelor, şi a or­fanilor, şi a sărmanilor, şi a fiului drumului, ca să nu umble în schimb întru cei avuţi dintre voi. Şi ceea ce vă dă vouă trimisul, aceea luaţi, şi ceea ce vă opreşte, de aceea lăsaţi‑vă şi temeţi‑vă de Dumnezeu. Dumnezeu este aspru la pedeapsă.

8. Şi [aceasta este şi] pentru călătorii cei sărmani[94], care fură alungaţi din locuinţele lor şi de pe averile lor, care caută îndurare de la Dumne­zeu şi bunevoinţă şi‑i ajută lui Dumnezeu şi trimisului Său. Aceştia sînt cei iubitori de adevăr.

9. Şi aceia care locuiră în lo­cuinţă şi în credinţă înaintea lor[95] îi iubesc pe cei ce pri­begiră la ei şi nu au în piep­turile lor dorinţă pentru ceea ce li s‑a dat, şi ei se aleg pe sine înşişi, măcar de ar fi sărăcie între ei. Şi cel ce se păzeşte de zgîrcenia sufletu­lui său, acelora le va merge bine.

10. Şi cei ce veniră după ei zi­seră: “Doamne, iartă‑ne nouă şi fraţilor noştri, care ne mer‑seră înainte întru credinţă, şi nu pune ură în inimile noas­tre faţă de cei credincioşi. Doamne, Tu eşti blînd, îndu­rător.”

11. Oare nu i‑ai văzut pe cei făţarnici, cum zic către fraţii lor cei necredin­cioşi din po­porul scripturii: “Dacă veţi fi alungaţi, vom ieşi şi noi îm­preu­nă cu voi, şi nu voim nicicînd să ascultăm de cine­va cu privire la voi. Şi de va fi luptă împotriva voastră, noi vă vom ajuta”. Însă Dum­nezeu este martor că ei minţesc.

12. Cînd sînt aceia alungaţi, ei nu ies împreună cu dînşii; dacă este lupta împotriva lor, ei nu le ajută, şi dacă le‑ar ajuta, ar întoarce ei spatele, apoi n‑ar afla ajutor.

13. Înaintea voastră, este mai multă frică în inimile lor, decît înaintea lui Dumnezeu; aceasta, pentru că ei sînt un popor fără pricepere.

14. Ei nu se vor lupta împotriva voastră fiind adunaţi[96], ci în cetăţi întărite sau după ziduri.Vitejia lor între ei este mare. Tu crezi că ei cu toţii sînt una, însă inimile lor sînt împărţite, pentru că ei sînt un popor fără minte.

15. Ei seamănă cu cei ce au fost scut înaintea lor[97], ei gustară nevoia facerii lor şi pentru ei a fost o pedeapsă dureroasă,

16. asemenea lui Satan, cînd zice el omului: “Fii necredin­cios!” Şi după ce s‑a făcut necredincios, zice el: “N‑am treabă cu tine, eu nu mă tem doar de Dumnezeu, Domnul veacurilor!”

17. Şi sfîrşitul amîndurora va fi în foc, unde vor petrece în veci; aceasta este răsplata nelegiuiţilor.

18. O, voi, cei ce credeţi, temeţi‑vă de Dumnezeu, şi fiecare suflet să bage de seamă ce trimite înainte pentru mîine[98] şi temeţi‑vă de Dumnezeu; Dumnezeu doară ştie ce faceţi.

19. Şi nu fiţi ca aceia ce au uitat de Dumnezeu şi pe care i‑a lăsat El să uite de sine înşişi. Aceştia sînt nelegiuiţi.

20. Nu sînt deopotrivă tovarăşii focului şi tovarăşii raiului. Tovarăşii raiului sînt cei fe­riciţi.

21. De am fi trimis Noi acest Coran asupra unui munte, ai fi văzut tu cum se înjoseşte şi se despică el de frica lui Dumnezeu. Aceste asemă­nări le facem Noi pentru oameni, ca ei să cugete.

22. El este Dumnezeu, afară de care nu este Dumnezeu; El cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite. El este cel mi­lostiv, îndurător.

23. El este Dumnezeu, afară de care nu este Dumnezeu, regele cel sfînt, fă­cătorul de pace, credinciosul, apărăto­rul, puternicul, marele, preaînaltul. Mărire lui Dumne­zeu asupra celora ce‑i fac ei ca tovarăşi.

24. El este Dumnezeu, făcătorul, alcătuitorul, plăsmuitorul. Ale Lui sînt nu­mirile cele mai frumoase. Pe El îl laudă ceea ce este în ceruri şi pe pă­mînt, şi El este cel puter­nic, înţelept.