XXX

SURA GRECILOR

Din Mekka şi este cu şasezeci de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      ALM Grecii sînt înfrînţi,

2.      în ţara cea mai de aproape, însă, după înfrîngerea lor, vor înfrînge ei,

3.      în puţini ani. A lui Dum­nezeu este porunca înainte şi după aceea şi se vor bucura cei credincioşi

4.      pentru ajutorul lui Dumne­zeu. El ajută cui voieşte. El este puternic, îndurător.

5.      Juruinţa lui Dumnezeu — nu calcă Dumnezeu juruinţa Sa, însă cei mai mulţi oa­meni nu ştiu,

6.      ei cunosc cele din afară ale vieţii lumeşti, şi viaţa de apoi n‑o bagă în seamă.

7.      Oare n‑au cugetat ei în sufle­tele lor că Dumnezeu a făcut cerul şi pămîn­tul şi ce este în acestea, întru adevăr, pentru un termen hotărît? Şi mulţi dintre oameni nu cred întru întîlnirea cu Domnul lor.

8.      Oare n‑au întrebat ei prin ţară şi n‑au văzut sfîrşitul înaintaşilor lor, care erau mai tari la putere decît ei şi brăzdau pămîntul şi‑l lucrau mai mult decît l‑au lucrat ei? Şi veniră la ei trimişii lor cu semne răsvădite, şi nu Dum­nezeu i‑a strîmbăţit, ci ei înşişi s‑au strîmbăţit.

9.      Apoi a fost rău sfîrşitul celor ce se purtau rău, pentru că ei ţinură de mincinoase sem­nele lui Dumnezeu şi le luară în batjocură.

10.    Dumnezeu scoate la iveală făptura, apoi o ia înapoi, apoi vă veţi întoarce la El.

11.    În ziua cînd se va ridica “ora”, vor încremeni nelegiu­iţii.

12.    Şi între “tovarăşii” lor nu vor afla mijlocitori şi se vor le­păda de tovarăşii lor.

13.    Şi în ziua cînd se va ridica “ora”, în ziua aceea vor fi ei despărţiţi.

14.    Şi în ceea ce‑i priveşte pe cei ce crezură şi se purtară bine, ei se vor bu­cura pe o cîmpie.

15.    Iar în ce‑i priveşte pe cei ce nu crezură şi ţinură de min­cinoase semnele Noastre şi întîlnirea cu lumea de apoi, ei vor fi duşi la pedeapsă.

16.    Mărire lui Dumnezeu, cînd vă vine, seara şi dimineaţa.

17.    Şi Lui să fie mărire în ceruri şi pe pămînt, şi seara şi la miazăzi.

18.    El scoate ce e viu din ce e mort şi scoate ce e mort din ce e viu şi El învie pămîntul după moartea sa. Şi aşa vă veţi scula şi voi.

19.    Şi se ţine de semnele Lui, că v‑a făcut din ţărînă. Apoi aţi devenit oameni care s‑au răspîndit.

20.    Şi se ţine de semnele Lui, că v‑a făcut vouă din voi înşivă soţii, ca să vă împreunaţi cu ele; şi El a pus între voi dra­goste şi îndurare. Întru aceas­ta sînt semne pentru poporul cugetător.

21.    Şi se ţine de semnele Lui fa­cerea cerurilor şi a pămîntului şi felurimea limbilor voas­tre şi colorilor voastre. Întru acestea sînt semne pentru lume.

22.    Şi de semnele lui se ţine som­nul vostru, noaptea şi ziua, şi căutarea milei Sale din par­tea voastră. Întru aceasta sînt semne pentru poporul ce aude.

23.    Şi de semnele Sale se ţine, că El v‑a arătat fulgerul întru frică şi nădejde şi că trimite apă din ceruri şi învie pă­mîntul după moartea sa. Întru acestea sînt semne pentru poporul priceput.

24.    Şi de semnele Lui se ţine, că cerul şi pămîntul stau la po­runca Sa; apoi, dacă vă chea­mă din pămînt, ieşiţi şi voi.

25.    Şi ale Lui sînt cele din ceruri şi de pe pămînt, toate ascultă de El.

26.    Şi El este cel ce scoate la iveală făptură, apoi o lasă să se întoarcă, aceas­ta e foarte uşor pentru El; şi a Lui este pilda cea preaînaltă, în ceruri şi pe pămînt şi El este cel puternic, înţelept.

27.    El vă face o pildă din voi înşivă. Oare aveţi voi între aceia pe care îi stăpî­neşte dreapta voastră tovarăşi la ceea cu ce v‑am înzestrat Noi, aşa că sînteţi de‑o samă cu ei? Vă temeţi de ei, cum vă temeţi de voi înşivă? Ast­fel tîlcuim Noi semnele pen­tru poporul priceput.

28.    însă cei nelegiuiţi urmează poftele lor fără pricepere. Şi cine‑i ocîmiuieşte pe cei duşi de Dumnezeu în rătăcire? Ei n‑au ajutător.

29.    Deci, ridică faţa ta spre cre­dinţă cu statornicie, spre făp­tura lui Dumne­zeu, pentru care fură făcuţi oamenii; nu se schimbă făptura lui Dum­nezeu, aceasta e credinţă dreaptă, însă cei mai mulţi oameni nu o ştiu.

30.    Întoarceţi‑vă la El şi temeţi‑vă de El şi împliniţi rugăciu­nea şi nu fiţi idolatri,

31.    ca şi aceia care au despicat credinţa lor şi s‑au făcut sec­te; fiecare ceată din ei se bucură de ceea ce este la ea.

32.    Şi dacă‑i atinge pe oameni un necaz, atunci îl cheamă ei pe Domnul lor, întorcîn‑du‑se la El. Apoi dacă le‑a dat de gustat îndurarea Sa, atunci o parte din ei dau Domnului lor tovarăş,

33.    ca să fie nemulţumitori pen­tru ceea ce le‑am dat Noi lor. Deci, folosiţi‑vă de aceasta, apoi veţi şti…

34.    Sau le‑am trimis lor putere care ar vorbi pentru aceea ce‑i pun ei ca to­varăşi?

35.    Şi cînd le dădurăm oameni­lor de gustat îndurare, se bu­curară ei de ea, iar dacă‑i ajunge un rău pentru ceea ce pun înainte mîinile lor, atunci deznădăjduiesc ei.

36.    Oare nu văzură ei că Dum­nezeu dă îngrijire cui voieşte cu prisosinţă sau cu măsură? Întru aceasta sînt semne pentru poporul credincios.

37.    Deci, dă celui din gloata ta ceea ce i se cuvine, asemenea şi fiului drumu­lui. Aceasta este bine pentru cei ce do­resc faţa lui Dumnezeu. Ace­lora le merge bine.

38.    Şi ceea ce daţi voi cu căinţă, ca să o înmulţiţi cu averea oamenilor, nu se va înmulţi la Dumnezeu. Şi ceea ce daţi ca milostenie, dorind faţa lui Dumnezeu — acelora li se va da îndoit.

39.    Dumnezeu este cel ce v‑a fă­cut, apoi v‑a îngrijit, apoi vă lasă să muriţi, apoi vă învie. Oare este între idoli vreunul care face una ca aceasta? Mărire lui, şi El este mai înalt decît ceea ce‑i faceţi ca tovarăş.

40.    S‑a arătat stricăciune pe us­cat şi pe mare pentru ceea ce fac mîinile oamenilor, ca să le dea de gustat o parte din ceea ce fac, poate că se vor întoarce.

41.    Spune: “Îmbiaţi prin ţară şi priviţi cum a fot sfîrşitul îna­intaşilor! Cei mai mulţi din ei au fost idolatri”.

42.    Deci, îndreaptă faţa ta spre credinţa cea dreaptă, înainte de ce va veni de la Dumne­zeu o zi ce nu se întoarce. În ziua aceea veţi fi despicaţi.

43.    Cel ce este necredincios, asu­pra lui să vie necredinţa sa, iar cel ce se poartă bine — aceia înşişi îşi pregătesc un culcuş.

44.    Pentru ca El să răsplătească din mila Sa celor ce crezură şi se purtară bine, El nu‑i iu­beşte pe cei necredincioşi.

45.    Şi de semnele Lui se ţine, că El trimite vînturile ca binevestitori, ca să vă deie de gustat din îndurarea Sa şi ca să grăbească căile la porunca Sa şi ca să căutaţi harul Său; şi poate veţi fi mulţumitori.

46.    Şi noi am trimis acum înain­tea ta trimişi la popoarele lor şi ei veniră cu semne răsvădite, şi Noi ne răzbunarăm faţă de păcătoşi şi datoria Noas­tră era să ajutăm credin­cioşilor.

47.    Dumnezeu este cel ce trimite vînturile şi ridică nourii şi El îi împrăştie cum voieşte pe cer şi îi face bucăţi; atunci, vezi ploaia cum iese din mijlocul lor şi dacă îi ajunge El cu aceasta pe cine voieşte din robii Săi, se bucură ei,

48.    măcar că au fost încremeniţi înainte de ce fură trimisă asu­pra lor.

49.    Deci, priveşte urmele îndu­rării lui Dumnezeu, cum învie El pămîntul după moar­tea sa; acesta este învietorul morţilor şi El are putere asu­pra tuturor lucrurilor.

50.    Însă dacă am trimis Noi un vînt şi ei ar vedea sămănăturile galbene, după aceea ar fi necredincioşi.

51.    Dar tu nu poţi să‑i faci pe morţi să audă şi nu poţi pe cei surzi să‑i faci să audă strigătul, cînd se întorc ei la fugă.

52.    Şi nu poţi duce pe cei orbi din rătăcirea lor. Tu‑i faci să audă numai pe cei ce cred în semnele Noastre şi sînt moslemi.

53.    Dumnezeu este cel ce v‑a făcut pe voi în slăbiciune, apoi v‑a dat putere după slă­biciune, apoi după putere a dat slăbiciune şi păr cărunt; El face ce voieşte şi El este cel ştiutor, puternic.

54.    Şi în ziua cînd se va ridica “ora”, vor jura nelegiuiţii

55.    că ei au rămas numai o “oră”, aşa sînt ei deprinşi cu min­ciuna.

56.    Aceia însă, cărora li s‑a dat ştiinţa şi credinţa, vor zice: “Voi aţi rămas după cartea lui Dumnezeu, pînă la ziua învierii şi aceasta este ziua în­vierii; voi însă nu aţi ştiut‑o”.

57.    Şi în ziua aceea nu le va ajuta celor nelegiuiţi dezvinuirea lor şi ei vor fi chemaţi să fie mulţumiţi.

58.    Şi Noi punem pentru oa­meni, în acest Coran, tot fe­lul de pilde, dar dacă le aduci un semn, zic cei nele­giuiţi: “Voi sînteţi deşerţi!”

59.    Aşa pecetluieşte Dumnezeu inimile celor ce n‑au ştiinţă.

60.    Deci, îi statornic, juruinţa lui Dumnezeu este adevăr şi să nu te poticnească cei ce nu au siguranţă.

 

XXXI

SURA LUI LOCMAN

Din Mekka şi este cu treizeci şi patru de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      ALM. Acestea sînt semnele cărţii înţelepte:

2.      o ocîrmuire şi o îndurare pentru cei drepţi,

3.      care împlinesc rugăciunea şi dau milostenii şi cred tare în viaţa viitoare.

4.      Aceştia sînt ocîrmuiţi de Domnul lor şi aceştia sînt fericiţi.

5.      Şi dintre oameni este unul ce cumpără o snoavă nouă, spre a amăgi de la drumul lui Dumnezeu fără înţelep­ciune şi spre a‑şi bate joc, pentru aceş­tia este pedeapsă dureroasă.

6.      Şi cînd i se citesc lui semnele Noastre, se întoarce el semeţ, ca şi cînd nu le‑ar auzi, ca şi cînd ar fi în urechile sale sur­zenie, deci vesteşte‑i o pe­deapsă dureroasă.

7.      Cei ce cred însă şi împlinesc fapte bune, pentru aceia sînt grădini ale plăcerii.

8.      Veşnic rămîn ei acolo; făgă­duinţa lui Dumnezeu este adevăr, căci El e puternic, înţelept.

9.      El a făcut cerurile fără stîlpi care s‑ar vedea şi a înfipt în pămînt munţi, ca să nu se clatine din pricina voastră, şi a împrăştiat pe el tot felul de vietăţi şi Noi trimitem din ceruri apă şi lăsăm să răsară pe el tot felul de ierburi bu­ne.

10.    Aceasta e făptura lui Dumne­zeu, deci arătaţi‑mi ce au fă­cut aceia lîngă El? Într‑ade­văr, păcătoşii sînt în rătăcire răsvădită.

11.    Doar i‑am dat şi lui Locman înţelepciune, zicînd: “Fii mul­ţumitor lui Dumnezeu, căci cine e nemulţumitor, acela e mulţumitor numai pentru sufletul său. Şi cine este nemulţumitor — Dumnezeu doar este avut, lăudat”.

12.    Locman zise fiului său, îndemnîndu‑l: “O, fiul meu, nu adăuga lîngă Dumnezeu alţi zei: idolatria este o fără­delege mare”.

13.    Noi l‑am îndatorat pe om fa­ţă de părinţii săi — purtatu‑l‑a maică‑sa în slăbiciune peste slăbiciune şi alăptarea lui a durat pînă la doi ani — deci, să‑Mi fii mulţumitor Mie şi părinţilor tăi, la Mine este locul de adunare!

14.    Şi dacă te necăjesc să‑Mi însoţeşti alte fiinţe, despre care nu ai cunoştin­ţă, atunci nu‑i asculta, ci însoţeşte‑te cu ei în lume în ceea ce e bi­ne şi urmează drumul ace­luia ce se întoarce spre Mine, căci către Mine este întoarce­rea voastră şi eu vă voi vesti ce aţi făcut.

15.    “O, fiul meu, de ar fi ceva greu numai ca un sîmbure de muştar şi ar fi ascuns într‑o stîncă sau în cer sau pe pămînt, ar scoate‑o la iveală Dum­nezeu, căci Dumnezeu pătrunde, cercetează.

16.    O, fiul meu, împlineşte rugă­ciunea şi porunceşte ce e bun şi opreşte ce e rău şi rabdă ce a venit asupra ta, căci aceas­ta e ceva hotărît.

17.    Şi nu întoarce faţa ta de la oameni şi nu umbla semeţ prin ţară, căci Dumnezeu nu iubeşte semeţ şi molatec.

18.    Fii cuviincios întru îmblarea ta şi stăpîneşte‑ţi vocea ta, căci cea mai urî­tă dintre voci este vocea măgarului”.

19.    Oare nu vedeţi că Dumne­zeu v‑a supus toate cîte sînt în ceruri şi cîte pe pămînt şi a înmulţit asupra voastră ha­rul tău din afară şi din lăuntru? Şi totuşi sînt unii între oameni care se ceartă asupra lui Dumnezeu fără înţelep­ciune şi fără ocîrmuire şi fără scriptură luminată.

20.    Şi de li se spune: “Urmaţi celor ce a trimis Dumnezeu!”, zic ei: “Noi urmăm numai celor ce am aflat la părinţii noştri!” Dar dacă‑i cheamă Satan la pedeapsa focului?!

21.    Iar cel ce supune faţa sa lui Dumnezeu şi face bine, acela‑şi cîştigă un sprijin puter­nic, căci la Dumnezeu e sfîrşitul lucrurilor.

22.    Iar cine nu crede, să nu în­tristeze necredinţa lui; la Noi este întoarcerea lor şi Noi le vom arăta ce au făcut, căci Dumnezeu cunoaşte lăuntrul piepturilor.

23.    Numai puţini îi vom mai lăsa să o ducă, apoi îi vom sili la pedeapsă grea.

24.    Iar dacă îi întrebi: “Cine a făcut cerurile şi pămîntul?”, atunci zic ei: “Dumnezeu!” Spune: “Mărire lui Dumne­zeu!” Dar cei mai mulţi nu pri­cep.

25.    A lui Dumnezeu este ceea ce e în cer şi pe pămînt; iată, Dumnezeu e avut, vrednic de lăudat.

26.    Iar dacă ar fi tot arborele de pe pămînt un condei, iar marea de ar creşte pînă la şapte mări pline de negreală, nu s‑ar putea aduce la capăt scrisoarea cuvîntului lui Dumnezeu. Dumnezeu este puternic, înţelept.

27.    Pentru El nu e facerea voas­tră şi învierea voastră mai mult decît cea a unui singur suflet; Dumnezeu doar aude, vede.

28.    Oare nu vezi că Dumnezeu lasă să intre noaptea după zi şi lasă să intre ziua după noapte şi sileşte să slujească soarele şi luna? Toate se grăbesc la timpul lor hotărît şi Dumnezeu ştie ceea ce faceţi.

29.    Aceasta pentru că Dumne­zeu este adevărul şi cele ce le chemaţi, afară de El, sînt deşerte, şi Dumnezeu este înalt, mare.

30.    Oare nu vezi cum pătrund corăbiile marea, din harul lui Dumnezeu, spre a vă arăta vouă semnele Sale? Iată, aces­tea sînt spre semne pentru tot cel ce e răbdător, ascul­tător.

31.    Şi daca‑i acoperă unda cu umbrele, îl cheamă pe Dum­nezeu cu credinţa curată, şi dacă‑i mîntuieşte pe uscat, atunci stau la îndoială unii din ei şi nimenea nu va tăgă­dui semnele Noastre, decît numai tot omul necre­din­cios, nemulţumitor.

32.    O, voi oamenilor, fiţi cu frica Domnului vostru şi temeţi‑vă de ziua în care nimic nu poate face părintele pentru fiul său şi fiul nimic pentru părintele său.

33.    Căci juruinţa lui Dumnezeu este adevăr; nu vă lăsaţi înşelaţi de viaţa lumească şi să nu vă înşele diavolul în privinţa lui Dumnezeu.

34.    Numai la Dumnezeu este cunoştinţa “orei” şi El trimite ploaia şi El ştie ce este în mitras. Nici un suflet nu ştie ce va păţi mîine şi nici un suflet nu ştie în care ţară va muri. Numai Dumnezeu e ştiutor, cunoscător.

 

XXXII

SURA ÎNCHINĂRII

Din Mekka şi este cu treizeci de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      ALM Trimiterea cărţii este, fără îndoială, de la Domnul veacurilor.

2.      Zic ei: “El a plăsmuit‑o?” Ba ea este adevărul de la Dom­nul tău, ca să în­demni un popor, la care n‑a venit în‑demnător înaintea ta. Poate se vor lăsa ei ocîrmuiţi.

3.      Dumnezeu este cel ce a făcut cerurile şi pămîntul şi ceea ce este între ele, în şase zile. Apoi s‑a suit pe tron. N‑aveţi, afară de El, scut şi nici mijlo­citor. Oare nu vă veţi lăsa în­demnaţi?

4.      El ocîrmuieşte toate lucrurile, de la cer pînă la pămînt, apoi se suie ele la Dînsul, într‑o zi, a cărei măsură e o mie de ani, cum număraţi voi.

5.      Acesta cunoaşte cele ascunse şi cele descoperite. El, cel puternic, îndură­tor,

6.      care a făcut frumoase toate lucrurile şi a scos făptura omului din lut.

7.      Apoi a făcut urmaşii săi din sămînţă, din apă lepădată.

8.      Apoi l‑a plăsmuit şi a suflat în el duhul său şi v‑a dat vouă auz şi văz, şi inimi. Puţini îi sînteţi mulţumitori.

9.      Şi ei zic: “Dacă ne‑am pier­dut în pămînt, să fim din nou făcuţi?”

10.    Ba ei nu cred în întîlnirea cu Domnul lor.

11.    Spune: “Vă va lua îngerul morţii, căruia îi furăţi încre­dinţaţi. Apoi veţi fi aduşi înapoi la Domnul vostru”.

12.    Şi de ai vedea tu atunci, cum pleacă păcătoşii capetele lor înaintea Domnului lor, zicînd: “Doamne, noi vedem şi auzim. Lasă‑ne să ne întoar­cem, ca să ne purtăm bine! Noi credem cu tărie”.

13.    Şi Noi, dacă am fi voit, am fi dat fiecărui suflet ocîrmuirea sa; dară să fie adevărat cu‑vîntul de la Mine: “Voi să umplu iadul cu duhuri şi cu oamenii la un loc.

14.    Deci, gustaţi, pentru că aţi uitat întîlnirea cu această zi a voastră. Noi am uitat de voi, deci, gustaţi pedeapsa veşnică pentru faptele voastre”.

15.    Numai aceia cred în semnele Noastre, care, la amintirea lor, se prosternă închinîndu‑se şi laudă mărirea Dom­nului lor şi nu se îngîmfează.

16.    Dacă pleacă afară lătura lor din culcuş, atunci îl cheamă pe Domnul lor cu frică şi cu dor şi dau daruri din ceea cu ce i‑am înzestrat Noi.

17.    Nici un suflet nu ştie ce li s‑a ascuns, ca răcoare pentru ochi, spre răs­plată pentru faptele lor.

18.    Oare cel credincios să fie ca şi cel nelegiuit? Ei să nu fie deopotrivă.

19.    În ceea ce‑i priveşte pe cei ce cred şi se poartă bine, pentru ei să fie grădinile locuinţei ca dar pentru faptele lor,

20.    iar în ce‑i priveşte pe cei nelegiuiţi, locuinţa lor este focul. De cîte ori vor voi să iasă din el, vor fi aruncaţi înapoi în el, şi către ei se va spune: “Gustaţi pedeapsa fo­cului, pe care o credeaţi min­cinoasă”.

21.    însă Noi le vom da de gustat pedeapsa cea mai aproape lîngă pedeapsa cea mai ma­re, pentru ca ei să se întoar­că.

22.    Şi cine este mai nelegiuit decît cel căruia i se pome­nesc semnele Domnu­lui său, iar el se întoarce apoi de la ele? Noi ne răzbunăm faţă de cei păcătoşi.

23.    Şi Noi i‑am dat lui Moise scriptura — deci, Nu te îndoi cu privire la întîl­nirea cu El — şi Noi am pus‑o drept ocîrmuire pentru fiii lui Israel.

24.    Şi Noi le dădurăm dregători dintre ei, ca să‑i ocîrmuiască după porunca Noastră, după ce se arătară statornici şi cre­zură tare în semnele Noastre.

25.    Domnul tău va hotărî între ei, în ziua învierii, cu privire la aceea despre ce se ceartă ei.

26.    Oare nu le este cunoscut cîte neamuri înaintea lor am pierdut Noi, în ale căror lo­cuinţe umblă ei? Întru aceas­ta sînt semne, oare nu auziţi?

27.    Oare nu văd ei că Noi mînăm apa în ţara cea săracă şi prin ea scoatem semănătura, din care mănîncă vitele lor şi ei înşişi? Oare nu văd ei?

28.    Şi ei zic: “Cînd va fi această hotărîre, dacă iubiţi adevă­rul?”

29.    Spune: “În ziua hotărîrii să nu le folosească celor necre­dincioşi credinţa lor şi ei să nu fie băgaţi în seamă”.

30.    Deci, întoarce‑te la ei şi aş­teaptă, căci şi ei aşteaptă.

 

XXXIII

SURA TOVARĂŞILOR

Din Medina şi este cu şaptezeci şi trei de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      O, profetule, teme‑te de Dum­nezeu şi nu asculta de cei necredincioşi şi de făţarnici; Dumnezeu este ştiutor, în­ţelept.

2.      Şi urmează ceea ce ţi s‑a des­coperit de la Domnul tău; Dumnezeu ştie ce faceţi.

3.      Şi încrede‑te în Dumnezeu şi Dumnezeu ajunge ca scut.

4.      Dumnezeu nu i‑a dat omu­lui două inimi înlăuntrul său, nici nu le‑a fă­cut pe soţi­ile voastre, de care v‑aţi des­părţit, să fie maicile voastre, nici nu i‑a făcut pe adoptivii voştri să fie fiii voştri. Aces­tea sînt cuvintele voastre în gurile voastre; însă Dumne­zeu spune adevărul şi ocîr‑muieşte pe drumul drept.

5.      Chemaţi‑i după părinţii lor; aceasta este mai cu dreptate la Dumnezeu. Iar dacă nu‑i cunoaşteţi pe părinţii lor, atunci să vă fie ei fraţi întru cre­dinţă şi sub scutul vostru. Şi nu vă este păcat, dacă greşiţi întru aceasta doar dacă o fac aceasta inimile voastre cu tot dinadinsul. Dumnezeu este iertător, îndurător.

6.      Profetul este mai aproape de cei credincioşi, decît ei înşişi loru‑şi, şi soţ­iile sale sînt maicile lor. Şi rudele de sînge sînt mai aproape înrudiţi după cartea lui Dumnezeu, decît credincioşii şi cei ce purced. Ceea ce faceţi bi­ne rudelor este scris în carte.

7.      Şi cînd am făcut Noi legămîntul cu profeţii şi cu tine şi cu Noe şi Avraam şi Moise şi Isus, fiul Mariei, am făcut cu ei un legămînt puternic,

8.      ca El să‑i întrebe pe cei iubi­tori de adevăr despre adevă­rul lor, iar pentru cei necre­dincioşi a pregătit el pedea­psă dureroasă.

9.      O, voi, cei ce credeţi, aduceţi‑vă aminte de mila lui Dum­nezeu asupra voastră, cînd veniră la voi oştiri şi cînd trimiserăm Noi asupra lor un vînt şi oştiri nevăzute, şi Dumnezeu vede ceea ce faceţi.

10.    Cînd veniră la voi de sus şi de jos şi se plecară ochii şi ajunseră inimile în gît, iar voi primiserăţi cugete împo­triva lui Dumnezeu.

11.    Acolo fură ispitiţi credin­cioşii şi fură apucaţi de cu­tremur mare.

12.    Şi cînd ziseră cei făţarnici în ale căror inimi era boală: “Dumnezeu şi trimisul Său ne‑au juruit numai înşelă­ciune”.

13.    Şi cînd zise o parte din ei: “O, voi, popor din Iathrib nu este loc pentru voi, deci în‑toarceţi‑vă!” atunci o parte din ei ceru îngăduire de la profet să se întoarcă acasă, zicînd: “Casele noastre sînt fără scut”, însă ele nu erau fără scut, ci ei voiau să fugă.

14.    Şi de s‑ar fi venit asupra lor din toate laturile cetăţii şi de s‑ar fi cerut de la ei să se răscoale, ei ar fi făcut‑o, însă numai scurt timp ar fi petre­cut în ea.

15.    Şi ei încheiară înainte un legămînt cu Dumnezeu, că nu o vor apuca‑o la fugă; şi legămîntul cu Dumnezeu va fi tras la răspundere.

16.    Spune: “Nu vă ajută vouă fuga, de aţi fi fugit de moar­te sau de ucidere, totuşi nu­mai scurt timp v‑aţi folosit de viaţă”.

17.    Spune: “Cine este acela care vă apără de Dumnezeu, dacă vă doreşte rău sau vă doreşte îndurare?” Afară de Dumnezeu, ei nu află nici scut, nici ajutor.

18.    Dumnezeu îi cunoaşte pe aceia dintre voi, care pun piedici şi pe cei ce spun fra­ţilor lor: “Veniţi la noi!” şi arată puţină vitejie

19.    întru zgîrcenia lor faţă de voi. Cînd vine frica, Tu vezi cum privesc la tine rotind ochii, ca şi cînd ar fi venit moartea asupra lor. Iar dacă a trecut frica, vă întîmpină ei cu limbă ascuţită, lacomi la ce‑i mai bun. Aceştia nu cred, de aceea Dumnezeu va ză­dărnici faptele lor, şi aceasta este uşor pentru Dumnezeu.

20.    Ei cred că tovarăşii nu se vor depărta; iar dacă vin tova­răşii, doresc ei mai bine să meargă la arabi, ca să‑i în­trebe de veştile lor. De ar fi fost la voi, numai cît puţini s‑ar fi luptat.

21.    Vouă v‑a fost în trimisul lui Dumnezeu o pildă frumoasă pentru cel ce nădăjduieşte în Dumnezeu şi în lumea de apoi şi‑şi aduce aminte adesea de Dumnezeu.

22.    Şi cînd îi văzură cei credin­cioşi pe tovarăşi, ziseră ei: “Aceasta e ceea ce ne‑a juruit Dumnezeu şi trimisul Său, şi Dumnezeu şi trimisul Său au spus adevărul”. Şi aceasta le înmulţi numai credinţa şi supunerea.

23.    între credincioşi erau care făceau adevărate cele ce le juruiseră lui Dum­nezeu. Unii din ei împliniseră juruinţa lor, alţii aşteaptă şi nu se schi­mbă,

24.    pentru ca să răsplătească Dumnezeu celor iubitori de adevăr, după ade­vărul lor, şi să‑i pedepsească pe cei făţar­nici dacă voieşte, sau să se în­toarcă spre ei. Dumnezeu este iertător, îndurător.

25.    Şi Dumnezeu îi alungă îna­poi pe cei necredincioşi întru furia lor; ei nu ajunseră în bine; şi Dumnezeu ajunge pentru cei credincioşi în lup­tă; Dumnezeu doar este puter­nic, tare.

26.    Şi El lasă pe cei ce ajutară din poporul scripturii să se coboare din cetă­ţile lor şi aruncă frica în inimile lor. O parte din ei aţi omorît‑o, iar o parte aţi luat‑o în prin­soare.

27.    Şi El v‑a dat vouă spre moş­tenire ţara lor şi locuinţele lor şi averile lor şi o ţară pe care n‑aţi călcat‑o. Şi Dum­nezeu este atotputernic.

28.    O, profetule, spune soţiilor tale: “Dacă doriţi viaţa lumii şi podoaba ei, veniţi, eu voi să vă înzestrez şi să vă dau drumul după cuviinţă.

29.    Iar dacă‑l doriţi pe Dumne­zeu şi pe trimisul Său şi locuinţa cea de apoi, atunci a pregătit Dumnezeu mare răsplată pentru acei dintre voi care se poartă bine”

30.    O, voi, muierile profetului, dacă una din voi face o faptă ruşinoasă răsvă­dită, să‑i fie pedeapsă îndoită. Aceasta este uşor la Dumnezeu.

31.    Însă cine din voi ascultă de Dumnezeu şi de trimisul Său şi se poartă bi­ne, aceleia îi vom da răsplată îndoită şi‑i vom pregăti îngrijire cinstită.

32.    O, muieri ale profetului, voi nu sînteţi ca una din celelalte muieri. Dacă vă temeţi de Dumnezeu, nu fiţi preveni­toare cu vorba, ca să capete poftă acela în a cărui inimă este boală, ci vorbiţi cuviin­cios.

33.    Şedeţi molcom în casele voastre şi nu vă împodobiţi, ca pe vremea neşti­inţei de’nainte, şi împliniţi rugăciunea, şi daţi milostenii, şi ascultaţi de Dumnezeu şi de trimisul Său. Dumnezeu voieşte să ia de la voi, ca de la locuitorii casei, spurcăciunea şi voieşte să vă curăţească.

34.    Şi aduceţi‑vă aminte de ceea ce s‑a citit în casele voastre din semnele lui Dumnezeu şi din înţelepciune. Dumne­zeu este ager, ştiutor.

35.    Moslemii şi moslemele, cei credincioşi şi cele credin­cioase, cei ascultători şi cele ascultătoare, cei iubitori de adevăr şi cele iubitoare de adevăr, cei statornici şi cele statornice, cei umiliţi şi cele umilite, cei ce dau milos­tenii şi cele ce dau milostenii, cei ce postesc şi cele ce postesc, cei ce pă­zesc ruşinea lor şi cele ce o păzesc, cei ce‑l po­menesc adesea pe Dum­ne­zeu şi cele ce‑l pomenesc, lor le‑a pregătit Dumnezeu ier­tare şi răspla­tă mare.

36.    Şi nu se cade unui credincios sau unei credincioase, dacă Dumnezeu a hotărît un lu­cru, ca ei să poată alege întru lucrurile lor. Iar cel ce se răz­vrăteşte împotriva lui Dum­nezeu şi a trimisului Său, este în rătăcire răs­vădită.

37.    Şi cînd ai vorbit cu el, de care s‑a îndurat Dumnezeu şi te‑ai îndurat şi tu: “Ţine‑ţi soţia ta pentru tine şi teme‑te de Dumnezeu”, şi ai as­cuns în sufletul tău ce voia Dumnezeu să descopere şi te‑ai sfiit de oameni, mă­car că Dumnezeu e mai vrednic să te temi de El. Şi după ce hotărîse Zeid lucrul cu ea, ţi‑o dădurăm de soţie, ca să nu fie păcat pentru cei credin­cioşi să ia în căsătorie soţiile adoptivilor lor, dacă au ho­tărît lucrul cu ele. Şi porunca Iui Dumnezeu să se împli­nească.

38.    Nu este păcat asupra profe­tului întru ceea ce i‑a porun­cit Dumnezeu; a­cesta a fost obiceiul lui Dumnezeu faţă de ce au trecut înainte şi porunca lui Dumnezeu este hotărîtă:

39.    cei ce împlinesc soliile lui Dumnezeu şi se temeau de El şi nu se temeau de nime­nea afară de Dumnezeu. Şi Dumnezeu de ajuns face socoteala.

40.    Nu este Mohammed tatăl unuia dintre bărbaţii voştri, ci el este trimisul lui Dumne­zeu şi pecetea profeţilor. Şi Dumnezeu ştie toate.

41.    O, voi, cei ce credeţi, pomeniţi‑L pe Dumnezeu şi lăudaţi‑L dimineaţa şi seara.

42.    El este cel ce vă binecuvîntează, şi îngerul se roagă pentru voi, ca să vă scoată din întuneric la lumină; şi El este îndurător faţă de cei cre­din­cioşi.

43.    Salutarea lor este în ziua cînd îl întîlnesc “Pace!” şi El a pregătit pentru ei o răspla­tă cinstită.

44.    O, profetule, Noi te‑am tri­mis ca martor şi ca binevestitor şi ca îndemnă­tor,

45.    şi ca unul ce cheamă la Dumnezeu cu voia Lui şi ca o candelă luminoa­să.

46.    Şi vesteşte‑le credincioşilor că vor avea de la Dumnezeu milă mare.

47.    Şi nu asculta de necredin­cioşi şi făţarnici; lasă‑le stri­căciunea lor şi încrede‑te în Dumnezeu. Şi Dumnezeu e într‑ajuns ca scut.

48.    O, voi, cei ce credeţi, dacă vă căsătoriţi cu muieri credin­cioase, apoi vă despărţiţi de ele, înainte de ce le‑aţi atins, atunci nu trebuie să ţineţi un termen cu privire la ele, însă înzestraţi‑le şi daţi‑le drumul după cuvi­inţă.

49.    O, profetule, Noi îţi încuviin­ţăm ţie soţiile tale, cărora le‑ai dat zestre, şi acelea pe care le stăpîneşte dreapta ta, pe care ţi le‑a dat ca pradă Dum­nezeu, şi fiicele unchiu­lui tău, şi fiicele mătuşii tale după tată, şi fiicele unchiului tău, şi fiicele mătuşii tale după mamă, care au purces cu tine şi muierea credin­cioasă, dacă se dăruieşte ea însăşi profetului, cînd do­reş­te profetul, ca să o ia în căsă­torie; numai anume ţie înain­tea credin­cioşilor.

50.    Noi ştim ce le‑a orînduit lor cu privire la soţiile lor şi la ceea ce stăpînesc dreapta lor, ca să nu fie asupra ta păcat. Şi Dumnezeu este iertător, în­durător.

51.    Tu poţi respinge pe cine voieşti din ele şi poţi primi la tine pe cine voieşti din ele şi pe care doreşti din cele ce le‑au alungat şi să nu fie păcat asu­pra ta. Aceasta e mai mult, pentru ca să se răco­rească ochii lor, şi ele să nu se întristeze şi să fie mulţu­mite cu ceea ce le‑ai dat. Şi Dumnezeu ştie ceea ce este în inimile voastre şi Dumne­zeu este ştiutor, blînd.

52.    Ţie nu‑ţi mai sînt încuviin­ţate muieri şi n‑ai voie să le schimbi cu alte soţii, chiar dacă te miri de frumuseţea lor, afară de acelea pe care le stăpîneşte dreapta ta. Şi Dum­nezeu păzeşte toate lucrurile.

53.    O, voi, cei ce credeţi, nu in­traţi în casele profetului doar dacă vă dă el voie la ospăţ fără să aşteptaţi timpul. Dacă însă aţi fost chemaţi, atunci intraţi. Şi dacă aţi ospătat, atunci împrăştiaţi‑vă şi nu zăboviţi cu istorii. Aceasta i‑ar face necaz profetului şi el s‑ar ruşina de voi; însă Dum­nezeu nu se ruşinează de adevăr. Şi dacă le rugaţi pen­tru ceva, atunci rugaţi‑le du­pă o perdea. Aceasta e mai curat pentru inimile voastre şi inimile lor. Şi nu vi se cade ca să‑i faceţi scîrbă trimisului lui Dumnezeu, nici să vă căsătoriţi cu soţiile sale după el. Aceasta ar fi ceva mare la Dumnezeu.

54.    Ori de descoperiţi lucrul, sau îl ascundeţi, Dumnezeu ştie toate lucrurile.

55.    Nu este păcat asupra lor, dacă vorbesc fără văl cu părinţii lor sau cu co­piii lor, sau cu fraţii lor, sau cu fiii fraţilor lor, sau cu fiii surori­lor lor, sau cu muierile lor, sau cu cei pe care îi stăpîneş‑te dreapta lor. Deci, temeţi‑vă de Dumnezeu, doar Dumnezeu este martor la toate lucrurile.

56.    Dumnezeu şi îngerii Săi îl binecuvîntează pe profet; o, voi, cei ce credeţi, binecuvîntaţi‑l cu salutarea păcii.

57.    Aceia care îl scîrbesc pe Dumnezeu şi pe trimisul Său, asupra lor va fi bleste­mul lui Dumnezeu în lumea de acum şi cea de apoi şi El le‑a pre­gătit pedeapsă ruşi­noasă.

58.    Şi cei care îi scîrbesc pe cei credincioşi şi pe cele credin­cioase, fără să o fi agonisit ei, aceia au să poarte vina de ponegrire şi păcat răsvădit.

59.    O, profetule, spune soţiilor tale şi fiicelor tale şi muie­rilor celor credin­cioşi, ca să se învelească în gjilbaburile lor; aşa mai lesne vor fi cu­noscu­te şi nu vor fi scîrbite. Şi Dumnezeu este iertător, îndurător.

60.    De nu vor înceta cei făţarnici şi cei ce au boală în inimile lor şi răsvrătitorii în Medina, te vom aţîţa împotriva lor. Atunci, să nu‑ţi fie ei vecini, decît numai pentru timp scurt.

61.    Blestemaţii! Oriunde vor fi aflaţi, să fie apucaţi şi măce­lăriţi.

62.    Acesta a fost obiceiul lui Dum­nezeu pentru cei ce au pierit înainte şi nu vei afla schim­bare la obiceiul lui Dumnezeu.

63.    Oamenii te vor întreba des­pre “oră”. Spune: “Ştiinţa des­pre ea este la Dumnezeu, şi ce te face să ştii că ora poate este aproape?”

64.    Dumnezeu i‑a blestemat pe necredincioşi şi a pregătit flacăra pentru ei.

65.    Acolo vor petrece în veci şi nu vor afla nici scut, nici ajutor.

66.    În ziua cînd vor fi aruncaţi cu faţa lor în foc, vor zice: “O, de am fi ascul­tat de Dum­nezeu şi am fi ascultat de cel trimis!”

67.    Şi vor zice: “Doamne, noi am ascultat de Domnii noştri şi de puternicii noştri, şi ei ne‑au dus pe drum rătăcit.

68.    Doamne, dă‑le pedeapsă în­doită şi blesteamă‑i cu bles­tem mare.

69.    O, voi, cei ce credeţi, nu fiţi ca şi cei ce l‑au scîrbit pe Moise. Dumnezeu l‑a curăţit de ceea ce vorbeau ei şi el era la Dumnezeu cu mare cinste.

70.    O, voi, cei ce credeţi, temeţi‑vă de Dumnezeu şi vorbiţi cuvinte adevărate,

71.    ca să vă îmbunătăţească faptele voastre şi să vă ierte faptele voastre. Şi cel ce a ascultat de Dumnezeu şi de profetul Său va ajunge la mare fericire.

72.    Noi arătarăm cerurilor şi pămîntului şi munţilor ama­netul, dar ei nu voi­ră să‑l poarte, şi se temeau de el. Omul însă s‑a încărcat cu el, pentru că el este nelegiuit, nebun:

73.    pentru ca Dumnezeu să pe­depsească pe făţarnici şi pe făţarnice, pe ido­latri şi pe idolatre şi să se întoarcă Dum­nezeu la cei credincioşi şi la cele credincioase. Şi Dumne­zeu este iertător, îndurător.

 

XXXIV

SURA SABEI

Din Mekka şi este cu cincizeci şi patru de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Mărire lui Dumnezeu, ale căruia sînt cele din ceruri şi cele de pe pămînt şi mărire Lui, în lumea de apoi; El este înţelept, ştiutor.

2.      El ştie ce intră în pămînt şi ce iese din el şi ce se coboară din cer şi ce se suie în el; El este cel îndurător, iertător.

3.      Şi cei necredincioşi spun: “Nu vine ora la noi!” Spune: “Ba, pe Domnul meu, ea vine la voi! Celui ce cunoaşte cele ascunse, nu‑i este depăr­tată nici măcar greutatea unui fir de colb în ceruri şi pe pămînt; şi nici nu este ceva mai mic sau mai mare, ce n‑ar fi într‑o carte răsvădită:

4.      ca să răsplătească El celor ce cred şi se poartă bine. Aceş­tia pentru ei este iertare şi înzestrare cinstită.

5.      Aceia, însă, care tind să slă­bească semnele Noastre, pentru ei este ca pedeapsă un chin dureros”.

6.      Şi văd cei cărora li s‑a dat înţelepciune că ceea ce ţi s‑a trimis de la Domnul tău este adevăr şi duce la drumul celui puternic, preamărit.

7.      Şi cei necredincioşi zic: “Să vă arătăm drumul la un băr­bat care vă vesteşte că dacă veţi fi sfîşiat în bucăţele, vă veţi face făptură nouă?

8.      El a plăsmuit o minciună despre Dumnezeu, sau este îndrăcit!” Însă cei ce nu cred în lumea de apoi, vor veni la pedeapsă şi sînt în rătăcire adîncă.

9.      Oare nu văzură ei ce este înaintea lor şi după ei din cer şi pe pămînt? De am voi Noi, i‑am scufunda în pă­mînt sau am lăsa să cadă asupra lor o parte din cer. Întru aceasta sînt semne pentru fiecare rob căincios.

10.    Şi Noi îi dădurăm lui David mila de la Noi: “O, voi, mun­ţilor, daţi mărire împreună cu el şi voi, păsărilor!”Şi Noi îi muiarăm fierul: “Fă zale şi fă‑le tari în verigi; şi purta‑ţi‑vă bine; Eu văd ce faceţi voi!”

11.    Şi lui Solomon îi supuserăm vîntul; dimineaţa sa a fost o lună de zile şi seara sa a fost o lună; şi‑i lăsarăm să curgă un izvor de spijă. Şi din du­huri o luaseră unii înaintea lui, cu voia Domnului său, şi cine din ei se răzvrătea îm­potriva poruncii Noastre, aceluia îi dădeam Noi de gustat pedeapsa flăcării.

12.    Şi ei îi lucrară lui ce voia el: odăi, icoane, vase cît iazurile şi oale stătă­toare.

13.    Şi cînd am hotărît Noi moar­tea asupra lui, nimic nu le‑a arătat lor moar­tea lui, decît o vietate a pămîntului care mînca toiagul său. Şi cînd căzu el, cunoscură duhurile că, dacă ele ar fi ştiut cele as­cunse, n‑ar fi trebuit să pe­treacă în pedeapsă ruşinoa­să. “Faceţi mulţumită voi, cei din casa lui David, căci nu mai puţin sînt mulţumitori”.

14.    Saba a avut în locuinţele lor un semn: două grădini în dreapta şi în stîn­ga: “Mîncaţi din darul Domnului vostru şi mulţumiţi‑i; o ţară bună şi un Domn iertător”.

15.    Însă ei s‑au întors şi Noi am trimis asupra lor potopul ezăturii şi le‑am schimbat amîndouă grădinile lor cu două grădini cu mîncare amară şi tamariscă şi puţini arbori de lotus.

16.    Aceasta le dădură ca răs­plată, pentru că erau necre­dincioşi. Şi nu le răsplătim Noi, astfel, numai celor ne­credincioşi?

17.    Şi Noi aşezarăm între ei şi între cetăţile, pe care le‑am bînecuvîntat, ce­tăţi cunos­cute şi am hotărît drumul încolo: “Călătoriţi încolo ziua şi noaptea cu siguranţă!”

18.    Şi ei ziseră: “Doamne, fă mai lungi căile noastre!” Şi ei păcătuiră împotri­va lor înşişi şi Noi îi făcurăm pildă pentru povestire şi‑i sfărîmarăm cu toţii în bucăţi. Acestea sînt semne pentru cei statornici, mulţumitori.

19.    Şi diavolul a adeverit la ei părerea sa şi ei i‑au urmat lui, afară de o parte dintre credincioşi.

20.    Însă el nu avu asupra lor putere, decît numai ca Noi să ştim cine crede în lumea de apoi şi cine se îndoieşte despre aceasta. Şi Domnul tău pă­zeşte toate lucrurile.

21.    Spune: “Chemaţi‑i pe aceia în care credeţi, afară de Dum­nezeu; ei n‑au putere asupra greutăţii unui fir de colb, în ceruri şi pe pămînt, şi ei n‑au parte la acestea, şi nici El n‑are ajutători între ei”.

22.    Şi nu foloseşte mijlocire la El, decît numai pentru acela căruia îi dă El voie, aşa că dacă s‑a depărtat frica din inimile lor, zic ei: „Ce spune Dom­nul vostru?” Spune: “Adevărul, că El este cel înalt, mare”.

23.    Spune: “Cine vă îngrijeşte din ceruri şi de pe pămînt?” Spune: “Dumne­zeu!” Şi noi sau voi sîntem în ocîrmuire sau în rătăcire răsvădită.

24.    Spune: “Voi să nu fiţi între­baţi pentru păcatele noastre şi noi să nu fim întrebaţi pen­tru păcatele voastre”.

25.    Spune: “Domnul nostru ne va aduna, apoi va deschide între noi; El este cel ce des­chide, cel ce ştie”.

26.    Spune: “Arătaţi‑mi pe cei ce i‑aţi adăugit ca tovarăşi lui Dumnezeu”. Nicidecum. Ba El este Dumnezeu cel puter­nic, înţelept.

27.    Şi noi te‑am trimis la întrea­ga omenire numai ca binevestitor şi ca în­demnător, însă cei mai mulţi din oa­meni nu o ştiu.

28.    Şi ei zic: “Cînd va fi această ameninţare, dacă iubiţi ade­vărul?”

29.    Spune: “Vouă vi s‑a hotărît o zi, din care nu puteţi nici îm­piedica, nici grăbi o oră”.

30.    Şi cei necredincioşi zic: “Nu vom crede în acest Coran, nici în ceea ce a fost înaintea lui!” Dar de i‑ai vedea pe cei nelegiuiţi puşi înaintea Dom­nului lor; ei vor schimba întreolaltă cuvinte, vor spune cei slabi către cei îngîmfaţi: “De n‑aţi fi fost voi, noi am fi crezut”.

31.    Cei îngîmfaţi vor zice către cei slabi: “Oare noi v‑am abătut de la ocîrmu­ire, după ce venise la noi? Ba voi aţi fost păcătoşi!”

32.    Şi cei slabi vor zice către cei îngîmfaţi: “Ba vicleşugul ziua şi noaptea cînd ne porunci­răţi să nu credem în Dumne­zeu şi să‑i facem semeni!” Şi ei vor arăta căinţă, după ce vor fi văzut pedeapsa. Şi noi vom pune juguri pe gî­turile necredincioşilor. Oare să li se răsplătească altfel, decît după faptele lor?

33.    Şi Noi nu trimiserăm îndemnători la vreun oraş, fără să fi zis cei îmbui­baţi: “Noi nu credem în trimiterea voastră”.

34.    Ei ziseră: “Noi sîntem bogaţi între avuţii şi copii şi nu vom fi pedepsiţi”.

35.    Spune: “Domnul meu dă în­grijire bogată şi măsură cui voieşte, însă cei mai mulţi din oameni nu o ştiu”.

36.    Şi nici averea voastră şi nici copiii voştri nu sînt ceea ce vă aduce aproape de Noi. Numai cei ce cred şi se poar­tă bine, numai pentru aceia este răs‑plată îndoită, pentru faptele lor şi ei să fie siguri în odăile raiului.

37.    Cei ce se silesc să slăbească semnele Noastre vor fi aduşi la pedeapsă.

38.    Spune: “Domnul meu îi în­grijeşte pe cine voieşte din robii Săi cu prisosinţă şi cu socoteală, şi ceea ce dăruiţi voi, El vă va da înapoi. El este cel mai bun îngrijitor”.

39.    Şi într‑o zi vă va aduna cu toţii, apoi le va zice îngerilor: “Care dintre aceştia v‑au slujit?”

40.    Ei vor zice: “Mărire Ţie! Tu eşti scutul nostru, nu ei. Ba ei au slujit duhurilor şi cei mai mulţi din ei au crezut în ele”.

41.    Însă, în ziua aceea, nimenea nu poate să‑i folosească sau să‑i strice altuia şi Noi vom zice către cei nelegiuiţi: “Gus­taţi pedeapsa focului, pe care o ţineaţi de mincinoasă”.

42.    Şi dacă li se citesc lor sem­nele Noastre răsvădite, zic ei: “Aceasta nu este nimic, decît un bărbat care voieşte să vă abată de la cele cărora le‑au servit părinţii voştri”. Şi ei zic: “Aceasta nu e nimic decît o minciună născocită!” Iar cei necredincioşi zic des­pre adevăr după ce a venit la ei: “Aceasta nu e nimic decît fermecătură răsvădită!”

43.    Şi noi nu le dădurăm cărţi, ca să înveţe din ele, nici nu trimiserăm la ei îndemnător înaintea ta.

44.    Şi învinuirăm de minciună şi pe cei care au fost înaintea lor, iar ei[1] nu ajunseră nici a zecea parte din ceea ce le‑am dat Noi lor. Ei, deci, îi ţi­nu­ră de mincinoşi pe trimişii Mei, dar cum a fost lepădarea Mea!

45.    Spune: “Eu vă îndemn cu privire la una, ca să vă ridi­caţi înaintea lui Dumnezeu cîte doi sau cîte unul, apoi cugetaţi că în tovarăşul vos­tru nu este vreun duh[2], El vă este numai un îndemnător, înainte de pedeapsa cea aspră”.

46.    Spune: “Nu cer de la voi răs­plată, aceea fie pentru voi; răsplata mea este numai la Dumnezeu şi El este martor la toate lucrurile”.

47.    Spune: “Domnul meu varsă adevărul, El, ştiutorul celor ascunse”.

48.    Spune: “A venit adevărul, iar deşertăciunea să nu mai în­ceapă şi să nu se mai întoar­că”.

49.    Spune: “Eu, dacă rătăcesc, atunci rătăcesc numai pentru mine însumi, iar dacă sînt ocîrmuit, apoi este aceasta prin ceea ce mi‑a descoperit Domnul meu; El este cel ce aude. El este aproape”.

50.    Şi de ai vedea cum sînt ei înspăimîntaţi şi cum nu află scăpare, şi cum sînt luaţi dintr‑un loc apropiat[3].

51.    Şi ei zic: “Noi credem în aceas­ta!” Dar cum pot ei primi credinţa într‑un loc îndepăr­tat[4],

52.    dacă au fost înainte necre­dincioşi şi au alungat cu pietre taina lor din loc îndepărtat?[5]

53.    Şi să se puie o stavilă între ei şi ceea ce doresc ei,

54.    cum s‑a făcut cu semenii lor de dinaintea lor. Ei erau în mare îndoială.

 

XXXV

SURA ÎNGERILOR[6]

Din Mekka şi este cu patruzeci şi cinci de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Mărire lui Dumnezeu, făcă­torul cerurilor şi al pămîntului, care pe îngeri i‑a făcut trimişi cu aripi cu pereche şi cu cîte trei şi cu cîte patru. El adaugă făpturii ce voieşte. Dumnezeu este atotputernic.

2.      Ceea ce deschide Dumnezeu pentru oameni întru îndu­rare, aceea nu se poate opri şi ce opreşte El, nimenea nu poate trimite după Dînsul. El este cel puternic, înţelept.

3.      O, voi, oamenilor, aduceţi‑vă aminte de îndurarea lui Dum­nezeu asupra voastră. Oare mai este un făcător, afară de Dumnezeu, care vă îngrijeşte din cer şi de pe pămînt? Nu este Dumnezeu, afară de El, deci cum puteţi fi abătuţi?

4.      Şi dacă te ţin de mincinos, ei i‑au ţinut de mincinoşi şi pe trimişii de’na­intea ta şi la Dumnezeu se întorc toate lucrurile.

5.      O, voi, oamenilor, juruinţa lui Dumnezeu este adevăr şi să nu vă înşele viaţa lumii şi înşelătorul[7] şi să nu vă înşele cu privire la Dumnezeu.

6.      Satan vă este vouă duşman, deci ţineţi‑l ca duşman; el îi cheamă numai pe tovarăşii săi ca să fie soţii flăcării.

7.      Cei necredincioşi, pentru ei, este pedeapsă aspră.

8.      Iar cei ce cred şi se poartă bi­ne, pentru ei este iertare şi răsplată mare.

9.      Oare acela căruia i se împo­dobeşte răutatea faptelor sale, încît le priveşte de bu­ne…?[8] Dar Dumnezeu duce în rătăcire pe cine voieşte şi ocîrmu­ieşte pe cine voieşte. Deci nu lăsa să se treacă sufle­tul tău în suspine pentru ei. Dumnezeu ştie ce fac ei.

10.    Şi Dumnezeu este cel ce tri­mite vînturile, ca să ridice nourii şi Noi îi a­lungăm în­tr‑o ţară moartă şi înviem pămîntul după moartea sa. Aşa va fi învierea.

11.    Cei ce caută putere doar la Dumnezeu este toată pute­rea. La El se suie cuvîntul cel bun, şi fapta cea cinstită El o înalţă. Iar cei ce plăsmuiesc răul, pentru ei, este pedea­psă aspră şi vicleşugul acelo­ra va pieri.

12.    Şi Dumnezeu v‑a făcut pe voi din ţărînă, apoi dintr‑o pică­tură, apoi v‑a hotărît întru două genuri. Şi nici o muiere nu e îngenuncheată şi nici nu naşte fără ştirea Lui, şi nici unul din cei ce îmbătrînesc nu îmbătrîneşte sau nu scade în bătrîneţe, fără ca aceasta să fie într‑o carte. Aceasta e uşor pentru Dumnezeu.

13.    Şi nu sînt deopotrivă amîn­două apele. Aceasta este bu­nă, dulce, plăcută de băut, iar aceea sărată, amară. Din amîndouă însă mîncaţi carne proaspătă şi scoateţi podoa­be, pe care le îmbrăcaţi. Şi tu vezi corăbiile, cum o curmă, căutînd voi îndurarea Sa şi poate veţi fi mulţumitori.

14.    El Iasă să intre noaptea după zi şi lasă să intre ziua după noapte şi pune sub stăpînire soarele şi luna. Totul gră­beşte spre un termen hotărît. Acesta este Dumnezeu, Dom­nul vostru. A lui este stăpînirea şi aceia, pe care îi che­maţi afară de El, n‑au putere nici cît e pielicica sîmburelui de curmal.

15.    Dacă‑i strigaţi pe ei, nu aud ei strigătul vostru, şi dacă şi ar auzi, nu vă răspund; şi în ziua învierii vor făgădui că i‑aţi fi făcut tovarăşi lui Dum­nezeu pe ei. Şi nimenea nu te poate învăţa ca ştiutorul[9].

16.    O, voi, oamenilor, voi sînteţi cei sărmani spre Dumnezeu şi Dumnezeu este cel avut, preamărit.

17.    Dacă voieşte, vă ia pe voi şi aduce o făptură nouă.

18.    Şi aceasta nu este greu pen­tru Dumnezeu.

19.    Şi nu va purta un suflet în­sărcinat cu sarcina altuia, şi dacă strigă unul însărcinat pentru sarcina sa, să nu se ducă nimic de la el, nici chiar prin unul înrudit. Tu să‑i îndemni numai pe cei ce se tem de Domnul lor în­tr‑as­cuns şi împlinesc rugăciu­nea. Şi cel ce se curăţeşte, se curăţeşte numai pentru sine însuşi şi spre Dumnezeu este drumul.

20.    Şi nu este deopotrivă cel orb cu cel ce vede şi nici întune­cimea, şi nici lumina, şi nici umbra, şi nici arşiţa.

21.    Şi nu sînt deopotrivă cei vii şi cei morţi. Dumnezeu îi face să audă pe cine voieşte şi tu n‑ai sa‑i faci să audă pe cei din morminte; tu eşti nu­mai un îndemnător.

22.    Noi te‑am trimis, în adevăr, ca binevestitor şi îndem­nător, şi nu este popor, în care să nu fie petrecut un îndemnător.

23.    Şi dacă te ţin de mincinos, şi înaintaşii lor îi ţinură de min­cinoşi pe tri­mişii lor, care ve­niră la ei cu semne răsvădite cu psalmii şi cu cartea lu­mi­noasă[10].

24.    Apoi i‑am apucat Eu pe cei necredincioşi şi cum a fost lepădarea Mea!

25.    Oare nu vezi că Dumnezeu trimite apa din ceruri? Şi prin ea scoatem Noi la iveală roduri cu felurite culori şi în munţi se află pături albe şi roşii, cu felurite culori, şi negre ca corbul, şi oameni şi dobitoace, şi vite cu felurite culori, şi de aceea se tem de Dumnezeu dintre robii Săi numai cei ştiutori. Dumne­zeu este puternic, iertător.

26.    Cei ce citesc cartea lui Dum­nezeu şi împlinesc rugăciu­nea şi dăruiesc din ceea ce i‑am înzestrat Noi, într‑as­cuns şi pe faţă vor nădăjdui într‑o marfă ce nu piere:

27.    pentru ca el să le plătească lor simbria lor şi să le adauge din îndurarea Sa. El este ier­tător, mulţumitor.

28.    Şi ceea ce ţi‑am descoperit Noi din carte este adevăr, întărind ceea ce a fost înain­te. Dumnezeu cunoaşte, ve­de pe robii Săi.

29.    Cartea o dădurăm, apoi, spre moştenire acelora dintre ro­bii Noştri, pe care îi alese­răm. Şi unii din ei păcătuiesc împotriva lor înşişi, alţii ţin măsură dreaptă, alţii se întrec în bine cu voia lui Dumnezeu. Aceasta este o milă mare.

30.    Ei vor intra în grădinile Ede­nului. Ei vor fi împodobiţi cu brăţare de aur şi mărgăritare şi acolo vor fi hainele lor de mătasă.

31.    Şi ei vor zice: “Mărire lui Dum­nezeu, care a luat de la noi mîhnirea. Domnul nostru este iertător, mulţumitor:

32.    El, care ne‑a lăsat să ne să‑lăşluim într‑o locuinţă sta­tornică din mila Să. Nu ne va ajunge în ea durere şi nu ne va ajunge în ea oboseală”.

33.    Pentru cei necredincioşi este focul iadului. Nu li se hotă­răşte ca să moară şi nu li se uşurează pedeapsa. Astfel răsplătim Noi fiecărui necre­dincios.

34.    Şi ei vor striga acolo: “Doam­ne, scoate‑ne, voim să ne pur­tăm bine, nu precum ne‑am purtat!” Dar nu vă lăsarăm să trăiţi îndelungat, ca fieca­re, ce se lasă îndemnat, să primească îndemnare! Şi a venit la voi îndemnă­torul.

35.    Deci, gustaţi pedeapsa, pentru că nelegiuiţii n‑au ajutător.

36.    Dumnezeu cunoaşte cele ascunse din ceruri şi de pe pămînt. El cunoaşte lăuntrul piepturilor.

37.    El este acela care v‑a făcut să fiţi urmaşi pe pămînt, şi cine este necre­dincios asupra ace­luia, este necredinţa sa şi necredinţa celor necredin­cioşi măreşte numai ura Domnului lor, şi necredinţa celor necredincioşi măreşte numai pieirea lor.

38.    Spune: “Ce credeţi despre idolii voştri, pe care îi che­maţi, afară de Dum­nezeu? Arătaţi‑mi ce au făcut ei pe pămînt sau de au parte la ceruri sau ori de le dădurăm o carte, ca să aibă o dovadă răsvădită pentru aceasta? Ba cei nelegiuiţi îşi făgăduiesc întreolaltă numai înşelă­ciune”.

39.    Dumnezeu ţine cerurile şi pămîntul, ca să nu piară, şi dacă ar pieri, nici unul după El nu le‑ar putea ţine. El este blînd, iertător.

40.    Ei jură la Dumnezeu jurămînt puternic, că de ar veni la ei un îndemnă­tor, ei ar fi mai bine ocîrmuiţi decît vreunul din popoare. Cînd veni la ei, însă, un îndemnă­tor, se depărtară ei încă mai mult,

41.    îngîmfîndu‑se pe pămînt şi plăsmuind rele. Dar plăsmu­irea relelor îi prinde numai pe cei vicleni. Aşteaptă ei altceva decît obiceiul de’nainte? Nicicînd nu vei afla schimbare în obiceiul lui Dumnezeu.

42.    Şi nicicînd nu vei afla mutare la obiceiul lui Dumnezeu.

43.    Oare n‑au călătorit ei prin ţară şi n‑au văzut cum a fost sfîrşitul înainta­şilor lor, care erau mai tari la putere decît ei? Şi Dumnezeu prin nimic nu se lasă slăbit în ceruri şi pe pămînt: El este ştiutor, puternic.

44.    Şi dacă i‑ar apuca Dumne­zeu pe oameni după cuvi­inţă, n‑ar lăsa asupra spa­telor sale[11] nici o vietate. Însă El întîrzie cu ei, pînă la un termen ho­tărît.

45.    Şi cînd vine termenul lor, atunci Dumnezeu priveşte la robii Săi.

 

XXXVI

SURA IS[12]

Din Mekka şi este cu optzeci şi trei de semne.

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      IS. Pe Coran cel înţelept,

2.      tu eşti unul dintre trimişii

3.      pe drumul cel drept!

4.      Îndemnarea celui puternic, îndurat,

5.      ca să îndemni un popor, ai căror părinţi nu fură îndem­naţi, şi ei sînt nebăgători de seamă.

6.      Drept este cuvîntul[13] asupra multora şi ei nu cred.

7.      Noi am pus asupra gîturilor lor juguri, şi ele sînt pînă la fălci, şi capetele lor sînt ţepenite.

8.      Şi Noi am pus o stavilă îna­intea lor şi o stavilă după ei şi i‑am acoperit, ca ei să nu vadă.

9.      Şi e totuna pentru ei, ori de‑i îndemni sau nu‑i îndemni, ei nu cred.

10.    Tu îl îndemni numai pe cel ce urmează îndemnării şi se teme de cel îndurător într‑as­cuns. Lui vesteşte‑i iertare şi răsplată cinstită.

11.    Noi îi înviem pe morţi şi scri­em ceea ce au făcut ei înain­te, şi urmele lor şi toate lucrurile lor le‑am numărat într‑o tablă răsvădită.

12.    Şi spune‑le pilda despre locuitorii cetăţii, cînd veniră la ei trimişii[14].

13.    Cînd trimiseră la ei doi şi ei îi ţinură de mincinoşi, încît îi întărirăm cu al treilea şi ei ziseră: “Noi sîntem trimişi la voi”.

14.    Ei ziseră: “Voi sînteţi numai oameni ca şi noi, şi cel îndu­rat n‑a trimis nimic. Voi sîn­teţi numai mincinoşi”.

15.    Ei ziseră: “Domnul nostru ştie că noi sîntem trimişi la voi,

16.    şi noi sîntem datori numai la propovăduire răsvădită”.

17.    Ei ziseră: “Noi avem un semn împotriva voastră, şi dacă nu veţi înceta, vă vom ucide cu pietre, şi vă va ajunge de la noi pedeapsă dureroasă”.

18.    Ei ziseră: “Semnul vostru e la voi. Oare dacă v‑aţi lăsa în­demnaţi? Ba voi sînteţi un popor păcătos!”

19.    Şi veni din capătul cetăţii un bărbat[15] alergînd. El zise: “O, poporul meu, urmaţi trimi­şilor!”

20.    Urmaţi celor ce nu cer de la voi răsplată şi sînt bine ocîrmuiţi.

21.    Şi de ce să nu‑i slujesc eu Celui ce m‑a făcut pe mine şi la Care vă veţi întoarce?

22.    Oare să primesc eu zei pe lîngă El? Dacă voieşte Cel îndurător să‑mi facă un rău, nu‑mi foloseşte nimic mijlo­cirea lor, şi eu nu mă pot mîntui.

23.    Eu aş fi atunci în rătăcire răsvădită.

24.    Eu cred în Domnul vostru, deci, ascultaţi de mine.

25.    Se spuse către el: “Intră în rai!” El zise: “O, de ar şti po­porul meu,

26.    că Domnul meu m‑a iertat şi m‑a pus între cei cinstiţi!”

27.    Şi Noi nu trimiserăm asupra poporului Său după el vreo ştire din cer, precum trimi­tem de altfel.

28.    A fost numai un singur strigăt”[16] şi ei s‑au stins.

29.    Vai de robii mei! Nu vine la ei trimis, fără ca să‑l batjoco­rească.

30.    Oare n‑au văzut ei cîte nea­muri am stîrpit Noi înaintea lor?

31.    Pentru ca ei[17] să nu se întoar­că la dînşii,

32.    şi pentru ca toţi la un loc să fie adunaţi înaintea Noastră.

33.    Şi un semn pentru ei este pămîntul cel mort; Noi îl în­viem şi scoatem din el grîne şi de acestea mănîncă ei.

34.    Şi Noi facem pe el grădini de fenici şi vie şi lăsăm să curgă pe el izvoare.

35.    Ca ei să mănînce din ro‑durile lor şi din lucrul mîinilor lor. Oare nu vor fi mulţu­mitori?

36.    Mărire celui ce a făcut toate felurile din cele pe care le lasă pămîntul să răsară, şi din ei înşişi, şi din cele pe care nu le cunosc ei.

37.    Şi un semn pentru ei este noaptea; Noi tragem de la ea lumina şi ei rămîn întru în­tuneric.

38.    Şi soarele se grăbeşte spre culcuş. Aceasta este orînduirea celui puternic, înţelept.

39.    Şi pentru lună am hotărît Noi staţiuni, pînă ce ea se face ca un vlăstar bătrîn de fenic.

40.    Nu se cuvine soarelui, ca să ajungă luna, şi nu nopţii, ca să alerge înain­tea zilei, ci toate plutesc în cercuri.

41.    Şi un semn pentru ei este că Noi am purtat odraselele lor într‑o corabie încărcată[18],

42.    şi le‑am făcut lor corăbii asemenea, în care se suie.

43.    De am voi Noi, i‑am scufun­da şi ei n‑ar avea ajutor şi n‑ar fi mîntuiţi,

44.    doară din îndurarea Noastră şi spre folos pentru un timp.

45.    Şi dacă li se spune: “Temeţi‑vă de ceea ce e înaintea voastră şi de ceea ce e după voi[19], poate veţi afla îndu­rare”,

46.    atunci totuşi nu le aduci din semnele Domnului tău un semn de la care nu s‑au abă­tut ei.

47.    Şi dacă li se spune: “Dăruiţi din ceea cu ce v‑a înzestrat Dumnezeu”, zic cei necre­dincioşi către cei credincioşi: “Să‑l ospătăm pe acela pe care l‑ar ospăta Dumnezeu, dacă ar voi? Voi sînteţi în ră­tăcire răsvădită”.

48.    Şi ei zic: “Cînd va afla loc această ameninţare, dacă iubiţi adevărul?”

49.    Ei să aştepte numai un unic strigăt, care‑i va apuca, pe cînd se ceartă ei.

50.    Şi ei să nu poată face testa­ment, şi să nu se întoarcă la familia lor.

51.    Şi se va sufla în trîmbiţă şi din morminte vor grăbi ei la Domnul lor.

52.    Ei vor zice: “Vai de noi! Cine ne‑a sculat din culcuşul nostru?” Aceasta e ceea ce a făgăduit cel îndurător şi trimişii au spus adevărul.

53.    Va fi numai un strigăt, şi ei cu toţii vor fi aduşi la Noi.

54.    Şi în ziua aceea să nu se facă strîmbătate vreunui suflet şi să vi se răs­plătească numai după faptele voastre.

55.    Locuitorii raiului, în ziua aceea, se vor veseli în aface­rile lor,

56.    ei şi muierile lor, la umbră, pe tronuri de nuntă, vor fi culcaţi.

57.    Acolo vor avea roduri şi tot ce vor cere,

58.    “Pace!”, un cuvînt de la Domnul cel îndurător.

59.    Dar să fiţi despărţiţi astăzi, voi, păcătoşilor!

60.    Oare n‑am încheiat Eu un legămînt cu voi, o, fiii lui Adam, ca să nu slujiţi lui Satan; el vă este un duşman răsvădit,

61.    şi ca să‑mi serviţi mie? Aces­ta este un drum drept.

62.    însă el a dus în rătăcire o mulţime mare din voi; oare nu pricepeţi?

63.    Acesta este iadul, care vi s‑a juruit.

64.    Să ardeţi astăzi în el, pentru că aţi fost necredincioşi!

65.    Astăzi pecetluim gurile lor, însă vorbesc către Noi mîinile lor şi mărturi­sesc picioa­rele lor ce au făcut ei.

66.    Şi de am fi voit, am fi stins ochii lor, dar şi atunci s‑ar întrece în drum, şi cum pot ei vedea?

67.    Şi de am fi voit, i‑am fi prefă­cut în locurile lor, încît n‑ar fi putut nici să meargă înain­te, nici să se întoarcă.

68.    Şi căruia îi dăm viaţă înde­lungată, pe acela îl gîrbovim la chip. Oare nu pricep ei?

69.    Şi Noi nu l‑am învăţat pe el[20] poezie şi nici nu i se cădea lui; aceasta este numai o îndem­nare şi un Coran răsvădit,

70.    spre a îndemna pe cei vii şi a vesti cuvînt drept asupra necredincioşilor.

71.    Oare n‑au văzut ei că Noi le‑am făcut lor vitele între ele ce le‑au făcut mîinile Noastre, şi ei stăpînesc peste ele?

72.    Şi Noi le‑am dat în puterea lor. Pe unele din ele călăresc ei, din altele mănîncă.

73.    Şi ei au de la ele folos şi bău­tură. Oare nu vor fi mulţu­mitori?

74.    Şi totuşi îi luară zei, în afară de Dumnezeu, ca să le ajute.

75.    Şi aceştia nu pot să le ajute, pe cînd ei totuşi le sînt o oştire pregătită.

76.    Să nu te mîhnească vorba lor. Noi ştim ce ascund şi ce dau ei pe faţă.

77.    Oare nu voieşte omul să vadă că Noi l‑am făcut din­tr‑o picătură? Dar el este un cîrtitor răsvădit.

78.    Şi El ne face Nouă o pildă şi uită de facerea sa. El zice: “Cine învie oasele, după ce au putrezit?”

79.    Spune: “Le va da viaţă cel ce i‑a făcut dintru întîi şi el cu­noaşte toată făptura.

80.    El, care v‑a făcut foc din po­mul cel verde[21] şi voi aprin­deţi cu el”.

81.    Oare cel ce a făcut cerul şi pămîntul n‑are putere să vă facă vouă se­meni? El este făcătorul cel ştiutor.

82.    Dacă voieşte El un lucru, este porunca Lui; numai că‑i zice: “Să fii!” şi el este.

83.    Şi mărire Celui în mîna că­ruia este stăpînirea tuturor lucrurilor, şi la El vă veţi în­toarce.

 

XXXVII

SURA CELOR CE SE ÎNŞIRĂ

Din Mekka şi este cu o sută şaptezeci şi nouă de semne.

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Pe cei ce se înşiră în şir

2.      şi opresc cu oprire

3.      şi citesc îndemnarea[22]

4.      Dumnezeul vostru este unul,

5.      Domnul cerurilor şi al pă‑mînturilor şi al celor ce sînt între ele Domnul răsăritului.

6.      Noi am împodobit cerul lu­mii cu podoaba stelelor

7.      şi spre pază înaintea fiecărui Satan răzvrătit,

8.      ca să nu se tragă cu urechea la căpeteniile prea înalte[23] şi să fie bătuţi cu pietre din toate părţile,

9.      alungaţi fiind; pentru ei este pedeapsă veşnică.

10.    Iar cel ce apucă ceva[24], lui îi urmează o stea sclipitoare.

11.    Deci întreabă‑i pe ei[25], dacă sînt ei mai puternici la făptură decît aceia pe care i‑am făcut Noi? Noi i‑am făcut[26] din lut lipicios,

12.    ba tu te miri, iar ei îşi bat joc.

13.    Dacă sînt îndemnaţi, nu se Iasă îndemnaţi,

14.    iar dacă văd un semn, îşi bat joc

15.    şi zic: “Aceasta nu e decît fermecătura răsvădită.

16.    Dacă am murit şi sîntem ţărînă şi oase, oare vom fi sculaţi?

17.    Poate şi protopărinţii noştri”?

18.    Spune: “Da, şi veţi fi umi­liţi!”

19.    Un singur strigăt şi ei numai vor privi

20.    şi vor zice: “Vai de voi, aceas­ta e ziua judecăţii,

21.    aceasta e ziua hotărîrii, pe care o ţineaţi de minciună!”

22.    “Adunaţi pe nelegiuiţi şi tovarăşii lor şi aceea la ce se închinau,

23.    afară de Dumnezeu, şi du‑ceţi‑i pe drumul iadului,

24.    şi aşezaţi‑i, căci au să dea so­coteală”.

25.    “De ce nu vă ajutaţi vouă?”

26.    Ba, în ziua aceea, se vor su­pune

27.    şi se vor întoarce unul spre altul şi vor întreba

28.    şi vor zice: “Voi[27] aţi venit la noi din dreapta!”[28]

29.    Ei vor zice: “Ba voi n‑aţi fost credincioşi şi noi n‑am avut putere asupra voastră.

30.    Deci drept este asupra noas­tră cuvîntul Domnului nos­tru, noi îl vom gusta.

31.    Iar noi v‑am dus în rătăcire, căci şi noi rătăceam”.

32.    Şi în ziua aceea vor fi ei tova­răşi la pedeapsă.

33.    Aşa facem Noi păcătoşii.

34.    Dacă li se zicea: “Nu este Dumnezeu, afară de Dumne­zeu!”, erau ei îngîmfaţi

35.    şi ziceau: “Să părăsim zeii noştri, din pricina unui poet îndrăcit?”

36.    Însă el[29] veni cu adevărul şi‑i adeveri pe cei trimişi.

37.    Da, voi veţi gusta pedeapsa cea dureroasă

38.    şi veţi primi răsplată pentru faptele voastre.

39.    Însă servii lui Dumnezeu cei curaţi,

40.    aceia vor primi o îngrijire hotărîtă:

41.    roduri; şi vor fi cinstiţi,

42.    în grădinile plăcerii,

43.    pe tronuri faţă‑n faţă.

44.    Va umbla în cerc la ei un pahar dintr‑un izvor,

45.    alb, dulce pentru cei ce beau;

46.    nu va fi în el ameţeală şi ei nu se vor îmbăta de el.

47.    Şi la ei vor fi fete curate, oacheşe, ca şi un ou ascuns.

48.    Şi se vor întoarce unul spre altul, întrebîndu‑se,

49.    şi unul din ei va zice: “Am avut un tovarăş,

50.    care a zis: “Oare eşti unul din cei ce cred? ‑

51.    Oare, dacă am murit şi ne­am făcut ţărînă şi oase, vom fi încă judecaţi?”

52.    El va zice: “Oare aţi privit înlăuntru?”

53.    Şi el va privi înlăuntru şi‑l va vedea în mijlocul iadului.

54.    El va zice: “Pe Dumnezeu! Aproape m‑ai adus la pieire!

55.    Şi, fără îndurarea Domnului meu, aş fi între cei aduşi la pedeapsă”.

56.    “Oare să murim[30]

57.    şi altfel, decît cu moartea noas­tră dintîi, şi să nu fim pede­psiţi?”

58.    Aceasta este fericirea preaînaltă;

59.    pentru aşa ceva să lucreze cel ce lucrează.

60.    Oare este aceasta o ospeţie mai bună, sau pomul Zakkum?[31]

61.    Noi l‑am făcut spre ispită pentru cei nelegiuiţi;

62.    şi este un pom care iese din fundul iadului.

63.    Rodul său e ca şi capetele Sa­tanelor.

64.    Iar ei mănîncă din el şi‑şi umplu din el pîntecele.

65.    Apoi va fi pentru ei un mestecuş clocotit;

66.    apoi va fi întoarcerea lor spre iad.

67.    Ei aflară pe părinţii lor rătă­cind

68.    şi se grăbiră pe urmele lor.

69.    Şi înaintea lor rătăciră cei mai mulţi din înaintaşi,

70.    Şi Noi trimiserăm la ei îndemnători.

71.    Deci, priveşte cum a fost sfîrşitul celor îndemnaţi,

72.    afară de servii cei curaţi ai lui Dumnezeu.

73.    Şi Noe a strigat către Noi şi frumos a fost răspunsul Nos­tru.

74.    Şi Noi l‑am mîntuit pe el şi gloata sa din scîrba cea mare.

75.    Şi Noi făcurăm să rămîie urmaşii săi

76.    şi lăsarăm între cei de apoi cuvînt asupra sa:

77.    “Pace asupra lui Noe, în toate veacurile!”

78.    astfel le răsplătim Noi celor drepţi.

79.    El a fost unul din robii Noş­tri credincioşi.

80.    Apoi îi încărcă pe ceilalţi.

81.    Şi de partea lui se ţinea Avraam,

82.    cînd veni el la Domnul său cu inima paşnică,

83.    cînd zise el către tatăl său şi către poporul său: “Cui slujiţi?

84.    Voiţi o minciună, Dumnezeu lîngă Dumnezeu?

85.    Şi care este părerea voastră despre Domnul veacurilor?”

86.    Şi el aruncă o privire spre stele

87.    şi zise: “Eu sînt bolnav!”[32]

88.    Şi ei se întoarseră de la el şi fugiră.

89.    Şi el se abătu pe la zeii lor şi zise: “Oare nu mîncaţi?

90.    Ce vă este de nu vorbiţi?”

91.    Şi el se abătu pe la ei şi‑i bătu cu dreapta.

92.    Şi ei[33] veniră înaintea lui aler‑gînd.

93.    El zise: “Vă închinaţi la ceea ce ciopliţi,

94.    iar Dumnezeu v‑a făcut pe voi şi ceea ce faceţi!”[34]

95.    Ei ziseră: “Zidiţi‑i o zidire[35] şi aruncaţi‑l în flacără!”

96.    Şi ei voiră să viclenească îm­potriva lui, iar Noi îi umi­lirăm.

97.    Şi el zise: “Eu mă duc la Domnul meu, care mă va ocîrmui”.

98.    “Doanme, dă‑mi pe unul dintre cei drepţi!”[36]

99.    Şi Noi îi vestirăm un fecior blînd,

100.  şi cînd ajunse vîrsta să lu­creze cu el,

101.  zise el: “O, fiul meu, am văzut în vis că te voi jertfi. Caută ce ţi se pare?”

102.  El zise: “O, tatăl meu, fă ce ţi s‑a poruncit; mă vei afla statornic, de va voi Dumne­zeu”.

103.  Şi fiind amîndoi supuşi şi după ce l‑a aruncat pe frun­te[37],

104.  strigarăm Noi către el: “O, Avraam!

105.  Tu ai împlinit vedenia. Aşa răsplătim Noi celor drepţi!”

106.  Da, aceasta a fost o ispită răsvădită

107.  şi Noi îl răscumpărarăm prin o jertfă măreaţă,

108.  şi lăsarăm între cei de apoi cuvîntul asupra sa:

109.  “Pace asupra lui Avraam!”[38]

110.  Astfel răsplătim celor drepţi.

111.  El era dintre robii noştri cei credincioşi.

112.  Şi Noi îl vestirăm pe Isaac, un profet între cei drepţi.

113.  Şi Noi îl binecuvîntarăm pe el şi pe Isaac şi între urmaşii săi era unul drept, iar celălalt păcătuia răsvădit împotriva sa însuşi[39].

114.  Şi Noi am fost cu bunăvoinţă faţă de Moise şi Aaron.

115.  Şi Noi i‑am mîntuit pe amîn­doi şi poporul lor din scîrba cea mare.

116.  Şi Noi i‑am ajutat şi ei biruiră.

117.  Şi Noi le dădurăm amînduror cartea cea răsvădită[40].

118.  Şi Noi îi ocîrmuirăm pe amîn­doi pe drumul cel drept,

119.  şi lăsarăm între cei de apoi cuvînt asupra amîndurora:

120.  “Pace peste Moise şi Aaron!”

121.  Astfel răsplătim Noi drep­ţilor;

122.  amîndoi erau între robii Noş­tri cei credincioşi.

123.  Şi Elia era unul dintre tri­mişi,

124.  cînd zise el poporului său: “Oare nu vă temeţi de Dum­nezeu?

125.  Îl chemaţi pe Baal şi‑l pără­siţi pe cel mai bun făcător,

126.  pe Dumnezeu, Domnul vos­tru şi Domnul protopărinţilor voştri?”

127.  Şi ei îl ţinură de mincinos, şi vor fi daţi pedepsei,

128.  afară de servii lui Dumnezeu cei curaţi,

129.  Şi Noi lăsarăm între cei de apoi cuvînt asupra lui:

130.  “Pace peste Elia!”

131.  Astfel răsplătim celor drepţi.

132.  El a fost unul din servii Noştri credincioşi.

133.  Şi a fost unul dintre trimişi,

134.  cînd l‑am mîntuit pe el şi gloata lui la un loc,

135.  afară de o babă[41] între cei ce întîrziau.

136.  Apoi îi pierdurăm pe ceilalţi.

137.  Şi voi treceţi pe lîngă ei, di­mineaţa

138.  şi noaptea. Oare nu veţi pri­cepe?

139.  Şi Iona a fost unul dintre tri­mişi,

140.  cînd a fugit la corabia încăr­cată.

141.  Şi a tras sorţi şi a fost bleste­mat,

142.  şi l‑a înghiţit peştele, pentru că era vinovat.

143.  Şi de n‑ar fi fost el unul din cei ce preamăresc,

144.  ar fi rămas în pîntecele său pînă la ziua învierii.

145.  Şi Noi l‑am aruncat la mal şi el era bolnav,

146.  şi Noi lăsarăm să crească asupra lui un pom de bostan,

147.  şi pe el îl trimiseră la sute de mii sau mai mulţi

148.  şi ei crezură şi‑l lăsarăm să trăiască pînă la un timp

149.  Deci, întreabă‑i[42], dacă are Domnul tău fiice şi ei fii?

150.  Oare pe îngeri i‑am făcut Noi femeieşti, şi au fost ei martori?

151.  Oare nu e minciună, dacă zic ei:

152.  “Dumnezeu a născut!” Da, ei sînt mincinoşi.

153.  Şi‑a ales El fiicele înaintea fiilor?

154.  Ce vă este? Cum judecaţi?

155.  Oare nu vă lăsaţi îndemnaţi?

156.  Sau aveţi o dovadă răsvădită?

157.  Deci, aduceţi cartea voastră, dacă iubiţi adevărul!”

158.  Şi ei puseră între El şi între duhuri înrudite, însă duhu­rile ştiură că ei vor fi daţi în judecată.

159.  Mărire lui Dumnezeu pen­tru ceea ce vorbesc ei,

160.  afară de servii lui Dumne­zeu cei curaţi.

161.  “Voi şi aceea la ce vă închi­naţi

162.  să nu amăgiţi pe nimenea,

163.  afară de cel ce va arde în iad.

164.  Şi nu este nimenea din noi care să nu aibă un loc anu­mit,

165.  şi noi nu punem în rînd,

166.  şi noi preamărim[43],

167.  şi ei zic:

168.  “De am fi avut o îndemnare de la înaintaşi,

169.  am fi fost robi curaţi ai lui Dumnezeu”.

170.  Însă ei nu cred în el[44], dar în sfîrşit vor şti.

171.  Şi cuvîntul Nostru a mers înainte la robii Noştri cei tri­mişi,

172.  ca să li se ajute lor,

173.  şi ca oştirea Noastră să biru­iască pentru ei.

174.  Deci, întoarce‑te de la ei[45], pînă la un timp,

175.  şi priveşte la ei şi ei încă vor privi.

176.  Oare cer ei pedeapsa Noas­tră?

177.  Dar cînd se va coborî ea în curtea lor, rău va fi diminea­ţa celor îndemnaţi.

178.  Şi întoarce‑te de la ei, pînă la un timp.

179.  Şi priveşte şi ei încă vor privi.

 

XXXVIII

SURA S[46]

Din Mekka şi este cu optzeci şi opt de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      S. Pe Coranul cel plin de în­demnare! însă cei necredin­cioşi sînt întru îngîmfare şi duşmănie.

2.      Cîte neamuri am stîrpit Noi înaintea lor! Şi ei strigară, dară nu mai era vreme de scăpare.

3.      Şi ei se miră că vine la ei un îndemnător dintre ei, şi cei necredincioşi zic: “Acesta este un fermecător, un min­cinos.

4.      Oare face el din zei un unic Dumnezeu? Acesta e lucru minunat”.

5.      Merseră fruntaşii lor aparte: “Duceţi‑vă şi ţineţi strîns la zeii voştri, acesta este un lucru scoposit[47]“.

6.      Noi n‑am auzit despre aceas­ta, în legea cea din urmă[48], aceasta nu e decît o născo­cire.

7.      Oare s‑a trimis îndemnarea asupra lui între noi? Ba ei stau la îndoială despre în­demnarea Mea, ba ei încă n‑au gustat pedeapsa Mea.

8.      Oare ei au comorile îndurării Domnului tău, puternicul, dătătoriul?

9.      Sau e la ei împărăţia ceruri­lor şi a pămîntului şi a celor dintre ele? Atunci, să se suie cu funii [în cer].

10.    Toată oştirea celor însoţiţi[49] să fie fugărită.

11.    Învinuia de minciună înain­tea lor poporul lui Noe şi Ad[50] şi Faraon, stăpînul stîlpilor[51];

12.    şi Thamud[52], şi poporul lui Lot, şi locuitorii pădurilor[53] erau însoţiţi.

13.    Toţi nu făcură alta, decît că ţinură de mincinoşi pe cei trimişi, deci, a fost dreaptă pedeapsa Mea.

14.    Şi aceştia[54] nu aşteaptă decît un strigăt[55], pentru care nu este întîrzi­ere.

15.    Şi ei ziseră: “Doamne, grăbeşte‑ne judecata înaintea zilei socotirii!”

16.    Rabdă ceea ce zic ei şi adă‑ti aminte de robul Nostru Da‑vid, stăpînul puterii, el era căincios.

17.    Noi silirăm munţii ca să dea mărire cu el seara şi dimi­neaţa,

18.    şi păsările cele adunate care toate se întoarseră la el.

19.    Şi Noi întărirăm stăpînirea lui şi‑i dădurăm înţelepciune şi vorbă cu judecată.

20.    Şi a venit la tine vestea celor ce se certau, cînd se uită în odaie?[56]

21.    Cînd intrară la David şi el se sperie de ei, ziseră ei: “Nu te teme. Noi sîntem doi care ne certăm, din care unul a păcă­tuit faţă de celălalt, deci ju­decă între noi după adevăr şi nu fi cu strîmbătate, ci du‑ne pe drum drept!

22.    Acesta, fratele meu, are nouăzeci şi nouă de oi şi eu am numai o oaie, şi el zise: “Dă‑o în paza mea! şi mă bi­ciui cu vorba”.

23.    El zise: “El a fost nedrept faţă de tine, dacă a cerut oaia ta la oile sale. Şi mulţi care au negoţ într‑olaltă, păcătuiesc unul faţă de altul, afară de cei care cred şi se poartă bine, dar de aceştia sînt puţini”. Şi înţelese David că ei îl ispiteau şi‑l rugă de iertare pe Dom­nul său şi se prosternă închi­nîndu‑se şi se căi.

24.    Şi Noi îi iertarăm aceasta şi pentru el este la Noi apropiere şi o întoarcere frumoasă.

25.    O, David, Noi te‑am făcut Calif[57] pe pămînt, deci, ju­decă între oameni cu drep­tate şi nu urma poftei, căci ea te abate de la drumul lui Dumnezeu. Cei ce rătăcesc de la drumul lui Dumnezeu, pentru ei este pedeapsă as­pră, pentru că au uitat de ziua socotirii.

26.    Şi Noi n‑am făcut în deşert cerul şi pămîntul şi ceea ce este între el. Aceasta cred cei necredincioşi. Dar vai de cei necredincioşi, înaintea focului!

27.    Oare să‑i punem pe cei ce cred şi se poartă bine într‑un rînd cu cei ce fac stricăciune pe pămînt, sau să‑i punem pe cei cu frica lui Dumnezeu în rînd cu nelegiuiţii?

28.    O carte binecuvîntată[58] am trimis Noi la tine, ca ei să ia aminte la semn­ele ei şi ca să se lase îndemnaţi cei pricepuţi”.

29.    Şi lui David îi dădurăm pe Solomon, un rob prea bun; el era căincios.

30.    Cînd se adunaseră la el seara [cai] sprinteni, ce stăteau pe trei picioare şi atingeau cu al patrulea pămîntul,

31.    zise el: “Am iubit bunul [lu­mesc] mai mult decît pome­nirea Domnului meu, pînă ce se ascunse el[59] în văl;

32.    aduceţi‑i înapoi la mine!” Şi el începu să le taie şoldurile şi gîturile.

33.    Şi Noi îl ispitirăm pe Solomon şi puserăm pe tronul său un chip[60]. Apoi se căi el.

34.    El zise: “Doamne, iartă‑mă şi dă‑mi o împărăţie, cum nu se cuvine ea unuia după mine; Tu doar eşti dătă­torul!”

35.    Deci, îi dădurăm vîntul în stăpînire, ca să grăbească lin după porunca sa de unde voieşte.

36.    Şi Satanele, toţi ziditorii şi cufundătorii

37.    şi alţii, legaţi în cătuşe.

38.    “Acesta este darul Nostru, deci fii îndurat sau restrîns fără socoteală”.

39.    Şi pentru el este la Noi o apro­piere şi o întoarcere frumoa­să.

40.    Şi adă‑ţi aminte de robul Nostru Iov, cînd a strigat către Domnul său: “M‑a atins Satan cu boală şi cu necaz”.

41.    “Bate cu piciorul tău, aceasta este o scaldă răcoroasă şi o băutură!”

42.    Şi Noi îi dădurăm gloata [îna­poi], încă pe atîta, ca îndurare de la Noi şi ca o îndemnare pentru cei pricepuţi.

43.    Şi: “Ia în mîna ta o legătură [de vergi] şi bate [muierea ta] şi nu călca ju­rămîntul!”[61] Şi Noi îi aflarăm statornic,

44.    un rob prea bun; el era căincios.

45.    Şi adă‑ţi aminte de robii Noş­tri, Avraam, Isaac şi Iacov, bărbaţi cu putere şi price­pere.

46.    Noi îi curăţirăm cu curăţie, pomenind ei locuinţa [raiu­lui].

47.    Şi ei erau la Noi cei aleşi, cei mai buni.

48.    Şi adă‑ţi aminte de Ismael, de Eliseu şi de Zul‑Kil[62], căci toţi sînt dintre cei mai buni.

49.    Aceasta e o îndemnare şi pentru cei cu frica lui Dum­nezeu este o întoarcere fru­moasă:

50.    grădinile Edenului, deschise le sînt porţile.

51.    Culcaţi în ele, strigă ei acolo după roduri multe şi bău­tură,

52.    şi la ei vor fi [fete] curate la privire tovarăşe.

53.    Aceasta e ceea ce vi s‑a fă­găduit pentru ziua socotelii.

54.    Aceasta este îngrijirea Noas­tră, ea n‑are sfîrşit.

55.    Aşa! Şi pentru cei nelegiuiţi este o întoarcere rea:

56.    iadul, în care vor arde; şi rău este culcuşul.

57.    Aşa! Şi ei să guste apă cloco­tită şi puroi

58.    şi altele de asemenea.

59.    “Această ceată să fie arun­cată peste cap împreună cu voi; să nu fie salu­tare pentru dînşii; ei să ardă în foc”.

60.    Ei vor zice: “Ba voi! Pentru voi să nu fie salutare; doar voi aţi adus acestea asupra noastră şi rău este locul”.

61.    Ei vor zice: “Doamne, cel ce a adus aceasta asupra noastră, îndoieşte‑i pedeapsa în foc!”

62.    Şi ei vor zice: “Ce este că nu vedem bărbaţii pe care i‑am numărat cu cei răi?

63.    Sau i‑am luat în batjocură, sau privirile s‑au abătut de la ei?”

64.    Aceasta este adevăr: ceata poporului focului.

65.    Spune: “Eu sînt numai un în­demnător şi nu este Dum­nezeu afară de

66.    Domnul cerurilor şi al pămîntului şi al celor dintre dînsele. El, cel puternic, Dum­nezeul cel unic, atotputernic, iertător”.

67.    Spune: “Aceasta este o veste măreaţă,

68.    de la care vă abateţi”.

69.    Nu mi‑a venit ştiinţă de la căpeteniile cele preaînalte[63], că s‑ar fi certat[64];

70.    mie mi s‑a descoperit numai că eu sînt un îndemnător răsvădit,

71.    cînd zise Domnul tău către îngeri: “Eu îl fac pe om din lut;

72.    deci după ce‑l voi fi plăsmuit şi voi fi suflat în el din duhul Meu, să vă porsternaţi înain­tea lui, închinîndu‑vă”.

73.    Şi toţi îngerii se închinară la un loc,

74.    afară de diavolul. El era îngîmfat şi necredincios.

75.    El zise: “O, diavole, ce te împiedică să te închini la ceea ce am făcut cu mîinile Mele?

76.    Eşti tu îngîmfat, sau unul din cei fuduli?”

77.    El zise: “Eu sînt mai bun decît el. Pe mine m‑ai făcut din foc, iar pe el l‑ai făcut din lut”.

78.    El zise: “Atunci, ieşi afară[65] şi fii bătut cu pietre,

79.    şi asupra ta este blestemul Meu pînă la ziua judecăţii”.

80.    El zise: “Doamne, îngăduie cu mine, pînă la ziua învie­rii!”

81.    El zise: “Va fi îngăduire cu tine,

82.    pînă la ziua timpului hotărît”.

83.    El zise: “Pe puterea Ta! Voi să‑i amăgesc pe toţi,

84.    afară de servii Tăi cei curaţi dintre ei”.

85.    El zise: “Da, este adevăr, şi Eu vorbesc adevărul. Voi să umplu iadul cu tine şi cu cei ce‑ţi urmează ţie la un loc”.

86.    Spune: “Eu nu cer pentru aceasta răsplată de la voi şi nu mă prea încarc”,

87.    El nu e decît o îndemnare pentru lume[66],

88.    şi veţi cunoaşte vestea lui după un timp.

 

XXXIX

SURA CETELOR

Din Mekka şi este cu şaptezeci şi cinci de semne

În numele lui Dumnezeu, cel milostiv, îndurător

1.      Trimiterea cărţii de la Dum­nezeu cel puternic, înţelept.

2.      Noi ţi‑am trimis cartea, în ade­văr, deci, serveşte lui Dum­nezeu cu cre­dinţă curată.

3.      Oare nu se cade lui Dumne­zeu credinţă curată?

4.      Iar cei ce primiră scutitori afară de El [zicînd]: “Noi slu­jim numai ca ei să ne apropie de Dumnezeu”, — Dumne­zeu va judeca între ei pentru ceea despre ce s‑au certat.

5.      Dumnezeu nu‑l ocîrmuieşte pe cel ce este mincinos, necre­dincios.

6.      De ar fi voit Dumnezeu să aibă un fiu, El şi‑ar fi ales din cele ce le‑a făcut ceea ce ar fi voit. Laudă Lui, El este Dum­nezeu, unicul, atotputer­nicul.

7.      El a făcut cerurile şi pămîntul pentru adevăr. El înve­leşte noaptea peste zi şi înveleşte ziua peste noapte şi a robit soarele şi luna; toate se grăbesc la un termen hotărît. Oare nu este El cel puternic, iertător?

8.      El v‑a făcut dintr‑un suflet, apoi a făcut din el soţia sa şi v‑a trimis din vite opt împe­recheate[67]. El vă face în pîntecele maicilor voastre, făptură în trei întunecimi[68]“. Astfel este Dumnezeu, Domnul vostru: a Lui este împărăţia, nu este Dumnezeu, afară de El, cum de vă abateţi?

9.      De sînteţi nemulţumitori, Dumnezeu e mai avut decît voi; EI nu află plăcere în necredinţa sclavilor Săi, însă îi mulţumiţi, află El plăcere la voi. Şi să nu poarte un [suflet] încărcat sarcina celui­lalt. Apoi este la Domnul vostru întoarcerea voastră şi el vă va vesti ce faceţi.

10.    El cunoaşte lăuntrul pieptu­rilor.

11.    Şi dacă‑l ajunge pe om o ne­norocire, îl cheamă el pe Domnul său, căin­du‑se îna­intea Lui; apoi dacă i‑a dă­ruit milă, uită el ceea ce a chemat şi face lui Dumnezeu semeni, ca să ducă în rătă­cire de la Domnul său. Spu­ne: “Foloseşte‑te cîtva de ne­credinţa sa, tu doar dintre tovarăşii focului.

12.    Oare cel ce petrece în rugă­ciune orele nopţii, închinîndu‑se sau stînd, păzind lu­mea de apoi şi nădăjduind îndurarea Domnului său…[69]“

13.    Spune: “O, robii Mei, care credeţi, temeţi‑vă de Dom­nul vostru. Pentru cei ce se poartă bine în lumea aceasta, este bine şi pămîntul lui Dum­nezeu este larg. Plată vor primi numai cei stator­nici. Răsplata lor este fără măsură”.

14.    Spune: “Mie mi s‑a poruncit să‑i slujesc lui Dumnezeu întru curăţia credinţei şi mi s‑a poruncit să fiu întîiul între moslemi”.

15.    Spune: “Mă tem, dacă m‑aş răzvrăti împotriva Domnu­lui meu, de pe­deapsa unei zile mari”.

16.    Spune: “Lui Dumnezeu voi sluji curat în credinţa mea!

17.    Deci, slujiţi cui voiţi, afară de Lui!” Spune: “Cei ce pierd sînt aceia care au pierdut sufletul lor şi gloata lor, în ziua învierii. Oare nu este aceasta o pierdere răsvădită?

18.    Asupra lor să aibă ei umbră de la foc şi sub ei să aibă umbră”. Cu aceasta îi înfri­coşează Dumnezeu pe robii Săi: “O, robii Mei, temeţi‑vă de Mine!”

19.    Cei ce se feresc de închinarea lui Taghut[70] şi se întorc la Dum­nezeu, pentru ei este veste bună. Deci binevesteşte ace­lora din robii Mei, care ascul­tă cuvîntul şi urmează ce e mai bun din el. Aceştia sînt aceia pe care îi ocîrmuieşte Dumnezeu şi aceia sînt cei pricepuţi.

20.    Oare pe acela despre care este cu dreptate cuvîntul pedepsei — oare tu poţi să‑l mîntuieşti pe acela ce e în foc?

21.    Iar pentru cei ce se tem de Domnul lor sînt odăi asupra cărora sînt zidite odăi, pă­trunse de rîuri pe de desupt[71].      Juruinţa lui Dumnezeu! Nu calcă Dumnezeu făgăduinţa Sa.

22.    Oare nu vezi că Dumnezeu a trimis apă din ceruri şi o ba­gă drept izvoare în pămînt? Apoi scoate cu ea sămînţă cu tot felul de culori, apoi veşte­zeşte aceasta şi tu o vezi galbenă. Apoi o face El bucă­ţele, întru aceasta este în­demnare pentru cei price­puţi.

23.    Oare acela căruia i‑a deschis Dumnezeu pieptul pentru Islam şi care are lumină de la Domnul său…?[72] Deci, vai de aceia cu inimile împietrite faţă de amintirea lui Dumne­zeu! Aceia sînt în rătăcire răsvădită.

24.    Dumnezeu a trimis istoria cea mai frumoasă, o carte ce‑şi seamănă, o repeţire. Se zbîrcesc de frică pieile celor ce se tem de Domnul lor, apoi se netezesc pieile şi inimile lor la pomenirea lui Dum­nezeu. Aceasta este ocîrmui‑rea lui Dumnezeu, cu care ocîrmuieşte pe cine voieşte, iar pe cine‑l duce Dumnezeu în rătăcire, acela n‑are ocîr‑muitor.

25.    Dar oare cine păzeşte faţa sa de răul pedepsei, în ziua în­vierii? Şi se va spune către cei nelegiuiţi: “Gustaţi ceea ce v‑aţi agonisit!”

26.    Învinuiau de minciună şi înaintaşii lor şi veni la ei pedeapsa, de unde nici nu o aşteptau.

27.    Şi Dumnezeu îi lăsă să guste ruşinea, în viaţa lumii, dar pe­deapsa, în lumea de apoi, este mai mare; o, de ar şti‑o ei!

28.    Şi Noi am făcut pentru oa­meni tot felul de pilde în acest Coran, ca poate să se lase îndemnaţi:

29.    un Coran arabic, fără strîmbătate; poate se vor teme de Dumnezeu!

30.    Ca pildă a pus Dumnezeu un bărbat cu tovarăşi, ce se ceartă întreolaltă şi un băr­bat cu totul supus altui băr­bat[73]. Oare sînt ei deopotri­vă? Mă­rire lui Dumnezeu; însă cei mai mulţi nu o în­ţeleg.

31.    Tu eşti muritor şi ei sînt mu­ritori.

32.    Apoi în ziua învierii vă veţi certa întreolaltă înaintea Dom­nului vostru.

33.    Şi cine este mai nedrept decît cel ce minţeşte asupra lui Dumnezeu şi învinuieşte adevărul de minciună, cînd vine el la dînsul? Oare nu este în iad locuinţă pentru cei necredincioşi?

34.    Şi cel ce vine cu adevărul şi cel ce crede în el, aceia sînt cei ce se tem de Dumnezeu.

35.    Pentru ei este la Domnul lor orişice voiesc. Aceasta este răsplata celor drepţi:

36.    pentru ca Dumnezeu să depăr­teze de la ei faptele lor cele mai rele şi să le dea răsplată pentru faptele lor cele mai bune.

37.    Oare nu ajunge Dumnezeu pentru robul său? Şi totuşi voiesc ei să‑ţi facă frică cu cei de lîngă El, însă pe cine‑l duce Dumnezeu în rătăcire, acela n‑are ocîrmuitor.

38.    Iar pe cine‑l ocîrmuieşte Dum­nezeu, pe acela nimenea nu‑l poate duce în rătăcire. Oare Dumnezeu nu e puternic, Domnul răzbunării?

39.    Iar dacă‑i întrebi cine a făcut cerurile şi pămîntul, zic ei: “Dumnezeu!” Spune: “Ce cre­deţi? Aceea ce chemaţi voi, afară de Dumnezeu, poate să depărteze răul Său, dacă‑mi voieşte Dumnezeu un rău? Sau dacă El voieşte să fie îndurător faţă de mine, pot ei să împiedice îndurarea Sa?” Spune: “De ajuns îmi este Dumnezeu; în El se încred cei ce se încred”.

40.    Spune: “O, poporul meu, lucraţi după putinţa voastră; eu lucrez [după putinţa mea] şi voi în sfîrşit veţi şti

41.    asupra cui vine pedeapsa care‑l va ruşina şi asupra cui se va coborî pedeapsa veş­nică” .

42.    Noi am trimis asupra ta car­tea pentru oameni, în ade­văr, şi cel ce este ocîrmuit, este numai pentru sine în­suşi [ocîrmuit], iar cel ce rătă­ceşte, numai împotriva sa însuşi rătăceşte şi tu nu eşti scutitorul lor.

43.    Dumnezeu primeşte la sine sufletele, în vremea morţii, iar pe acelea care nu mor [le ia] în somnul lor. Şi El le ţine la Sine pe acelea asupra cărora a hotărît moartea, iar pe celelalte le trimite pînă la un termen hotărît, întru aceas­ta sînt semne pentru poporul ce cugetă.

44.    Oare primesc ei mijlocitori, afară de Dumnezeu? Spune: “Oare şi cînd n‑au ei nici o putere şi n‑au minte?”

45.    Spune: “A lui Dumnezeu este mijlocirea întreagă; a Lui este împărăţia cerurilor şi a pămîntului. Apoi vă veţi întoarce la El”.

46.    Şi dacă se pomeneşte Dum­nezeu cel unic, se îngrozesc inimile celor ce nu cred în lumea de apoi, iar dacă se pomenesc aceia[74] lîngă El, atunci se bucură ei.

47.    Spune: “Doamne, făcătorul cerurilor şi al pămîntului, cel ce ştii cele ascunse şi cele de pe faţă, Tu vei judeca între robii Tăi cu privire la aceea despre ce se ceartă ei”.

48.    De ar avea cei nelegiuiţi totul ce este pe pămînt şi înc‑o dată pe atîta, ei s‑ar putea răscumpăra de răul pede­psei, în ziua învierii, însă se va arăta de Dumnezeu ceea ce n‑au pus ei în socoteală.

49.    Şi li se va arăta răul ce şi l‑au agonisit, şi‑i va înconjura aceea de ce şi‑au bătut joc.

50.    Şi dacă‑l ajunge pe om un rău, Ne cheamă el; apoi, dacă‑i dăruim îndu­rare, zice el: “Mi s‑a dat pe seama ştiin­ţei!”[75] Ba aceasta este o ispită, însă cei mai mulţi nu o ştiu.

51.    Aşa au vorbit şi înaintaşii lor, însă nu le‑a fost de folos ceea ce şi‑au ago­nisit.

52.    Şi i‑a ajuns răul pe care l‑au agonisit. Şi pe cei nelegiuiţi dintre aceştia îi va ajunge răul ce l‑au agonisit, şi ei nu‑L pot slăbi [pe Dumnezeu].

53.    Oare nu ştiu ei că Dumne­zeu pe cine voieşte, îl înzes­trează cu prisosinţă sau cu măsura? Întru aceasta sînt semne pentru poporul cre­dincios.

54.    Spune: “O, voi, robii Mei, ca­re aţi greşit împotriva voas­tră înşivă, nu dez­nădăjduiţi în îndurarea lui Dumnezeu. Dumnezeu doar iartă toate păcatele; EI este cel iertător, îndurător.

55.    Şi întoarceţi‑vă la Domnul vostru şi să‑i fiţi Lui supuşi, înainte de ce vine pedeapsa la voi. Apoi nu veţi fi mîntuiţi[76].

56.    Şi urmaţi binele ce vi s‑a tri­mis de la Domnul vostru, înainte de ce vine la voi pedea­psa pe neaşteptate, fără ca voi să băgaţi de seamă”.

57.    Ce să zică un suflet: “Vai de mine, eu n‑am luat seama la Dumnezeu, căci am fost batjocoritor”.

58.    Sau să zică: “De m‑ar fi ocîr‑muit Dumnezeu, aş fi fost te­mător de El”.

59.    Sau să zică atunci cînd va vedea pedeapsa: „De ar fi pentru mine întoar­cere, aş fi unul dintre drepţi”.

60.    Ba semnele Mele au venit la tine şi tu le‑ai ţinut de minci­noase şi ai fost îngîmfat şi ai fost necredincios”.

61.    Şi în ziua învierii îi vei vedea pe cei ce au minţit împotriva lui Dumnezeu cu feţele înne­grite. Oare nu este în iad lo­cuinţă pentru cei îngîmfaţi?

62.    Şi Dumnezeu îi va mîntui pe cei ce se tem de El, la loc de adăpost, şi nu‑i va atinge un rău şi ei vor fi întristaţi.

63.    Dumnezeu este făcătorul tuturor lucrurilor şi El este scutitorul tuturor lucrurilor. Ale Lui sînt cheile cerurilor şi ale pămîntului, iar cei ce nu cred în semnele lui Dum­nezeu, aceia sînt pierduţi.

64.    Spune: “Îmi porunciţi să slu­jesc altuia decît lui Dum­nezeu, o, voi, proş­tilor?”

65.    Şi ţi s‑a descoperit, ţie şi îna­intaşilor tăi: “De vei fi idola­tru, să se zădăr­nicească fap­tele tale şi tu să fii pierdut”.

66.    Ba serveşte lui Dumnezeu şi fii mulţumitor!

67.    Şi ei nu‑l preţuiesc pe Dum­nezeu după preţul Său ade­vărat şi întreg pă­mîntul va fi ca pumnul Său, în ziua învie­rii, şi cerurile vor fi învelite în dreapta Sa. Mărire Lui şi El este mai înalt decît ceea ce‑l fac ei Lui tova­răş.

68.    Şi se va sufla în trîmbiţă şi vor leşina cei din ceruri şi de pe pămînt, afară de cei plă­cuţi lui Dumnezeu. Apoi se va sufla altă dată şi ei se vor scula, vor privi.

69.    Şi va luci pămîntul în lumina Domnului său, şi se va pune cartea[77], şi vor fi aduşi profeţi şi martiri, şi se va judeca în­tre ei cu dreptate, şi nu se va face strîmbătate.

70.    Şi se va răsplăti fiecărui suflet după faptele sale, şi El ştie mai bine ce fac ei.

71.    Şi alungaţi vor fi cei necre­dincioşi, în cete, spre iad, pînă după ce vor ajunge acolo, se vor deschide porţile sale şi vor zice păzitorii săi: “Oare n‑au venit la voi trimişi din­tre voi, care v‑au citit semne­le Domnului vostru şi au căutat să vă ferească de întîl‑nirea cu ziua voastră?” Ei vor zice: “Ba da!” Însă cu drep­tate este cuvîntul pedepsei asupra necredincio­şilor.

72.    Se va zice: “Intraţi în porţile iadului, să petreceţi în veci acolo; dară rea este locuinţa îngîmfaţilor!”

73.    Şi vor fi mînaţi cei ce se tem de Domnul lor, în cete, spre rai, pînă vor ajunge la el şi li se vor deschide porţile sale şi vor zice păzitorii săi: “Pace asupra voastră! Voi aţi fost buni, deci intraţi pentru vecie!”

74.    Şi ei vor zice: “Mărire lui Dum­nezeu, care ne‑a adeverit juruinţa Sa şi ne‑a dat ca moş­tenire pămîntul, ca să putem locui în rai, orişiunde voim”. Şi măreaţă este răsplata celor ce lucrează.

75.    Şi vei vedea îngerii rotind în jurul tronului, lăudînd mări­rea Domnului lor, şi se va judeca între ei după dreptate şi se va zice: “Laudă lui Dum­nezeu, Domnul veacurilor!”