Mihai-Răzvan Ungureanu, un premier evreu sionist pentru somnul românilor. Şeful SIE, agent Mossad?

UPDATE: Biografia secretă a evreului sionist Mihai Răzvan Ungureanu, acuzat că ar fi agentul unui serviciu secret străin (I)

Biografia oficială a lui Mihai-Răzvan Ungureanu:

Directorul Serviciului de Informaţii Externe (SIE), Mihai-Răzvan Ungureanu, s-a născut la 22 septembrie 1968, la Iaşi.
Absolvent al Facultăţii de istorie-filosofie, Universitatea ‘Al. I. Cuza’ din Iaşi (1992), masterat la Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (1993). La 27 martie 2004 a obţinut doctoratul în istorie modernă la Facultatea de Istorie a Universităţii ‘Al. I. Cuza’ din Iaşi, cu o teză având tema ‘Convertire şi integrare în societatea românească la începutul epocii moderne’.

Are o carieră didactică susţinută ca profesor la Liceul de filologie-istorie ‘M. Eminescu’ din Iaşi (1992); preparator universitar (1992 – 1996), asistent universitar (1996 – 1998), lector universitar (1998 – 2004), conferenţiar (2004 – 2006), la Facultatea de Istorie, Universitatea ‘Al. I. Cuza’ din Iaşi. În 2007 devine profesor universitar de Istoria modernă a României, la Facultatea de istorie a Universităţii din Bucureşti.

A susţinut cursuri la o serie de instituţii de învăţământ din ţară şi din străinătate: Gast Wissenschaftler Departamentul de Istorie Europeană, Universitatea ‘Albert-Ludwig’, Freiburg im Breisgau, Germania (1993 – 1997); profesor asociat la School of Slavonic and East European Studies, University of London, Marea Britanie (1996 – 1998); Senior Reader NATO School (SHAPE), Oberammergau, Germania (2001); cadru universitar asociat SNSPA, Bucureşti (2002); senior reader “George C. Marshall” Center for Security Studies, Garmisch-Partenkirchen, Germania (2003); profesor asociat la Universitatea Naţională de Apărare (din 2005).

A desfăşurat şi desfăşoară o bogată activitate ştiinţifică, fiind membru al Societăţii Române de Heraldică, Sigilografie şi Genealogie a Academiei Române, filiala Iaşi (din 1993), membru al board-ului ştiinţific al Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă, Iaşi – Bucureşti (1996 – 1998), director al Centrului de Studii Româneşti din Iaşi al Fundaţiei Culturale Române (1996 – 1999), membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (din 1997), Senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (din 1998), membru al Consiliului Institutului de Studii Genealogice şi Heraldică “Sever Zotta” din Iaşi (din 1998) etc. A fost membru în Consiliul Naţional al Reformei Învăţământului din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale (1998 – 2000). Este director, din anul 2004, al Centrului de Studii Iudaice din cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii ‘Al. I. Cuza’ din Iaşi.

Pentru activitatea sa ştiinţifică a primit Premiul Naţional al Revistei ’22′, Bucureşti (1992), Premiul ‘Felix Posen’ al Universităţii Ebraice din Ierusalim, Israel (1997/1998 şi 1996/1997), Premiul ‘Dimitrie Onciul’ al Fundaţiei Culturale ‘Magazin Istoric’ pentru editarea lucrării ‘Relaţiile româno-sovietice. Documente, 1917-1934′, Bucureşti, 1999. În cadrul Premiilor Academiei Române, în anul 2004, a obţinut ‘Premiul Mihail Kogălniceanu’ pentru lucrarea ‘Convertire şi integrare în societatea românească la începutul epocii moderne’, publicată în acelaşi an.

A fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (1998 – 2001); director general, emisar regional al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (2001 – 2003); coordonator adjunct al South East European Cooperation Initiative (Viena, 2003). Are gradul diplomatic de ministru consilier (2003). S-a înscris în Partidul Naţional Liberal în anul 2004.

Ungureanu a ocupat funcţia de ministru al Afacerilor Externe în perioada 29 decembrie 2004 – 22 martie 2007. El şi-a înaintat demisia din această funcţie, la cererea premierului Călin Popescu-Tăriceanu, pentru felul în care ministerul pe care îl conducea a gestionat situaţia a doi muncitori români reţinuţi în Irak de trupele americane pentru presupuse acţiuni de spionaj. Între februarie 2007 – decembrie 2007 a ocupat postul de reprezentant special al României la Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei, cu sediul la Viena.

La 26 noiembrie 2007 este nominalizat de preşedintele Traian Băsescu, în temeiul art. 65/lit.b din Constituţia României, pentru funcţia de director al Serviciului de Informaţii Externe, post rămas liber în urma demisiei lui Claudiu Săftoiu, director SIE în perioada 4 oct. 2006 – 19 mart. 2007. Mihai-Răzvan Ungureanu a fost validat, în funcţia de director al SIE, de Camerele reunite ale Parlamentului, la 5 decembrie 2007, cu 295 de voturi “pentru”, din cei 318 parlamentari prezenţi.

Mare Ofiţer al Ordinului Naţional “Pentru Merit” (2000), Comandor cl. I al Ordinului Regal Dannebrog, Danemarca (2000). În 2007, activitatea sa a fost răsplătită cu Meritul Diplomatic în Grad de Mare Ofiţer.

Pe 14 ianuarie 2010, Mihai-Răzvan Ungureanu şi-a lansat, la Institutul de Istorie ‘George Bariţiu’ din Cluj, volumul ‘Întotdeauna loial – note diplomatice pentru o Românie modernă (2005 – 2007)’, care cuprinde interviuri, discursuri şi conferinţe academice, din perioada în care a fost ministru de Externe.

Prin decretul preşedintelui României, Traian Băsescu, semnat de şeful statului şi publicat în Monitorul Oficial din 9 februarie 2011, directorului Serviciului de Informaţii Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu, i s-a conferit Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Ofiţer. Titlul i-a fost acordat ‘cu prilejul zilei SIE, în semn de înaltă apreciere pentru serviciile aduse României în întreaga sa carieră publică, pentru contribuţia determinantă avută la îndeplinirea obiectivelor legate de siguranţa naţională, în cadrul comunităţii informative naţionale şi euroatlantice”.

sursa: Agerpres

Cotidianul: Mihai Răzvan Ungureanu, agent al unui serviciu secret străin?

O simplă răsfoire a arhivei cu știri despre Mihai Răzvan Ungureanu, premierul desemnat de Traian Băsescu, scoate la iveală semne de întrebare referitoare la posibilele legături ale înlocuitorului lui Boc cu serviciile secrete străine și românești, înainte ca acesta să fie numit în funcția de șef al SIE.

De pildă, site-ul de știri politice inpolitics.ro publica în 18.11.2009 ( nota bene! în plină campanie electorală pentru alegerile prezidențiale) un articol despre o înrolare neureușită a lui Ungureanu în structurile SRI și despre o posibilă apartenență a acestuia la un serviciu secret străin. În materialul publicat de inpolitics.ro se vorbește și despre implicarea activă a lui Mihai Răzvan Ungureanu în cazul Omar Hayssam.

Cotidianul.ro redă integral acest articol publicat de inpolitics.ro în toamna lui 2009:

” Directorul numit de Traian Băsescu la cîrma SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, se vede confruntat cu o acuzație de cea mai mare gravitate, formulată de fostul purtător de cuvînt al SRI, lt.col.Nicolae Ulieru, anume că ar fi agent al unei puteri străine. Acuzație apare, interesant, exact cînd se vehiculează tot mai tare informația că Ungureanu ar urma să fie premier al unui guvern PDL-PNL, în cazul unei noi victorii a lui Traian Băsescu.

Racolarea lui Ungureanu de către SRI, blocată din afara țării

Nicolae Ulieru, cel care a avut cel mai lung mandat de purtător de cuvînt al SRI, după revoluție, afirmă că actualul director al SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, este agent străin – practic, o acuzație de trădare națională – și spune că e gata să ofere probe în acest sens, dacă va fi audiat de comisiile parlamentare de resort, de control al SRI și SIE. Prezent la Realitatea TV, lt.col. Ulieru a declarat că șeful SIE “a avut o ascensiune fulminantă pentru condiţia lui de tânăr istoric anonim de la Iaşi. A fost adus de Pleşu secretar de stat în Ministerul de Externe, a rămas secretar de stat şi în Guvernul Năstase, apoi a fost numit ministru de externe de către liberalul Călin Popescu Tăriceanu, recuzat de acesta pentru că nu i-a dat nişte documente, şi după ce a fost recuzat de premier, preşedintele l-a numit şeful SIE. Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Am spus „oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta, sau SRI nu l-a informat?” ” a spus fostul aghiotant al lui Virgil Măgureanu. El a adăugat: “înainte de a fi secretar de stat, Mihai Răzvan Ungureanu a avut, ca istoric la Iaşi, o poveste, un scandal care l-a scos din anonimat. El a făcut o conferinţă de presă în care a denunţat faptul că un ofiţer de la secţia judeţeană al SRI a încercat să îl racoleze. Şi ca urmare a acestei conferinţe de presă s-a constituit o celulă de criză în careul SRI, care a hotărât să îl demită pe ofiţerul respectiv, iar purtătorul de cuvânt din vremea aia, Nicolae Ulieru, să dea un comunicat care să condamne practicile nelegale ale acelui ofiţer. Relevanţa e următoarea, că acel ofiţer nu a fost un ageamiu. El a încercat recrutarea lui Mihai Răzvan Ungureanu pe nişte motive foarte întemeiate. Iar sacrificarea acelui ofiţer a fost făcut la dorinţa expresă a unui serviciu străin şi stat străin”.

Șeful SIE a tras sfori în cazul Hayssam

Ulieru a explicat, metaforic, mecanismul respectiv, prin care s-a blocat racolarea lui Ungureanu: “Dacă eu, cetăţeanul Popescu, cad cu tronc unui serviciu străin pentru că sunt simpatic şi mă descurc bine în lume, când eu păţesc un asemenea necaz e normal ca acel serviciu să intervină şi la serviciul similar din România, respectiv la SRI”. Ulieru a mai spus că e gata să furnizeze date concrete comisiilor parlamentare de resort: “Dacă Comisia parlamentară de control a SRI sau SIE vrea să mă asculte, aş putea spune lucruri interesante”. El a mai dezvăluit că același Mihai Răzvan Ungureanu a făcut intervenții pentru ca un avocat, exponent al unui grup israelian de lobby, să aibă acces de trei ori la Omar Hayssam în celulă fără ca procurorul de caz să îi dea aprobare, lucru care, în opinia lui Ulieru, nu face decît să confirme apartenența lui Ungureanu la un serviciu străin.

Ipoteză: SRI încearcă să blocheze numirea lui Ungureanu la șefia Guvernului

Acuzațiile lui Ulieru, un om care vine din sistemul serviciilor secrete și știe care este riscul declarațiilor tiribombistice în domeniu, sunt de o maximă gravitate, în condițiile în care Răzvan Ungureanu a fost ministru de Externe în trecut, iar acum conduce al doilea mare serviciu secret al țării. Care ar putea fi substratul acestui nou scandal? Foarte probabil, un nou episod al luptei între servicii care a marcat pe de-a-ntregul acest an. Despre Mihai Răzvan Ungureanu se vehiculează tot mai intens, în ultimele zile, că va fi premierul desemnat de Traian Băsescu în cazul unei victorii în alegeri și al constituirii unei alianțe PNL-PDL, în legătură cu care șeful statului a început, deja, să dea anumite semne de deschidere. Ungureanu ar avea avantajul că este un apropiat al lui Băsescu, dar, în același timp, provine din PNL, ceea ce ar avea ca rezultat o coagulare mai solidă a grupării de dreapta pe cale să renască la guvernare, în două-trei săptămîni. Pe de altă parte, s-ar putea ca SRI să nu îi convină ca marele rival, SIE, să obțină, peste noapte, o “pilă” atît de puternică în conducerea statului, adică un premier, în pixul căruia stau atît bugetele serviciilor cît și alte posibilități. Oricum ar fi, declarațiile lui Ulieru nu pot și nu trebuie să rămînă fără urmări, dată fiind gravitatea lor excepțională. ” .

Ghipele.ro:  Aspecte ale desemnarii: Ungureanu, “baiatul de aur” al Rosia Montana Gold Corporation

Numirea lui Mihai Razvan Ungureanu reprezinta cea mai importanta carte jucata de Presedintie in meciul lansarii la apa (pentru ca, nu-i asa, deprinderile de comandant de nava sunt o a doua natura) a proiectului minier de la Rosia Montana.

Rosia Montana Gold Corporation este detinuta in proportie de 80% de Gabriel Resources, o companie canadiana al carui actionariat real ridica serioase semne de intrebare, numele a doua personaje deosebit de relevante pentru biografia proaspatului prim-ministru desemnat fiind intens vehiculate in acest sens: Marc Rich si George Soros.

Personaje cheie in formarea profesionala a tanarului viitor sef al spionajului romanesc, atat Marc Rich cat si George Soros au contribuit cu sume semnificative pentru finantarea burselor de studii ale lui Razvan Mihai Ungureanu. Daca Soros si reteaua de organizatii non-guvernamentale patronata (si condusa in Romania, la un moment dat, chiar de Ungureanu) au suficienta notorietate in societatea autohtona, despre Marc Rich e suficient sa precizam averea de peste 1 miliard de dolari ii asigura un loc onorabil in topul international al miliardarilor. Avere obtinuta din comertul cu materii prime, printre care si petrol.

Considerand si aurul o forma de “materie prima”, observam cum, dincolo de pasiunea pentru afaceri internationale, prieteni comuni si companii implicate in actionariatul mai mult sau mai putin public al Gold Corporation, Rich si Soros cunosc un alt numitor comun: Mihai Razvan Ungureanu.

Cotidianul: Aventurile informative ale unui viitor premier, Mihai Răzvan Ungureanu

Nominalizarea fostului ministru de externe Mihai Răzvan Ungureanu la SIE a venit într-un moment extrem de delicat pentru diplomaţia noastră şi pentru România în general. Scandalurile cu iz de spionaj şi corupţie s-au ţinut lanţ la MAE şi la SIE. Presa a relatat pe larg despre sex-ambasadoarea Manuela Vulpe, despre contrabanda cu vize şi dosare de repatriere la Chişinău, sau campania xenofobă anti-românesacă din Italia. SIE şi MAE aruncă vină unii pe alţii. Postul de director al Serviciului de Informaţii Externe, vacant aproape un an, după ce Claudiu Elwis Săftoiu a demisionat, a fost ocupat de Mihai Ungureanu, un penelist care a dat semne de fidelitate faţă de Traian Băsescu în mai multe rânduri. Extremiştii l-au acuzat că ar fi “iudeu sionist”. Câtă determinare pentru schimbarea SIE zace în Mihai Răzvan Ungureanu, se poate observa şi cu ochii închişi. A păstrat, ca şi predecesorii săi, toate gloabele spionajului comunist în cele mai înalte funcţii. Cât a fost la cârma diplomaţiei, Mihai Răzvan Ungureanu a menţinut Ministerul Afacerilor Externe sub papucul SIE. Îşi serveşte umil stăpânul şi de la conducerea spionajului extern.

De la şefia UTC, în capul diplomaţiei româneşti

Dacă ar fi să ne luăm după cele scrise în presă, Mihai Răzvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei din Iaşi. Tatăl său, Ştefan Ungureanu, a fost profesor de chimie-fizică la Universitatea din Iaşi, viceprimar şi mai apoi director la Agenţia Locală de Conservare a Energiei. Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor în istorie. Revoluţia l-a prins la conducerea Uniunii Studenţilor Comunişti din România, zdrobindu-i cariera de partid. În anii ’90, tânărul Ungureanu a fost lansat în conştiinţa publică drept o stea a intelectualităţii româneşti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici, oameni de artă, filozofi, muzicieni, instrumentişti, care în anii ’90 erau la începutul carierei.

CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant. Presa a relatat că studiile şi cariera viitorului secretar de stat, apoi şef al diplomaţiei româneşti sunt strâns legate de organizaţiile Soros şi de cele iudaice ale magnatului penal Mark Rich.

“Apartenenţa sa (ca lider) la organizaţiile Soros din România, ca şi la organizaţiile iudaice, a făcut ca, fără să fi avut în nici un fel o viaţă politică activă (după cum singur mărturiseşte), să fie chemat a fi ministru de externe al României în 2004″, notează Cornel Dan Niculae în cartea sa intitulată Politica Filo-Sionistă a României în faţa Europei şi a lumii. De altfel, volumul trei al cărţii este ilustrat pe copertă cu poza ministrului Ungureanu cu mâinile pe Zidul Plângerii.

Ofiţer de-al nostru sau de-al lor ?

Cât a fost la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu a respectat întrutotul omerta Securităţii. Nu s-a făcut nici un fel de reformă în MAE, ba chiar mai mult, sub ministeriatul lui s-au petrecut evenimente îngrijorătoare. “Răpirea din Irak” şi scandalul declanşat de scrisoarea semnată de ambasadorul Cristian Colţeanu sunt doar două din evenimentele care au dovedit fidelitatea Ungureanului faţă de preşedinte. Totul a culminat cu arestarea celor doi “muncitori” români acuzaţi de spionaj într-o bază americană din Irak, despre care premierul Tăriceanu a aflat din… presă. Prins în lupta dintre palate, demisionatul Ungureanu părea o victimă sigură, un soi Petre Roman al peneleului surghiunit la Institutul de Studii Liberale. Ulterior, el s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL pentru a pleca la Viena ca reprezentant special la Initiaţiva de Cooperare în Sud-Estul Europei. Nimic altceva decât o şcoală de securişti europeană şi în acelaşi timp, prilejul unui nou scandal, financiar de această dată.

Surse din cadrul Serviciului de Informaţii Externe ne-au relatat că Mihai Răzvan Ungureanu hoinărea în voie încă de când era secretar de stat prin birourile Centralei SIE şi prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe. Întrebat dacă vreun secretar de stat sau ministru au dreptul să se plimbe hai-hui prin clădirile SIE, fostul şef al spionilor externi, Cătălin Harnagea s-a arătat extrem de surprins :

” Nici măcar angajaţii instituţiei nu au voie să se plimbe de capul lor prin birouri, iar în ceea ce priveşte casele conspirate, aceste sunt frecventate numai de agenţii sub acoperire sau ofiţerii care îi coordonează. Prim-ministrul dacă vine, îşi anunţă din timp vizita”.

Aşadar, stăpânul serviciilor, Traian Băsescu, nu şi-a lăsat sluga din braţe, din motive lesne de înţeles. L-a pus pe Ungureanu la şefia spionajului extern.

Ungureanu şi „Episodul japonez”

Şeful SIE cunoaştea problemele grave cu care se confruntă diplomaţia şi spionajul extern româneşti, încă de pe vremea când era secretar de stat MAE. În această calitate, Ungureanu a avut parte, în anul 1999, de o primă vizită oficială în Japonia, unde a dat piept cu gerontocraţia japoneză şi cu mafia securistă din cadrul Ambasadei României la Tokio. O reprezentanţă condusă la vremea aceea de generalul Marin Vâlcea, un greu al Securităţii comuniste. Deşi avea datoria să aranjeze toate detaliile vizitei, Vâlcea nu a mişcat un deget. Presa centrală a comentat pe larg eşecul vizitei.

Reţeau generalilor din ambasadă (Ştefănel Staicu, Valeriu Ruşeţ, Nicu Manolache) avea relaţii excelente cu fostul preşedinte Iliescu, dar şi cu Traian Băsescu. La vremea aceea, Răzvănel nu conta în ecuaţia puterii. Deşi a ieşit şifonat din această experienţă, tânărul secretar de stat a avut parte de noi prieteni. Domnişoara Anca Mântulescu (de care nu s-a mai lipsit nici când a ajuns ministru de externe), traducătoare de limba japoneză în locul lui Petre Stoian, şi familia Neagu. Aurelian Neagu, secretar II în ambasadă, se avea la cuţite cu Marin Vâlcea, dar era prieten la cataramă cu Băsescu. Fostul şef MAE a evitat orice comentariu despre păţaniile sale nipone. Cuplul Băsescu-Ungureanu l-a numit în 2005 ambasador în Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse, la data numirii în post, de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns şefă de direcţie în MAE. A fost mazilită odată cu protectorul ei, la începutul anului 2007.

Apropierea de Bodo Hombach, membru marcant al Partidului Social Democrat german, l-a propulsat pe Ungureanu pe scara ierarhică, dar i-a adus şi un dosărel la SIE. Şi cum un şef al celui mai important serviciu secret românesc nu-şi ţine departe “prietenii”, Răzvănel şi-a adus de curând în SIE un “apropiat” pe nume Cătălin. Mult mai tinerel decât Bodo.

Evenimentul care i-a pus capac externistului şef Ungureanu a fost arestarea românilor Ilie Nelu şi Adrian Gâncea, angajaţi ai unei companii, în Irak la 31 octombrie 2006. Cei doi au fost reţinuţi de poliţia militară americană sub acuzaţia de spionaj, pentru că ar fi filmat baza militară. Deşi MAE ştia de arestări încă din 7 noiembrie 2006 (prin Ambasada României în Kuweit), premierul Tăriceanu a aflat din presă abia după câteva luni. Românii au fost aduşi acasă. Identitatea şi misiunea lor în Irak a rămas un mister. Scandalul a dus la demisia ministrului de externe Mihai Răzvan Ungureanu.

Prietenia informativă româno-niponă şi JICA

În zadar l-am căutat pe ministrul portocaliu de externe după numirea sa în fruntea MAE. Eram atât de interesat să aflu de ce l-a călcat în picioare securistul Marin Vâlcea la Tokio şi despre familia Neagu, încât l-am contactat până şi pe aghiotantul său de la SPP, Sandu Diaconu. Ministrul a evitat orice discuţie despre episodul japonez.

Noroc cu vizita şefului diplomaţiei nipone, Taro Aso, la Bucureşti, din ianuarie 2007. Participant mai mult cu forţa în sala de conferinţe a Ministerului Afacerilor Externe, m-am aşezat pe rândul întâi, în imediata apropiere a ministrului. Răzvan Ungureanu era mai vânăt la faţă ca de obicei.

Deşi fluturam prin sală lista ofiţerilor de Securitate din Ambasada României la Tokio, moderatorii români ai conferinţei nu mi-au oferit cuvântul. Se ridicau cuvincioşi doar jurnaliştii obedienţi, acreditaţi la MAE. Deh, doar mâncau şi ei o pâine albă din deplasările cu diurnă generoasă, împreună cu Răzvănel. În cele din urmă, mai democrat decât omologul său român, Taro Aso mi-a dat cuvântul. Văzând rictusul nervos de sub ochiul ministrului Ungureanu, am hotărât să cruţ vechea prietenie informativă româno-niponă şi i-am adresat ministrului Aso o întrebare politicoasă.

“Este JICA o agenţie însărcinată cu strângerea de informaţii ?”, l-am întrebat pe nipon. Aso a răspuns impasibil cu o definiţie care nu avea nici o legătură cu subiectul. Eu îmi făcusem datoria să atrag atenţia că ştim ce caută agenturile nipone în România. Şi cam atât. Totul a fost înregistrat.