Grecii fug din ţară. E ca acum o sută de ani. Atunci era însă război şi foamete

Cântecul greierilor, soarele, familia şi prietenii mei, totul îmi va lipsi, dar numai  am nici un viitor aici”, spune ea, sprijinindu-se pe marginea balconului apartamentului său din  suburbiile de nord ale  Atenei. După ce a absolvit strălucit medicina la universitatea din capitala Greciei, Voula a descoperit realitatea sistemului grecesc de sănătate, lovit de criză.

De cinci ani, lucrează la un spital popular din centrul Atenei. Nu are nici un salariu motivant şi nici perspective de promovare. “Câştig doar 1.100 de euro net pe lună, gărzile nu mai sunt plătite de mai mult de un an, salariile au fost îngheţate iar angajările oprite. Aşa că nu pot spera la mai bine la un alt spital public şi nu am cu ce să-mi deschid un cabinet.  După ce a venit criza, băncile nu mai dau credite aşa uşor” spune tânăra grecoaică.

Aşa că, atunci când i s-a propus un post de medic asociat la Universitatea din Cambridge, plătit cu 2.500 de euro pe lună, n-a ezitat nici o secundă. “Pot să avansez şi voi fi plătită. Merită sacrificiul” spune Voula, care îi lasă acasă pe Maria, fetiţa sa de doar 17 luni şi pe Sotiris, soţul său, inginer la metroul din Atena.

“E greu să-mi abandonez rădăcinile, viaţa de aici, dar dacă nu fac această alegere acum, apoi va fi prea târziu” spune tânăra decisă totuşi să nu se dea bătută. “Deja căutăm un loc de muncă pentru soţul meu. Odată ajunsă acolo, sper să grăbesc lucrurile. Sunt sigură că va fi mai bine şi pentru educaţia fetiţei” spune Voula.

E ca acum o sută de ani. Atunci era însă război şi foamete

Tânăra grecoaică nu este o excepţie. Mii de greci caută să plece dar, cum nu toţi au avut şansa ei, se adresează agenţiilor de recrutare, care oferă din ce în ce mai multe anunţuri de slujbe în străinătate, pe măsura pregătirii fiecăruia şi pe salarii bune. Nu toate anunţurile sunt însă oneste. Sute de avocaţi, ingineri sau studenţi, au fost păcăliţi de o agenţie australiană, care promitea locuri de muncă la Antipozi, de exemplu. Acum depun plângeri.

În ultimele luni, ministerul grec de externe nu mai poate faţă cererilor de eliberare sau de înnoire a paşapoartelor. “Telefoanele sună încontinuu, toată lumea este nerăbdătoare să plece. Ai impresia că eşti la începutul secolului XX, când Grecia a cunoscut un mare val de emigraţie. Numai că acum nu e război sau foamete” spune un diplomat elen.

Deja, peste 70.000 de greci au plecat în Statele Unite, iar alţi 15.000 au ajuns în Germania, Marea Britanie şi Franţa. “Din păcate, după ce au plecat capitalurile, pleacă şi creierele. Cele cărora sistemul le taie craca de sub picioare. Clientelismul, nepotismul, mentalităţie sunt rezistente la schimbare, peste tot. Trebuie să recunoaştem că sunt mulţi medici în Grecia, 70.000 pentru 10 milioane de oameni. Dar, pe de altă parte, 5.000 au plecat doar în ultimii trei ani. Dacă cei mai buni pleacă, cine mai rămâne?” se întreabă Ioannis Detseris, lider de sindicat al medicilor.

Confruntat cu necesitatea de a face reformele în ciuda daunelor colaterale, Guveruel este totuşi îngrijorat de acest val de emigraţie care afectează toată populaţia. În special tinerii. Din zece persoane cu vârste cuprinse între 20 şi 25 de ani, şapte spun că vor să plece din ţară. Plecarea acestei generaţii foarte bine pregătite va afecta destul de grav viitorul Greciei. Autorităţile nu pot decât să spere că, odată ce criza va fi trecut, creierele se vor întoarce acasă.

Sursa articol: Le Figaro