Propaganda americana, cu nimic mai prejos de cea nazista, din contra!

Office for Strategic Studies – organizatia americana care se ocupa de partea secreta a razboiului in cel de-al Doilea Conflict Mondial – a pregatit un plan secret pentru lansarea unei campanii de propaganda neagra impotriva Germaniei naziste. Planul OSS era sugerat de un scriitor, Thoma Roscoe, care propunea utilizarea a trei tehnici principale in campaniile propagandei impotriva germanilor: folosirea fricii, exploatarea emotivitatii morbide a poporului german, raspandirea indoielii si disperarii in randul unei populatii care sufera deja de nevroza si divizarea lide­rilor nazisti. Roscoe era in favoarea unei abordari “clare, brutale, continue, care sa se adreseze atat celui mai putin scolit taran cat si copilului care abia incepe sa inteleaga ceva”.

Raportul OSS il descrie pe Roscoe astfel: “este autorul unor povesti misterioase ce apar intr-o serie de reviste de scandal. S-a nascut in India in anul 1906. Ambii parinti sunt cetateni americani, desi mama acestuia s-a nascut in India. A abandonat facultatea la sfarsitul anului doi pentru a scrie, aceasta fiind si ocupatia lui actuala. A calatorit foarte mult in ultimii 15 ani, locuind o perioada de timp in Cuba, Haiti si Algeria”.

Tehnici de inducere a groazei

Cele trei tehnici pe care Roscoe le propune sunt urmatoarele:

I. Raspandirea in Reich a unor fotografii ce prezinta militari germani mutilati in timpul luptelor, acestea avand atasate texte scurte care denunta nazismul si prezinta o serie de statistici cu privire la numarul de victime din randul germanilor, intreaga campanie fiind atribuita unei “Societati Secrete a Ranitilor Germani”. Sunt atasate cateva schite ce prezinta modul in care Roscoe crede ca pot fi utilizate aceste fotografii.

II. Raspandirea unor rapoarte in Germania conform carora a crescut numarul crimelor oribile comise in Reich, similare cu cele comise de celebrul “Varcolac din Dusseldorf”, “Capcaun din Hanovra” si alti criminali adevarati din istoria recenta a Germaniei, care mancau trupurile victimelor, le vindeau ca si carne, creand o stare generala de panica si raspandind povesti legate de canibalism, vampirism si licantropie.

III. Dezbinarea liderilor nazisti prin raspandirea unor zvonuri si scrisori care i-ar determina pe acestia sa devina foarte suspiciosi. Legat de acest lucru, Roscoe propune asasinarea sau rapirea unor inamici importanti.

Propunerea I: Fotografiile celor mutilati

In general vorbind, consider ca ideea este buna. Este asemanatoare cu ideea mea din Partea Trei, X., D.(?), din studiul “Schite si note pentru o strategie de razboi politic impotriva Germaniei”. Sunt de acord cu Roscoe ca trebuie sa dam impresia ca fotografiile provin din surse germane si nu din cele ale Natiunilor Unite. Este foarte probabil ca germanii, care sunt tinta principala a campaniei, vor reactiona foarte dur la adresa noastra in momentul in care isi vor da seama ca noi suntem responsabili pentru difuzarea acestor poze. Multi germani vor banui ca noi suntem cei responsabili de aceasta campanie, indiferent cat de mult vom nega acest lucru, dar pot fi utilizate o serie de metode care ii pot induce in eroare, astfel incat campania sa fie una reusita. Majoritatea germanilor se teme de capacitatea si abilitatea nazistilor de a impiedica detinerea si distribuirea unor asemenea fotografii. Ca urmare, cea mai mare parte din vina va trebui sa cada asupra unei anumite structuri, care va fi responsabila de intreaga campanie. Propunerea ca aceasta campanie sa fie atribuita unei asa-zise “Societati Secrete a Ranitilor Germani” mi se pare mai buna decat orice varianta am gasit eu (desi trebuie gasita o metoda prin care numele societatii sa nu fie evident). Totusi, singura problema vitala care va trebui rezolvata in cazul in care se opteaza pentru aceasta varianta va fi aceasta: Care este modul in care se presupune ca societatea a obtinut aceste fotografii? Germanul de rand ar putea crede ca nu este greu sa obti fotografii de acest gen daca ele nu sunt tinute ascuse intr-o institutie. Totusi, el se asteapta ca ele sa para a fi facute in graba, de amatori, pentru ca in cazul in care ele sunt realizate si developate de profesionisti, se vor naste suspiciuni. Pe de alta parte, majoritatea germanilor vor banui ca este extrem de greu ca o persoana neautorizata sa le poata face poze veteranilor de razboi, in spitale sau alte spatii in care se presupune ca acestia sunt tinuti. Ca urmare, este de dorit sa dam impresia ca ele provin de la persoane care ar putea detine asemenea fotografii din motive intemeiate. Astfel, pozele ar putea proveni de la un membru al fortelor armate germane care este impotriva nazistilor, de la un doctor militar rus ce a fost luat prizonier sau omorat in timpul luptelor de pe Frontul de Est, de la un doctor militar britanic de pe Frontul din Egipt sau din dosarele unui spital rusesc capturat de germani. Sau fotografiile au fost furate de la spitalul german unde fusesera duse pentru o serie de studii stiintifice. Daca se opteaza pentru una din aceste variante, fotografiile trebuie sa aiba semne care sa indice presupusa sursa. Este posibil sa obtinem asemenea poze de la rusi sau de la britanici, care au in custodie raniti germani si italieni. Acest lucru ar presupune sa-i anuntam pe britanici si/sau rusi de planurile noastre. Este recomandabil sa facem acest lucru pentru orice eventualitate, ca o chestiune de tactica si strategie, avand in vedere mai ales faptul ca avem semnale ca rusii folosesc deja tehnici similare. Modul de abordare si limbajul folosit trebuie sa fie compatibile cu cel al presupusei surse, iar hartia si modul de imprimare, precum si alte caracteristici ale produsului finit, trebuie sa fie identice cu cele folosite in prezent in Germania. Metoda de distributie trebuie sa fie si ea compatibila cu cea folosita in Germania. Fotografiile nu trebuie sa para ca ar fi fost aruncate din avion, ci distribuite manual.

Propunerea II: Crimele groaznice

Sunt de acord cu adoptarea acestei propuneri in forma descrisa de Roscoe. Aceasta este asemanatoare cu propunerea mea din Partea Trei, X., D.(?), studiul “Schite si note pentru o strategie de razboi politic impotriva Germaniei”. Probabil ca poate fi realizat un studiu referitor la crimele care chiar au avut loc in Germania, mentionate si de Roscoe, care sa mentioneze o serie de situatii ce ar putea fi exploatate pornind de la acestea. Albert Grzesynski (?), fostul sef al politiei din Berlin, se afla la ora actuala in tara si probabil ca ne-ar ajuta in elaborarea unui astfel de studiu.

Propunerea III: Dezbinarea liderilor nazisti

Sunt in favoarea adoptarii acestui plan. Totusi, propunerile lui Roscoe in acest sens sunt prea generale pentru a putea fi comentate. Am propus deja o serie de actiuni in acest sens in Partea Trei, X.,A.,2,3 si 6, (?) in studiul “Schite si note pentru o strategie de razboi politic impotriva Germaniei”.

Implementarea

Propun sa fie luate urmatoarele masuri pentru implementarea sugestiilor lui Roscoe:

1. Propunerile I si II sa fie adoptate in forma propusa de Roscoe, tinandu-se cont si de sugestiile din critica de nai sus. (In mare parte, propunerea III se afla deja in fata Comitetului de Sprijin, sub forma studiului meu “Schite si note …”).

2. Desemnarea unui ofiter din cadrul Biroului de Servicii Strategice (Office of Strategic Sevices – O.S.S.) care sa intocmeasca planurile detaliate pentru realizarea celor trei propuneri.

3. Acest ofiter ar trebui, pentru realizarea proiectelor, sa fie autorizat sa poata utiliza o serie de persoane care nu au mai fost angajate de Guvernul American.

4. Pentru aceste servicii, ofiterul va putea sa plateasca fiecare persoana cu o suma care nu poate depasi 25 de dolari pe zi si nici un total de 1.000 de dolari, acestea fiind distribuite in baza unor hartii semnate de cei care platesc si contrasemnate de ofiterul responsabil cu proiectele.

5. Ofiterul desemnat are obligatia de a prezenta aceste planuri detaliate Comitetului de Sprijin, pentru o decizie finala.

Nota

Mai jos sunt prezentate pasaje din argumentele si explicatiile pe care Dl. Roscoe le da in sprijinul propunerilor sale:

I. Fotografii cu persoane mutilate

“Hitler ii tine pe cei grav raniti, orbi si schilozi in <>. Se fac toate eforturile pentru a glorifica si infrumuseta razboiul. Sub formula <>, majoritatea stirilor din Germania nu prezinta nici un soldat decedat si mult mai putini raniti decat numarul real. Este cunoscut faptul ca germanii sunt foarte sensibili in privinta numarului ranitilor care se intorc din Rusia in Reich. Propaganda noastra <> cunoaste aceste lucruri. Se doreste raspandirea in Reich a unor poze care sa prezinte invalizi si mutilati. Totodata se doreste prezentarea unor poze care sa infatiseze arsi, orbi, si barbati care au ramas fara maini sau picioare sau au suferit leziuni in zona fetei. Fiecare poza poate contine un mic subtitlu care sa ironizeze presupusa glorie a razboiului, dar cu cat acestea sunt mai simple si mai putin modificate, cu atat mai bine. Sa lasam poza sa spuna povestea socanta. Aceasta campanie trebuie indreptata catre civilii germani, catre baietii care ar putea fi chemati pentru inrolare, catre sotii si surori. O carte postala ilustrata ar putea fi distribuita destul de usor. Daca introducem sloganuri sau alte adaugiri vom trezi suspiciunea populatiei. Vom expedia fotografii reale, fara sa facem o prezentare prea complicata. Fotografiile trebuie sa fie eficiente, dar efectele trebuie sa fie accentuate. Aceasta va fi o campanie a fricii si terorii, menita sa intensifice starea de nervozitate. Dorim sa promovam un realism brutal, impotriva caruia sa nu existe nici un argument. Aceste poze ar trebui distribuite si in randul femeilor germane. Pe spatele cartii postale ar trebui sa existe o bucata de guma, astfel incat acestea sa poata fi lipite foarte repede pe un perete, de cel care le distribuie. Aceste metode, de amplificare a fricii, sunt folosite si in Legiunea Straina, care afiseaza pe peretii baracilor poze cu dezertori care au fost prinsi si mutilati de triburile din desert. In locurile in care aceste fotografii vor fi afisate, pe ziduri, in metrou, pe bancile din parc, etc., vom putea atinge un scop dublu. Vom inventa <> si vom imprima simbolul acesteia pe imagini. “

II. Crime groaznice

“Au existat zvonuri, exagerate probabil, conform carora jafurile lui Peter Kuerten au cauzat mai multa panica in Dusseldorf decat precedentul razboi. Exagerate sau nu, pot fi obtinute dovezi care sa indice faptul ca Kuerten a fost “Varcolacul din Dusseldorf”, cel care a tinut in tensiune un an si jumatate orasul din vestul Prusiei. Asasin, piroman, vandal si criminal in serie, Kuerten a fost cel care a ocupat prima pagina a ziarelor din 1929, socand orasul cu cele 37 de crime sadice. Acesta a sfidat politia, ingropand victimele chiar in momentul in care se afla sub supraveghere si a atacat sute de persoane in suburbiile orasului. In randul claselor de jos au aparut superstitii conform carora in oras se afla un vampir. Pentru a potoli panica si zvonurile aparute, sute de politisti au fost pusi pe urmele lui Kuerten. Cazul a devenit atat de grav incat criminalisti, agenti ai serviciilor secrete din Berlin si politisti din tarile vecine au venit in Dusseldorf pentru a participa la capturarea acestuia. Au fost arestate peste 400.000 de persoane in toata Germania. Zvonurile referitoare la licantropie au persistat, ducand la o adevarata isterie – toate acestea la o natiune care pretinde ca este educata, dezvoltata si calma. Arestat, Kuerten s-a dovedit a fi un maniac cu inclinatii spre ornitologie si crima, dar care era foarte inteligent. Cazul poate fi verificat in nenumaratele dosare ale politiei, iar faptul ca germanii l-au luat in serios este dovedit de faptul ca nazistii au incercat sa-l ascunda in Germania din perioada lui Hitler. Pentru publicul german subiectul vampirilor este unul foarte delicat. Legenda este adanc inradacinata in traditia germana si a fost transpusa intr-o forma moderna prin intermediul criminalilor din perioada 1920 – 1930 – Fritz Haarmann – <>, Denke din Munsterberg, Georg Grossmann din Berlin, – Angerstein, criminalul in serie din Haiger – Hans Grans.

III. Dezbinarea liderilor nazisti

Incercarile lui Hitler de a sabota moralul armatei franceze au inclus scrisori otravite, zvonuri si foarte multe stiri false. Pe langa un fluturas intitulat “Unde sunt englezii?”, care a circulat printre trupele franceze, au fost distribuite si fotografii. Expuse la lumina, acestea prezentau ofiteri britanici care traiau in lux, alaturi de femei franceze, etc. O alta modalitate era expedierea catre soldati a unor scrisori venite din partea “vecinilor”, prin care acestia erau informati ca sotiile lor au fost vazute in ipostaze intime cu recruti, etc. Autorul nu stie daca asemenea actiuni au avut efectul dorit in timpul “falsului razboi”. Dar caderea Liniei Maginot si lipsa de entuziasm din randurile trupelor franceze indica faptul ca moralul acestora era foarte scazut.

Noi nu propunem un plan similar de sabotare a moralului trupelor germane, dar sugeram sabotarea moralului liderilor de top. Este posibila dezbinarea liderilor nazisti prin aceste incercari? Daca rapoartele sunt corecte, cercul lui Hitler este un teren propice. Daca aceste persoane sunt santajate, devin suspicioase, devin actorii unor intrigi si ar putea fi determinati sa-si piarda increderea si sa piarda suficient timp cu astfel de chestiuni. Exista posibilitatea ca Hitler sa fie convins de faptul ca in cercul sau exista un Hess, sau ca Himmler era un nou Alfred Redl? Orice schimbare la nivel inalt va duce la reactii din partea opiniei publice. De ce sa nu inventam un alt Hess sau Redl?

Ideea de baza este sa ocupam timpul autoritatilor, sa cream suspiciuni care nu pot fi domolite in totalitate si sa dam nastere la o serie de disensiuni. In acelasi timp, sa le dam de lucru agentilor de spionaj germani care ar fi tentati sa se ocupe de acest caz. In acest fel, un agent de care este nevoie in alta parte ar putea fi insarcinat cu acest caz.

sursa: Ziua, Dosare Ultrasecrete