11 Septembrie 2001, si lumea nu a mai fost la fel!

de Vladimir Alexe

Enigmele 11 septembrie 2001

Evenimentele de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite au generat cele mai mari enigme ale inceputului de secol XXI. La sapte ani de la tragicele evenimente este evident un singur lucru: incercarea disperata a Administratiei Bush de a impune scenariul oficial asupra evenimentelor de la 9/11 au tot mai putini adepti. Cu trecerea anilor, intrebarile care se pun sunt tot mai grave, iar raspunsurile lipsesc. Un sondaj “Zogby International”, din 23-27 august 2007, arata ca 51% dintre americani nu mai cred in versiunea oficiala a Administratiei Bush si a vicepresedintelui Cheney inainte, in timpul si dupa evenimentele din 11 septembrie 2001. Sondajul are o marja de eroare de 3,1%

“Marea necunoscuta” a secolului XXI

Conform versiunii oficiale a Administratiei Bush, la 11 septembrie 2001, 19 arabi – inarmati pana in dinti cu bricege si spray-uri cu piper – au deturnat 4 “Boeinguri” ale celui mai puternic stat din lume si le-au proiectat in “World Trade Center” (Twin Towers), precum si intr-o aripa (aflata in reparatii) a Pentagonului, provocand circa 3.000 de victime. Un al patrulea “Boeing” a cazut pe un camp din Pennsylvania, ratand obiectivul.

Arabii – care rezidau in SUA, cu pasapoarte furnizate de FBI, “urmand cursurile unor scoli particulare de aviatie” apartineau organizatiei “Al-Qaeda”, condusa de Osama Bin Laden. In urma acestor atentate abominabile, Administratia Bush a dezlantuit “razboiul global cu terorismul” (GWT) si a pornit “razboaiele preventive” contra Afganistanului, Irakului. Iar acum, pregateste confruntarea cu Iranul. Toate state aflate pe “lista Raului”, intocmita de Casa Alba, imediat dupa 11 septembrie, state care se fac vinovate de gazduirea si “sponsorizarea mondiala a terorismului”.

Contestatarii versiunii oficiale privind 9/11 sustin ca “Administratia Bush a stiut” ce se pregatea, din timp. Dar ca nu a luat niciun fel de masuri ca sa preintampine tragedia. Acestia se bazeaza, intre altele, pe avertismentele primite de SUA din partea guvernelor Germaniei, Frantei, Marii Britanii, Rusiei, Egiptului, Israelului, Marocului etc., potrivit carora, din informatiile serviciilor secrete, un atentat major era iminent pe teritoriul SUA. Convocata in fata “Comisiei 9/11″ a Congresului SUA, secretarul de stat Condoleezza Rice a recunoscut ca primise anterior un raport CIA care avertiza asupra unei iminente actiuni teroriste de proportii in SUA. La insistentele congresmanului Richard Ben-Veniste, cel care conducea comisia de audieri, Rice a citat titlul notei primite de la CIA: “Bin Laden pregateste un atac major pe teritoriul SUA”. Depozitia lui Rice a fost filmata si se gaseste postata si pe internet. Alti contestatari merg si mai departe, si declara Administratia Bush complice la evenimente. Pentru a-si crea astfel un “casus beli” (gen “Lusitania”, “Pearl Harbor”, “Golful Tonkin”) si a incepe seria “razboaielor preventive”, sub devizia “luptei antiteroriste”. Un exemplu in acest sens este congresswoman-ul de Georgia, Cynthia McKinney, care a inaintat in Congres o cerere de “impeachment” (demitere) a Presedintelui Bush, considerat vinovat de “crime de gradul 1″ contra SUA, in evenimentele de la 9/11.

Cele trei mari enigme legate de 9/11 sunt:

1) “Demolarea controlata” de la WTC;

2) Ce a lovit, in realitate, Pentagonul?;

3) Identitatea furata a “teroristilor”.

11 septembrie 2001 ramane o data-cheie in politica internationala, pentru ca a devenit justificarea unor actiuni militare ale SUA care vor avea, fara indoiala, grave consecinte in urmatorii ani. De aceea, ramane o chestiune vitala de a sti ce s-a intamplat, in realitate, pe 11 septembrie 2001.

Ipoteza “demolarii controlate”

Potrivit acestei ipoteze, in realitate, “World Trade Center” (Twin Towers) nu s-au prabusit, in niciun caz, datorita proiectarii celor doua avioane “Boieng” 767 in ele. Prima dovada este cea filmata, care a devenit imagine simbol a terorismului in secolul XXI. Imaginea filmata prezinta cei doi zgarie-nori prabusindu-se prin implozie si nu prin explozie. Ai senzatia ca Turnurile Gemene intra in pamant. Ca se “scufunda”.

Or, implozia impune dinamitarea prealabila a coloanei de rezistenta a celor doi zgarie-nori. Ceea ce presupune o munca dificila, desfasurata in timp, de numerosi specialisti in demolari, cu scheme ale constructiei in fata si apoi depozitarea explozibilului in locurile stabilite.

Zdenek Bazant si Mathieu Verdure in “Mechanics of Progressive Collapse: Learning from World Trade Center and Building Demolitions” din “Journal of Engineering Mechanics ASCE” (vol. 133, nr. 3, pag. 308-319, din martie 2007) exprima opinia generala a inginerilor si expertilor in demolari din SUA.

Versiunea oficiala a lui “The National Institute of Standards and Technology” (NIST) a fost respinsa. Aceasta punea prabusirea lui “WTC” pe seama impactului cu avioanele si este astazi respinsa de majoritatea expertilor in demolari, de ingineri si de arhitectii americani.

Condoleezza Rice si George W. Bush

Au existat multe speculatii in mass-media. De pilda, “New York Port Authority” – proprietara cladirilor “WTC” – a fost banuita ca a dorit demolarea turnurilor, numai pentru a incasa o asigurare uriasa: aproape 4 miliarde de dolari de la compania “Westfield Australia”.

David Ray Griffin include teoria “imploziei controlate” in cartea sa, “The New Pearl Harbor”. in ultimii ani, s-a adunat un material urias, care accepta acum teoria “imploziei controlate”. Prima proba, filmul: demolarea “WTC” este o tipica implozie, de genul celor folosite la demolarea cladirilor din marile orase, pentru a nu afecta ansamblurile de locuinte din jur. “WTC” se “scufunda”, practic, in pamant. Ceea ce a surprins insa pe inginerii si pe expertii in demolari au fost insa alte elemente: viteza cu care a implozat “WTC” si faptul ca, in urma imploziei, totul s-a transformat intr-un praf fin.

Turnurile s-au topit

Expertii sunt de parere ca transformarea, atat de rapida, a doi zgarie-nori, ca si “topirea otelului” din structura constructiiloreste dovada ca la demolare a fost utilizata o arma energetica, ce a marit mult efectul creat de focul generat de impactul cu cele doua avioane. Multe rapoarte staruie asupra problemei “otelului topit”. Un raport afirma ca se putea observa “otelul topit, care curgea ca la o turnatorie”. “WTC USGS Thermal Study”, utilizand “Airbone Visible/Infrared Imaging Spectometer” a masurat in “WTC” temperaturi de 727 grade Celsius, care nu puteau proveni de la explozia avioanelor. Studiul NIST (”The National Institute of Standards and Technology”) recunostea doar 615 grade Celsius, pentru doar 15 minute, temperatura generala atingand in centrul de foc (dupa NIST) 250 grade Celsius. “Topirea otelului” ramane insa o problema nerezolvata, pentru ca, la “WTC”, otelul topit curgea ca la o turnatorie, iar topirea otelului presupune dezvoltarea unei temperaturi de 1.500 grade Celsius.

Vicepresedintele Dick Cheney

Steven Jones, profesor de fizica la “Bringham Young University”, a avansat o teorie interesanta, legata de reactia termicade la “WTC”.

In 2006, Jones a facut analize moleculare, incercand sa gaseasca urme ale prezentei explozibilului folosit la demolarea celor doi zgarie-nori. A opiniat ca temperaturile enorme erau cele care au provocat colapsul “WTC”. “NIST” (”The National Institute of Standards and Technology”) a sustinut insa ca, pentru demolarea controlata a coloanelor, era necesara o cantitate record de explozibil. In legaturacu ipoteza termica a specialistilor, “NIST” a sustinut cu seninatate ca nu era vorba de “otel topit”, ci de “aluminiu topit”, care provenea de la fuselajul avioanelor in flacari. Aluminiul se topeste insa la o temperatura mult mai mica decat otelul. Multi martori au auzit explozii puternice inainte de implozia “WTC”, ceea ce confirma ipoteza unei “demolari controlate”. S-a mai observat ca cele doua turnuri au implodat in 11 secunde. Expertii sustin insa ca, din cauza gravitatiei, era nevoie teoretic de 20 de secunde pentru ca turnurile sa se prabuseasca.

Ce anume a lovit Pentagonul?

In versiunea oficiala, un “Boeing” 767 al Companiei “American Airlines”, zborul 77, ruta “Dulles Airport” spre Los Angeles, cu numarul N644AA, avand 64 de pasageri la bord, a fost deturnat de 5 arabi, “pirati ai aerului”, la orele 8.55 a.m., iar avionul a fost proiectat – intr-o aripa aflata in reconstructie – in Pentagon, la orele 9.45 a.m.

Doi dintre “piratii aerului” – Hani Hanjour si Majed Moqed – au fost identificati de functionari ai aeroportului “Dulles” ca avand bilete doar pentru dus, retinute de la “Advance Travel Service”.

Renee May ar fi sunat-o pe mama ei si a anuntat-o ca sase indivizi i-au obligat pe pasageri sa se mute in partea din spate a aeronavei. Pasagera Barbara Olson i-a telefonat sotului ” Ted Olson – si l-a anuntat ca avionul a fost deturnat. Nimic din toate acestea nu a fost adevarat. Absolut nimic. Cel care a contestat versiunea oficiala a fost chiar secretarul de stat, Donald Rumsfeld.

Motivul: gaura lasata in peretele Pentagonului era cu mult mai mica in dimensiuni decat cea pe care ar fi lasat-o o aeronava de dimensiunile unui “Boeing”. Donald Rumsfeld a concluzionat, intr-un interviu din 12 octombrie 2001, ca, probabil, teroristii arabi au lansat o racheta asupra Pentagonului (vezi “Parade Magazine” din 12 octombrie 2001, interviu republicat de Pentagon). Ulterior, Thierry Meyssan a dezvoltat tema in cartea sa, “L’effroyable Imposture”, unde afirma ca zborul 77 nu a existat, ca niciun avion nu a lovit Pentagonul si ca “guvernul american minte”. In realitate, lucrurile sunt chiar mai grave. Atrage atentia, mai intai, saracia probelor. Desi cladirea Pentagonului este supravegheata din toate unghiurile posibile, abia pe 8 martie 2002 s-au prezentat 5 fotograme dintr-o inregistrare video, realizata de una din camerele de supraveghere a cladirii Pentagonului. Ulterior, la procesul lui Zacarias Moussaoui si in urma unor cereri, “Freedom of Information” (FOIA), s-au mai prezentat unele materiale video. De remarcat ca guvernul american a confiscat materialul video de la trei camere de supraveghere a Pentagonului: camera video situata la benzinaria “CITGO”, camera de supraveghere video de la “Double Tree Hotel” si camera de supravegheare de la Departamentul Transportului statului Virginia. Ulterior, pe 16 mai 2002, prin legea “FOIA”, invocata de Scott Bingham, materialele filmate cu aceste camere au fost prezentate. Materialele, inscriptionate gresit 12 septembrie 2001, fie nu prezinta atacul, fie nu prezinta niciun avion lovind Pentagonul.

Identitatile furate ale teroristilor

FBI-ul a prezentat, pe 19 septembrie 2001, identitatile, biografiile, iar pe 27 septembrie, fotografiile celor 19 “pirati ai aerului” (Operatiunea Pentbom). Suspectii erau din Arabia Saudita, Emirate Arabe Unite, Liban si Egipt. Identificarea s-a facut in 72 de ore, dupa cartile de credit si biletele de avion. Pasapoartele “piratiilor aerului” sinucigasi, ca si diferite notite ale lor, au fost ulterior “desco­perite” in stare perfecta, de parca ar fi fost “plantate” in mijlocul dezastrului din jur. Pasapoartele si notele scrise ale teroristilor nu fusesera – ca prin minune ” nici distruse, nici arse, nici nu disparusera”. Erau perfect conservate. Se prabusise el, “WTC”, dar aceste do­cumente, esentiale in stabilirea vinovatilor, ramasesera, ca din intamplare, intacte!

La fel si valiza liderului, Mohammed Atta. Aceasta continea “instructiuni catre piratii aerului” si un exemplar din Coran. Circul a continuat. Scurta vreme dupa ce fotografiile si datele de identitate ale “piratilor aerului” au fost prezentate pe CNN, “sinucigasii” au inceput sa telefoneze la CNN, protestand energic impotriva folosirii identitatilor. Cu aceasta ocazie s-a mai constatat ca listele de pasageri ale celor doua companii aeriene nu contineau niciun nume de arab! Mai mult, unii “teroristi” care au sunat la CNN nici macar nu se gaseau in Statele Unite.

Hani Hanjour, care in “legenda” pilota zborul 77(contra Pentagonului) urma o scoala medie de pilotaj. In august 2001, Hani Hanjour nu reusea sa se descurce pe un avion “Cessna”, dar in septembrie 2001 ” o luna mai tarziu ” minune: acelasi Hani Hanjour conducea, ca un profesionist, un ditamai “Boeing” 767, si descria, in mare viteza, o “spirala”, descriind un arc de cerc de 270 grade, pentru a lovi primul etaj al Pentagonului! O adevarata performanta, pe care cei mai buni profesionisti americani ai aerului – militari sau civili – ar putea-o cu greu realiza. Si ceilalti “pirati ai aerului” aveau cam aceeasi pregatire ca Hani Hanjour. Atta, de pilda, era inscris la cursurile lui “International Officer’s Scool”, o scoala particulara de aviatie, de nivel mediu.

De ce nu a intervenit aviatia de interceptare?

Washington-ul si New York-ul sunt printre cele mai bine securizate orase ale lumii. Washingtonul – capitala Statelor Unite – este si resedinta Casei Albe si a Congresului American, si a Pentagonului. New York-ul este capitala financiara si comerciala a lumii, gazduind si sediul ONU. Cu toate acestea, in ziua de 11 septembrie 2001 niciun avion de interceptare nu a urcat in aer, conform regulamentelor F.A.A. si ATC, pentru situatia de urgenta creata. Este o premiera in istoria deturnarilor de avioane, cand 4 “Boeinguri” sunt deturnate si redirectionate spre New York si Washington, iar aviatia americana de interceptare nu intervine.

Zborul 11 a fost deturnat la orele 8.25 si a lovit Turnul de Nord de la “WTC” la orele 8.46. Douazeci si unu de minute a avut la dispozitie ” daca se dadea vreun ordin – aviatia de interceptie pentru a actiona. Zborul 175 a fost deturnat la 8.55 si a lovit Turnul de Sud de la “WTC” la 9.08. Foarte interesanta este situatia zborului 77. Deturnat la 8.55, “Boeingul” – sau ce-o fi fost – a lovit cladirea Pentagonului la 9.45. Prin urmare, aviatia de interceptare a avut nu mai putin de 50 de minute ca sa intervina.

La 10 mile de Pentagon se gaseste Baza Andrews, unde instalatii hi-tech de ultimul tip supravegheaza Washigtonul si intreg Departamentul Columbia (DC). La Baza Andrews exista doua escadrile de avioane pentru interceptie, servite de piloti profesionisti de mare clasa. Aflati 24 de ore din 24 in situatie de a interveni imediat.

Confuzie controlata

Si, cu toate astea, avioanele de interceptie nu au primit ordin de a se ridica de la sol. De ce? La 14 septembrie, Morad a declarat ca nu a dat alarma “pentru ca nu si-a imaginat o asemenea situatie”. Apoi a schimbat “placa”. A declarat ca a avertizat Baza Langley ” care se afla la 130 de mile distanta, dar acestia “nu au avut timpul necesar sa reactioneze”. De ce Baza Langley, situata la 130 de mile, si nu Baza Andrews, situata la doar 10 mile distanta? Pilotii de interceptie pot comunica luminos sau prin radio cu “piratii aerului”, pot “incadra” strans aeronava deturnata. Ori – in caz extrem – deschide focul de avertizare. Apoi, doboara aeronava. Un studiu al plasamentului bazelor Andrews si Langley, in raport cu directia avioanelor deturnate, a demonstrat ca fiecare “Boeing” deturnat putea fi interceptat.

Raspunsul ar fi altul. “Boeingurile” deturnate pe 11 septembrie 2001 functionau ca niste “drone militare”, dirijate electronic de la sol. Cu pasageri fictivi. Ca dovada, arabii, prezentati de CNN drept “teroristi-sinucigasi”, au telefonat imediat dupa “sinucidere” la CNN, protestand impotriva folosirii abuzive a identitatiilor. “Sinucigasii” erau “vii si naturali”! Ba, unul a telefonat la CNN din Maroc. FBI-ul, care furnizase identitatile false, a fost fortat sa recunoasca ca habar nu avea despre “identitatea” rapitorilor. Ceea ce intareste ideea ca “Boeingurile” din 11 septembrie 2001 erau utilizate ca drone militare.

sursa: Ziua