A murit omul de afaceri Iosif Constantin Drăgan

Iosif Constantin Drăgan a murit la vârsta de 91 de ani, nu se cunosc încă motivele decesului, deşi ele pot fi bănuite, vârsta înaintată a omului de afaceri probabil că şi-a spus cuvântul.

Funeraliile vor avea loc luni, 25 august, în oraşul său natal, Lugoj.

Iosif Constantin Drăgan a deţinut timp de doi ani la rând titlul de cel mai bogat român, cu o avere estimată la 1,6 miliarde de euro.

Născut la Lugoj, 20 iunie 1917, Drăgan a absolvit, în 1938, Dreptul la Bucureşti, iar în anii ’40 a plecat la studii în Italia, unde a intrat în afaceri. A scris mai multe cărţi, în general cu tematică istorică. A scos buletinul Noi tracii. În anul 2005 a fost pe locul doi în topul celor mai bogaţi români, conform revistei Capital, cu o avere estimată la 850 de milioane de dolari. Conform aceleiaşi reviste în 2006 a urcat pe primul loc, cu 1,3-1,6 miliarde de dolari. L-a admirat pe mareşalul Antonescu, iar foşti nomenclaturişti spun că ar fi derulat afaceri cu Securitatea. Miliardarul a fost căsătorit de două ori. Întâi, cu o italiancă, cu care ar fi avut un fiu, Mike Fink, dar pe care Drăgan nu l-a recunoscut. Iar din 1995, cu Daniela Veronica Guşă de Drăgan, fiica generalului Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major până în 1989. El avea 78 de ani, ea 22 şi au rezultat trei copii. Acum, soarta imperiului financiar pare tranşată: „Doamna Daniela Veronica Guşă de Drăgan a preluat deja (…) conducerea“, arată un comunicat al familiei.

Biografie

Iosif Constantin Drăgan a terminat Dreptul la Universitatea din Bucureşti. În anul 1941, a obţinut o bursă de studii în Italia, la Universitatea din Roma, unde a studiat ştiinţe politice şi economie. La acea vreme Drăgan a fost atras de idealurile nationalismului mistic şi de Garda de Fier, şi, în interiorul acesteia, a reprezentat un curent de opinie corporatist. În 1941 a pus bazele unei companii care exporta petrol românesc Italiei lui Mussolini.

După al doilea razboi mondial, în 1948, fondează o companie de distribuţie a gazului metan, Butan Gas. În urma venirii la putere a Partidului Comunist Român îi este interzisă pentru 30 de ani revenirea în România.

În 1967 a pus bazele “Fundaţiei Europene Drăgan”, fundaţie care declară ca scop promovarea “valorilor civilizaţiei româneşti”. A mai fondat două edituri (Nagard în Italia şi Europa Nova în România), o universitate privată (al carei proprietar este), Universitatea Europeană Drăgan (fondata în 1991 în Lugoj), o staţie TV, una radio (Radio NovaFm), un ziar săptămânal (Redeşteptarea) şi un cotidian local (Renaşterea Bănăţeană) – toate în România. De asemenea a mai finanţat construirea lângă Orşova a unei statui înalte de 40 de metri a lui Decebal (cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa).

Datorită unor carţi pe care le-a publicat a fost asociat curentului la graniţa dintre protocronism şi naţionalism din istoriografia română, promovată ulterior de regimul lui Nicolae Ceauşescu. Deşi simpatizant al Gărzii de Fier, Drăgan devine un colaborator semioficial al lui Ceauşescu şi al regimului comunist, ca rezultat având acces la anumite documente inedite despre Ion Antonescu, documente pe care le-a folosit într-o carte în care îl pune într-o lumină favorabilă pe acesta.

După Revoluţia Română din 1989 le-a dat suport financiar lui Eugen Barbu şi lui Corneliu Vadim Tudor pentru a-şi lansa ziarul de extremă dreaptă România Mare[5]. Împreună cu Vadim Tudor a fost fondatorul în 1990 al “Ligii Mareşal Ion Antonescu”, mai târziu redenumită “Liga Mareşalilor”, în urma schimbărilor din legislaţia română legate de cultul personalităţilor vinovate de crime împotriva umanităţii.

În anul 1995, la vârsta de 78 de ani, Drăgan s-a căsătorit cu Daniela Veronica Guşă (aceasta având la momentul respectiv 22 de ani), fiica generalului Ştefan Guşă, fostul şef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1986-1989)[7]. Drăgan are şi un fiu mai mare – Mike Fink, născut în 1971, care în 2005 a anunţat că nu a reuşit în precedenţii trei ani sub nici o formă să-şi contacteze tatăl. Ziarul Ziua a concluzionat ca Drăgan era ţinut captiv de mai tânăra sa soţie şi de partenerii săi de afaceri. Totuşi, potrivit jurnaliştilor de la Averea, el a fost văzut în Bucureşti câteva zile mai târziu, luând cina într-un restaurant împreună cu soţia.

Cărţi publicate:

Profesorul Iosif Constantin Drăgan a publicat de-a lungul anilor mai multe lucrări ştiinţifice privind istoria milenară a românilor, cum ar fi:

- “Noi, tracii şi istoria noastră multimilenară” (Nagard, Milano, 1976, tradusă în 8 limbi);
- Aurel C. Popovici (1977)
- Idealuri şi destine (1977)
- “Mileniul imperial al Daciei” (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985);
- “Istoria Românilor” (Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1994);
- “Antonescu, Mareşalul şi Conducătorul României” (Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1996);
- “Adevărata istorie a românilor” (Nagard, Milano, 1996).

De asemenea, a publicat şi trei volume în domeniul cercetărilor de marketing şi anume:

- The World Mission of the International Marketing Federation (1985)
- Geoclimate and History (1987-1989)
- Bazele Cognitive ale Cercetărilor de Marketing (1995) – în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu

A mai publicat şi două autobiografii:

- În serviciul Europei (1971)
- Prin Europa – 4 vol. (1973-1980)

sursa: wikipedia

PORTRET

Cornel Burtică: „Drăgan era un tip bizar“

Din „exilul“ său occidental, Iosif Constantin Drăgan şi-a cultivat relaţii importante în mediile de decizie ale regimului comunist. Ambasadori, miniş tri şi însuşi Nicolae Ceauşescu, toţi s-au intersectat cu primul miliardar român şi interesele sale. Dintre cei care l-au cunoscut, unii au văzut în Drăgan un beneficiar al afacerilor cu Securitatea, unii un patriot, alţii un megaloman, dar şi un „bărbat plăcut femeilor“.

Ştefan Andrei, fostul ministru de externe al dictatorului, l-a cunoscut pe Iosif Constantin Drăgan în anii ’70, când i-a aranjat acestuia o primire la vila de protocol a dictatorului de la Neptun. „Mi-a făcut cunoştinţă cu el Eugen Barbu, care voia să-l introducă la Ceauşescu. Ultima oară l-am văzut în 1992, când am ieşit din închisoare, la casa lui din Cotroceni. M-a ajutat cu instalaţia de GPL pentru casa mea de la Snagov“, îşi aminteşte Ştefan Andrei.

Fostul demnitar susţine că, în Epoca de Aur, Drăgan aranja regimului „intrări“ la Fiat şi la producători de utilaje pentru industria uşoară. „În anii ’80, s-au răcit relaţiile cu el, pentru că Elena Ceauşescu nu l-a mai suportat. Dar eu nu cred că a făcut afaceri cu Securitatea, pentru că Securitatea însăşi ar fi intervenit pentru el la Elena“, conchide fostul ministru.

În schimb, Cornel Burtică, fost ambasador în Italia (1966-1969), a văzut în Iosif Constantin Drăgan mai degrabă un beneficiar al relaţiilor cu oficialii comunişti, decât un sprijinitor al intereselor naţionale în străinătate. „Mai mult l-a ajutat Bucureştiul decât el pe noi. Era un tip bizar şi foarte interesat să pătrundă în România cu GPL-ul. Eu sunt convins că a lucrat mult cu partea nevăzută a diplomaţiei (Securitatea). Nu ştiu exact ce le-a dat el, dar eu, ca ambasador, sprijin deosebit pentru România nu am simţit de la el“, încheie Burtică.

„Îi plăcea «domnule profesor»“

Profesorul Ion Coja l-a cunoscut pe Iosif Constantin Drăgan în anii ’70. Pe atunci asistent universitar, Coja l-a contactat pentru finanţarea unui proiect.

„Cel mai mult îi plăcea să i se spună «domnule profesor», deşi pe atunci nu călcase pe la catedră. A fost un om care s-a iubit mult pe sine, dar a iubit mult şi familia, şi comunitatea lugojană. N-a fost un om darnic, ci unul eficient, dar mama lui îi spunea adesea că femeile or să-i mănânce capul“. Coja susţine şi el că Elena Ceauşescu „îi sabota lui Drăgan proiectele“.

Contactat şi el de EVZ, preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, a negat că ar fi primit sprijin financiar de la Iosif Constantin Drăgan pentru înfiinţarea publicaţiei „România Mare“. „Sunt revoltat de un buletin de ştiri în care am auzit că eu şi Eugen Barbu am fi primit bani de la Drăgan. Nu mi-a dat niciun ban!“, a spus acesta.

Vadim l-a cunoscut pe Drăgan în 1976 când, ca redactor la Agerpres, i-a luat un interviu. „A fost un mare patriot, nu dau doi bani pe derbedeii care spun că era legionar. Vorbea şase limbi, era un bărbat frumos, plăcut de femei“. Vadim Tudor mai adaugă faptul că Iosif Constantin Drăgan îl respecta pe Ceauşescu.

2001. Drăgan şi Vadim, la ceremonia de dezvelire a bustului mareşalului Ion Antonescu

sursa: Evenimentul Zilei

Pe aceeasi tema: La 35 de ani, Veronica Guşă Drăgan a devenit cea mai bogată femeie din România , Incepe bataia pe averea lui Dragan , Cum a cunoscut-o Drăgan pe fata generalului Guşă , Mostenirea lui Dragan , Iosif Constantin Drăgan, controversat, dar cu funeralii de şef de stat