Cu Oprescu, Blaga, Orban şi Diaconescu la psiholog

În cele trei săptămâni de campanie, Sorin Oprescu a încercat, cu succes, să-şi impună mesajul că este independent, Vasile Blaga a mizat, uşor neinspirat, pe campania „tace şi face“, Ludovic Orban a pedalat, cu rezultate bune, pe ideea că poate rezolva problema traficului, iar Cristian Diaconescu şi-a bulversat alegătorii propunând „schimbarea“, deşi electoratului PSD nu-i plac schimbările. Sociologul Alfred Bulai, lingvista Rodica Zafiu şi psihologul Cristina Călărăşanu analizează punctele tari şi punctele slabe ale mesajelor principalilor candidaţi la primărie.

Favoriţi pentru a intra în finală, Sorin Oprescu şi Vasile Blaga îşi pregătesc deja strategia de luptă pentru săptămânile viitoare. Blaga va încerca să-i demonteze lui Oprescu mesajul „independent“, arătându-l ca pe o marionetă a lui Ion Iliescu. Scopul PD-L este ca, în turul al doilea, să-i facă pe alegători să-l asocieze pe Doctor cu PSD, ceea ce i-ar diminua şansele de câştig. În paralel, Oprescu pregăteşte un răspuns pe măsură: un filmuleţ în care el îi aruncă mingea unui buldog cu batic portocaliu – o aluzie că „buldogul“ Blaga are un stăpân, spre deosebire de un candidat „independent“.

Sociologul: primul Oprescu era mai bun

Conf. dr. Alfred Bulai, SNSPA, sociolog, consideră că niciunul din cele patru sloganuri nu are forţă şi nu este foarte pertinent. Cel mai bun i se părea sloganul iniţial al lui Oprescu, „Independent politic, dependent de voi“, pentru că avea o construcţie simetrică bazată pe aşa-numita tehnică a contrapunctului (independent/dependent), era individualizator şi exprima ceea ce era mai important: faptul că el s-a dezis de clasa politică. „Noul slogan însă, „Primul pentru Bucureşti“, este extrem de banal“, crede Alfred Bulai.

Despre sloganurile lui Vasile Blaga, „Soluţii, nu discuţii“ şi „Blaga. Dintr-o bucată“, Alfred Bulai spune că sunt greu de armonizat cu sloganul naţional, altfel bun, al PD-L-ului, „Facem ce trebuie“. „Sloganul său mizează pe o variaţie a unui clişeu des folosit în politică: fapte, nu vorbe. Cele două formule disparate ar putea fi folosite de către oricine“.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre enumerarea care apare încă pe multe dintre afişele electorale ale lui Ludovic Orban: „experienţă, strategie, spirit de echipă“. „Acestea sunt calităţi pe care oricine şi le poate trece într-un banal CV“.Un slogan nu numai slab, dar şi contraproductiv, este, în opinia lui Bulai, şi cel al lui Diaconescu, „E timpul să schimbăm Bucureştiul“, cu varianta „Eu pot schimba Bucureştiul“. Ideea de schimbare e slabă, desuetă, pentru că Bucureştiul actual se schimbă sub ochii noştri de la un an la altul: „În plus, electoratul tradiţional al PSD-ului nu prea agreează schimbările, e mai curând adeptul stabilităţii“.

Lingvistul îl pică pe Diaconescu

Nici din punct de vedere lingvis­tic sloganurile adresate bucureştenilor nu debordea­ză de imaginaţie. Prof. univ. dr. Rodica Zafiu de la Universitatea din Bucureşti, specialistă în retorică şi argumentare, crede că fostul slogan al lui Sorin Oprescu era cel mai bun pentru că avea „meritul de a pune în prim-plan un atu al candidatului (independenţa) şi de a sintetiza o linie de argumentare (raţionamentul: tocmai pentru că sunt independent politic, sunt dependent de alegători, deci le voi fi dator, fidel etc.)“.

În noul mesaj, „Primul pentru Bucureşti. Sorin Oprescu independent“, „regăsim cuvântul-cheie independent, dar şi un joc de cuvinte (prim = primar), mai puţin justificat din punct de vedere raţional“.Un slogan acceptabil i se pare lingvistei „Punem Bucureştiul pe roate“ al lui Orban, pentru că „e bazat pe o expresie colocvială care trimite aluziv la chestiunea traficului, probabil cea mai mare nemulţumire bucureşteană. Pluralul poate fi interpretat ca un angajament al echipei politice, dar şi ca un act de asociere a cetăţeanului la o acţiune simplă şi firească (desemnată printr-un prezent cu valoare de viitor cert)”.

Sloganurile lui Vasile Blaga, alcătuite din enunţuri eliptice, descriu un candidat care tace şi face. „Soluţii, nu discuţii“, având avantajul scurtimii şi al formei rimate şi ritmate, „evocă un gospodar, un pragmatic, un tehnician (presupunând că politica, cu dezbaterile ei, e compromisă în ochii votantului)“.

În fine, cel mai slab din punctul de vedere al artei retorice este sloganul lui Cristian Diaconescu, „în primul rând, pentru că nu face decât să preia un cuvânt-emblemă din trecutul adversarilor politici, probabil în virtutea presupunerii că inversarea de poziţii se rezolvă automat cu aceleaşi mijloace“. Sloganul schimbării sună deja cunoscut, ba chiar uzat, riscând să creeze confuzii. În plus, Rodica Zafiu e de părere că bucureştenii, în ciuda indignărilor, nu vor să-şi schimbe oraşul din temelii: în acest sens, „verbul a schimba e deopotrivă prea banal şi prea radical…“.

Psihologul alege Orban

Un slogan are în vedere nu numai preferinţele politice ale electoratului şi capacitatea candidatului de a persuada, ci şi orizontul de aşteptare al cetăţenilor. Cristina Călărăşanu, psiholog la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie din Bucureşti, a analizat cele patru sloganuri din punctul de vedere al raportului pe care candidatul îl stabileşte cu alegătorii săi.

„Primul pentru Bucureşti“ scoate în evidenţă conştiinţa superiorităţii lui Oprescu, dorinţa de a reuşi prin propriile forţe“. Celălalt slogan era mai bun „pentru că avea ca suport şi nevoia de celălalt, de voi, de implicarea şi susţinerea cetăţenilor; era sloganul unui parteneriat“.

Mesajul lui Blaga conţine cuvinte-cheie care denotă dorinţa de acţiune, de a face, exprimă nevoia de concreteţe, dar şi ideea de autoritar, de soluţie gata oferită, care nu admite alte opinii. „Este sloganul unui om care doreşte să se impună, considerând că autoritatea înseamnă siguranţă“. Psihologul consideră că şi sloganul lui Orban este unul dinamic, centrat pe acţiune, numai că, spre deosebire de mesajul lui Blaga, acesta implică şi o invitaţie la munca în echipă prin folosirea pluralului de incluziune punem.

În schimb, sloganul lui Diaconescu i se pare Cristinei Călărăşanu unul cu două tăişuri, întrucât „schimbarea poate capta interesul oamenilor, dar poate crea şi senzaţia de nesiguranţă, de confuzie, de ştergere a reperelor existente“.

În concluzie

Sorin Oprescu făcea mai bine dacă rămânea la vechiul slogan, cel nou fiind comun, Blaga foloseşte nişte clişee lingvistice pentru a exprima ideea de autoritate, de pragmatism, iar Ludovic Orban are un slogan bun, însă nu suficient de penetrant. Cel mai puţin inspirat este mesajul lui Cristian Diaconescu, care mizează pe un atribut (schimbarea) impropriu partidului ce-l susţine (PSD) şi fără priză reală la electoratul său.

Vasile Blaga: „Soluţii, nu discuţii”

Puncte tari: lasă impresia unui om autoritar, care ştie ce are de făcut.

Puncte slabe: dă senzaţia că refuză confruntarea.

Cristian Diaconescu: „E timpul să schimbăm Bucureştiul”

Puncte tari: schimbarea poate capta interesul şi poate da o senzaţie de dinamism.

Puncte slabe: mesajul e foarte general, creează confuzie, electoratul PSD nu prea agreează „schimbarea”.

Sorin Oprescu: „Primul pentru Bucureşti. Sorin Oprescu independent”

Puncte tari: scoate în faţă independenţa şi supe­rioritatea candidatului.

Puncte slabe: un mesaj care poate fi demontat uşor arătând „dependenţa” politică a candidatului.

Ludovic Orban: „Punem Bucureştiul pe roate”

Puncte tari: dă senzaţia unui candidat dinamic, arată spirit de echipă, trimite la problema traficului.

Puncte slabe: nu e suficient de penetrant, nu-ţi rămâne în memorie.

sursa: Gandul