Membrii ai masoneriei si ai serviciilor secrete, impreuna pentru imbogatire

Radiografie dură a grupurilor de interese care sufocă România

Surse din masoneria română au furnizat unele informaţii care relevă mecanismele prin care sume importante din bugetul de stat ajung în buzunarele unor aşa-numiţi oameni de afaceri, aspect cu atît mai grav cu cît România va accesa fonduri europene care ar trebui să fie dirijate către sectoare defic itare ale economiei naţionale.

Penetrarea masoneriei române de către indivizi care nu urmăresc altceva decît prosperitatea lor materială este demonstrată şi de faptul că foste sau actuale cadre din Serviciile Secrete române au format o puternică grupare compusă din ofiţeri, procurori, judecători, oameni de afaceri, parlamentari din diferite partide politice, miniştri, consilieri ş.a.m.d. – care se orientează rapid, astfel încît afacerile lor să nu fie afectate indiferent cine se află la putere în România într-un moment sau altul. Sînt pregătiţi, cu alte cuvinte, să sară dintr-o barcă într-alta pentru a se pune la adăpost, pe ei înşişi şi afacerile pe care le derulează, prin protecţia înalţilor demnitari aflaţi la putere la un moment dat. În prezent, tema preferată a acestora este controlul asupra banului public, sau maximizarea cîştigurilor din afaceri cu Statul Român, mai ales în perspectiva accesării fondurilor europene. Pentru viitor ei urmăresc ca această grupare să devină suficient de puternică economic şi financiar, încît să poată influenţa decisiv factorul politic, astfel ca numirile în poziţii decisive, incluzînd cele mai înalte demnităţi în stat, să fie dictate de ei. Formarea unor asemenea grupări este facilitată de inactivitatea care se manifestă la nivelul Serviciilor Secrete din România, dirijate în principal spre acţiuni de „poliţie politică” în folosul factorilor de putere actuali interesaţi exclusiv de contracararea acţiunilor opozanţilor.

Un astfel de sistem integrat, bine pus la punct şi care tinde să devină foarte puternic şi din punct de vedere financiar, este Grupul de firme UTI condus de Tiberiu Urdăreanu. Fostul maior MApN Tiberiu Urdăreanu a început să-şi dezvolte colosul UTI Group în 1990, cînd a fost înfiinţată societatea INFCON. Compania avea ca obiect de activitate grafica computerizată, procesarea de imagini, subansambluri şi accesorii pentru computere, plus comerţul cu produse de birotică. În anii următori, Urdăreanu a pus pe roate o serie de firme prin care a scos contracte din ce în ce mai substanţiale, cele mai importante cu statul, indiferent de culoarea politică a guvernanţilor. Specializat în sisteme şi servicii de securitate, din anul 2003, UTI s-a extins şi în domeniul construcţiilor. Ramificaţiile sale cuprind întregul teritoriu al României, el fiind abonat la contracte de sute de milioane de euro cu Statul Roman, dar şi în exterior, unde îşi plimbă banii din Ţara Cantoanelor (unde îi transferă, pentru a se sustrage impozitelor datorate Statului Român, către o firmă fantomatică de apartament, la aceeaşi adresă cu firma generalului STS, în rezervă, Marius Opran), prin mai multe paradisuri fiscale din lume, unde figurează cu căsuţe poştale off-shore, în Insulele Bahamas şi Insula Man.

Tiberiu Urdăreanu, patronul concernului UTI (a cărui cifră de afaceri a atins, la nivelul anului 2007, peste 70 de milioane de euro), este fiul fostului general de MApN Tiberiu S. Urdăreanu, un personaj destul de controversat al revoluţiei din 1989. Urdăreanu-fiul a fost şi el ofiţer superior, la Institutul de Cercetări Militare de la Clinceni, şi este un afacerist aflat în relaţii strînse cu fostul ministru PSD al Transporturilor, Miron Mitrea. Tiberiu Urdăreanu are, de asemenea, relaţii cu foşti generali din Serviciile Secrete române, dar şi în Elveţia cu un fost ofiţer CIE (precursorul SIE). S-a remarcat şi prin scandalul cu Dana Năstase, soţia fostului premier afirmînd că „Urdăreanu se foloseşte de şantaj pentru a pune mîna pe nişte bani necuveniţi”, banii respectivi reprezentînd o diferenţă pentru lucrările efectuate la casa din Str. Zambaccian a familiei Nastase.

Grupul UTI este campionul contractelor pe bani publici în domeniul securizării, primul contract major avîndu-l cu Bancorex, apoi cu Ministerul Finanţelor, Romtehnica, Petrom, Metrorex (11 milioane de euro), Aeroportul Otopeni (30 milioane de euro), Serviciul de Protecţie şi Pază, ba chiar şi cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. UTI a fost implicată şi în scandalul securizării frontierelor de stat, dar cea mai controversată afacere este cea a securizării Portului Constanţa, în valoare de 60 de milioane de euro, întreaga conducere a portului intrînd în ancheta DNA. Contractul a fost încheiat rapid, în decembrie 2004, surse din cadrul DNA susţinînd că, atît în cazul „Portul”, cît şi la Otopeni, actele s-ar fi semnat la ordinul lui Miron Mitrea. Deosebit de relevant este cazul contractului cu SPP. Această instituţie a beneficiat de un act normativ, HG 550/2000, care i-a permis să contracteze împrumuturi externe. Cea mai mare parte din garanţiile în euro şi dolari oferite pentru SPP de Ministerul de Finanţe a fost decontată la firma UTI Italy.

Potrivit Registrului Comerţului român, firma UTI Italy are ca acţionar majoritar alte două firme: UTI International – înmatriculată în Italia, şi UTI Holdings B.V. din Olanda. Afacerea este însă a aceluiaşi Tiberiu Urdăreanu care este prezent atît în conducerea firmei din Italia, cît şi în conducerea celei din Olanda. Sistemul prin care funcţionează cele trei companii este de „firmă în firmă”: UTI Holdings B.V. din Olanda deţine firma din Italia, iar cea din Italia firma din Bucureşti. Garanţiile guvernamentale, valorînd în total 1,6 milioane de dolari şi 2,24 milioane de euro, au fost emise pentru SPP direct în favoarea UTI Italia, care a devenit astfel creditorul Serviciului de Protectie şi Pază.

Contractele cu SPP nu au fost singurele situaţii în care compania UTI Italia a ajuns să beneficieze de garanţii guvernamentale din partea Statului Român. În baza a două Hotărîri de Guvern, 211/2000 şi 960/2000, secretizate ca şi cea menţionată mai sus, firma lui Tiberiu Urdăreanu a derulat mai multe contracte cu Romtehnica, societate comercială prin care MApN îşi derulează achiziţiile. UTI a avut la dispoziţie 15 garanţii guvernamentale, în valoare totală de 21,78 milioane de dolari, şi 1,16 milioane de euro emise pentru Romtehnica. Potrivit conducerii UTI Italy, în afacerea cu Romtehnica, firma UTI ar fi încasat doar 8,35 milioane de dolari. În ce priveşte contractele cu SPP, oficialii UTI susţin că le-au cîştigat legal, în urma unei selecţii de oferte, la care au participat şi alte firme, precum ISAF SA sau EADS – DSN.

După ce, în 2004, Ion Iliescu l-a decorat pe Tiberiu Urdăreanu cu Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler şi toată lumea îl considera un apropiat al PSD şi al ex-premierului Adrian Năstase, în martie 2006 îl regăsim în delegaţia care l-a însoţit pe Traian Băsescu în vizita în China, ceea ce a stîrnit vii controverse şi negaţii vehemente la diferite niveluri în legătură cu responsabilitatea includerii acestuia pe lista de invitaţi. În final, Ministerul Comunicaţiilor (MCTI) a recunoscut că UTI, alături de SIVECO, a dat curs invitaţiei sale pentru firmele IT, existînd voci care au legat prezenţa lui Tiberiu Urdăreanu în delegaţie de mai vechea sa asociere în afaceri cu Anca Simona Medar, soţia fostului consilier prezidenţial şi şef al Comunităţii Naţionale de Informaţii (CNI), Sergiu Medar. Anca Simona Medar deţinuse 25% din acţiunile firmei „Sorral International” (fiind totodată director general şi administrator), firmă care face parte din Divizia de Tehnologia Informaţiei a UTI Group, alături de Lucia Urdăreanu (soţia lui Tiberiu Urdăreanu, fostă lucrătoare a Direcţiei de Informaţii a Armatei ca profesoară de limbi străine) şi UTI Group. Anca Simona Medar a fost şi unul dintre administratorii societăţii „Tehnonuclear” SA, firmă înfiinţată în noiembrie 2001, în care principalii acţionari erau două firme din grupul UTI: „Sorral International” (71%) şi INFCON (20%). Retragerea ei din grupul de firme UTI la 1 octombrie 2005, cu puţin timp înainte ca Traian Băsescu să-l numească pe Medar în fruntea CNI, este considerată în cercuri bine informate drept o acţiune de faţadă, cu atît mai mult cu cît cele două familii erau în relaţii de prietenie încă de pe vremea cînd Sergiu Medar era coleg cu Tiberiu Urdăreanu la MApN.

Aşa cum se arată la începutul materialului, pentru reuşita afacerilor sale Tiberiu Urdăreanu s-a asociat cu alţi foşti ofiţeri sau relaţii ale acestora. Astfel, pentru grupul UTI a prestat şi fostul şef al STS, generalul Tudor Tănase, personaj controversat, de numele căruia se leagă mai multe scandaluri de corupţie. Acesta a fost directorul UTI Systems, firma care a instalat sisteme integrate de securitate la Centrala nucleară de la Cernavodă. Venirea PSD la putere în 2000 l-a propulsat pe Tudor Tănase în fruntea STS, serviciu care a derulat apoi un megacontract cu grupul UTI în 2003. Un alt partener al lui Urdăreanu este generalul MApN Dumitru Aelenei – administrator la UTI Trading SRL şi acţionar indirect la ICE Felix, fosta întreprindere de calculatoare a Securităţii. La loc de frunte între acoliţii lui Urdăreanu se află însă Marius Opran, general-maior (r), fost angajat al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, care face afaceri cu echipamente de telecomunicaţii şi de securitate. În jurul lor gravitează alţi generali de informaţii sau din MapN, fiecare cu relaţiile sale. Între tovarăşii lui Opran este generalul Gheorghe Rotaru, fostul şef al Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei (DGIA), Serviciul Secret al MApN. Devenit la un moment dat consilierul fostului ministru PD al Apărării, Sorin Frunzăverde, imediat după ce a trecut în rezervă, generalul Rotaru s-a implicat în afaceri (cu 50%) în firma Compatible Systems International SRL, înfiinţată în 2006 şi axată pe intermedieri de logistică militară. În societate, partenerul lui Rotaru este chiar finul său, Radu Mărgineanu, membru al unei alte grupări de afaceri, condusă de mafioţii Alexandru Bittner şi Adrian Petrache.

Mărgineanu este şi eroul unui mai vechi scandal legat de circuitul ciudat al unui pachet de 45% din acţiunile postului Realitatea TV. Acesta a fost cumpărat de Radu Mărgineanu de la Silviu Prigoana, în mai 2004, cu numai 4,5 milioane de lei vechi. O lună mai tîrziu, îl vindea cu 5.553.297 dolari către Radoway Limited, un off-shore din zona lui Sorin Ovidiu Vântu. În această afacere, Mărgineanu fusese recomandat de Blue Link Comunicazzioni, firma elveţiană a lui Vântu. Radu Mărgineanu face afaceri cu tehnică militară, folosind o companie din Anglia. În România, el lucrează cu biroul notarial „Vlădică Raţiu Gheorghe”, patronat de Janina Raţiu şi de Gheorghe Vlădică. Cel din urmă este membru al Lojei masonice „Memphis-Mitraim”, iar asociata sa, Janina Raţiu, este fiica generalului de securitate Gheorghe Raţiu, ultimul şef al fostei Direcţii a I-a din cadrul Securităţii Statului. Pentru că în mediul militar se vehicula că Opran a fost ofiter acoperit al DIA, acesta şi-a făcut rost de un certificat emis de DGIA care atestă că e străin de Serviciul Secret, numai că certificatul a fost eliberat exact în perioada în care generalul Gheorghe Rotaru era şeful DGIA (noua denumire a DIA).

Un alt general din acelaşi cerc este Decebal Ilina. Şi el a condus DGIA, în perioada 1993-1997, şi se cunoaşte cu Marius Opran de dinainte de 1990, cînd Ilina era ofiţer DIA cu experienţă în contrainformaţii şi logistică militară. Sub guvernarea Năstase, Ilina a fost secretar de Stat la Ministerul Industriilor, fiind şef peste Romarm, producătorul naţional de armament. Ulterior, a devenit un afacerist prosper, fiind asociat cu Marius Opran în Cube Consulting SRL., firmă cu care au participat la licitaţia de desemnare a consultantului pentru securizarea graniţelor României de la Marea Neagră. Decebal Ilina este partener de afaceri şi cu Gheorghe Nemţanu – fost director Romarm, cu Ilie Ivorschi – consilierul fostului ministru al Muncii, Gheorghe Barbu, dar şi cu administratorul Mircea Rusu – cenzor la trei companii ale lui Vântu, în Total Consulting & Trading Grup SA, o altă firmă de consultanţă militară. Alţi parteneri de afaceri ai lui Opran sînt generalii (r) de armată Ion Plăviciosu (fostul şef al Institutului de Cercetări Militare de la Clinceni, unde a lucrat Tiberiu Urdăreanu) şi Nicolae Irimie (fost locţiitor al şefului Departamentului Înzestrării al Armatei pînă în 2005) în cadrul companiei Global Communications Services Romania SA, în care acţionar majoritar (99%) este Opran, prin firma sa din Elveţia (General Trading & Investments). Global Communications Services este reprezentanţa din România a companiei “Thuraya”, din Emiratele Arabe Unite, care deţine ambii sateliţi geostaţionari “Thuraya”, acoperind regiunea Orientului Mijlociu şi Africa. Concret, societatea lui Opran vinde telefoane mobile prin satelit.

Un alt apropiat al lui Opran este Adrian Mitu, despre care există informaţii că a lucrat pentru DIE, fost secretar general adjunct al Camerei de Comerţ şi Industrie a României (2006). Sub PSD, Mitu a fost secretar de Stat la MAE şi la Ministerul Economiei. Ulterior a devenit consilierul lui Codruţ Sereş. Soţia lui Mitu este asociată cu finul generalului Ion (Gioni) Popescu, fost director adjunct al SRI. În afacerile generalului (r) STS Marius Opran apare şi un alt personaj interesant, Cristian Lulache, naşul de cununie al liberalului Cristian David, fost ministru delegat pentru controlul implementării programelor cu finanţare internaţională şi al acquis-ului comunitar, actualmente ministru de Interne, un apropiat al premierului Tăriceanu. Cristian Lulache, fiul generalului Ion Lulache, fost şef al Direcţiei de Mobilizare din MapN, este administrator în firma Superbis RTP SA, controlată de Opran. Potrivit afirmaţiilor acestuia, firma fabrică obiecte casnice de uz sanitar, numai că în Consiliul de Administraţie al firmei Superbis figurează şi israelianul Zvi Limon, director în compania Ceva Inc. (DSP Group) din California – Statele Unite, furnizor de echipamente de telecomunicaţii, manageriată de mai mulţi israelieni cu legături importante în rîndul finanţei evreieşti. Despre Zvi Limon, spre exemplu, se afirmă că este rudă prin alianţă cu celebrul baron Rothschild.

sursa: Tricolorul