Cota unica, un esec neasumat

Cota unica introdusa in Romania la 1 ianuarie 2005 a dus la o scadere a veniturilor la buget din impozitul pe venit si pe profit, situatie inregistrata si in alte state europene care au adoptat acest sistem si aici vorbim de tarile baltice si cele din fostul bloc comunist. Potrivit unor studii de specialitate, aceasta realitate va obliga statele care si-au insusit cota unica sa o dubleze prin alte masuri nepopulare de impozitare pentru a creste veniturile la bugetul statului. Controversa nu e noua, existand numeroase teorii, atat pro cat si contra sistemului egal de impozitare. Sustinatorii acesteia considera ca se elimina birocratia si se diminueaza fenomenul economiei subterane, prin incurajarea muncii, in vreme ce criticii ei arata ca doar un procent nesemnificativ din economica la negru iese la suprafata si ca se ia de la salariatii cu venituri mici si se scade din cheltuielile publice, discrepanta dintre averi adancindu-se. Astfel, cei saraci devin si mai saraci, iar cei bogati platesc mai putin. Unii analisti au sustinut ca tarile Europei de Est reprezinta dovada faptului ca prin cota unica veniturile la buget cresc, intrucat “se schimba comportamentul” platitorului de taxe. Dar alti specialisti in domeniu au contrazis teoria, dand ca exemplu Rusia pentru modul in care cota unica nu a reusit sa scoata la suprafata platitorul de taxe. Nici in privinta faptului ca sitemul egal de impozitare ar atrage investitii nu exita consens, vorbindu-se de faptul ca nu cota unica atrage investitorii in tarile estice, ci doar mana de lucru ieftina. Si controversele nu se opresc aici. Intrebarile raman.

Este sau nu este “cota unica” forma de impozitare ideala pentru Romania? A avut efectele scontate aceasta reforma fiscala pe parcursul celor aproape 4 ani de cand a fost implementata? Opozitia spune ca nu, acuzand efectul negativ al accentuarii polarizarii sociale si identifica ca argument suprem al acestei optiuni doar dorinta Puterii de a da si mai mult celor deja bogati, in detrimentul adoptarii unor masuri sociale adecvate si foarte necesare pentru cei ce au nevoie sa fie asistati de stat. Ba mai mult, social-democratii afirma ca aceasta masura fiscala a dus la o deteriorare (asociata e drept si cu un management defectuos) a evolutiei economiei romanesti. Din respectivul raport al social-democratilor am spicuit urmatoarea afirmatie: “Principala preocupare a guvernarii de dreapta a fost redistribuirea beneficiilor cresterii economice din perioada 2001-2004 in favoarea categoriilor bogate de populatie”. De ce aceasta afirmatie? Pentru ca asa arata cifrele, spune PSD, care considera ca principala miza a cotei unice de impozitare, dar si a legilor retrocedarii a fost imbogatirea unui numar restrans de proprietari si atat… Social-democratii amintesc ca tendinta de crestere a fost imprimata de administratia PSD, dar ca a fost redistribuita “tot in interesul unor grupuri restranse, a caror putere de cumparare este peste media din Romania”.

Argumentele social-democratilor nu se opresc aici – “analiza Departamentelor PSD arata o accentuare clara a derapajelor economice si sociale”, apreciind ca “ritmul din ce in ce mai mic de crestere economica, reducerea investitiilor straine directe, inflatia cu mult peste nivelul de tinta, cresterea ingrozitoare a deficitului de cont curent si managementul ineficient al fondurilor publice arata amatorismul decidentilor actuali”. Social- democratii mai atentioneaza ca “desi cresterea economica este inca ridicata, exista un permanent risc major de nesustenabilitate”, iar polarizarea sociala a dus la paradoxul ca “cei mai bogati 300 de romani detin averi care reprezinta aproape un sfert din PIB- ul Romaniei, in timp ce 3 milioane de romani traiesc in saracie absoluta”. “De introducerea cotei unice - spun social-democratii - au beneficiat doar 180.000 de salariati, adica 5% din total, iar Romania se afla in continuare in cercul vicios al salariilor mici; 4,3 milioane din cele 4,8 milioane de angajati au salarii brute mai mici de 2000 RON”. Totodata, “raportul dintre veniturile banesti realizate de cei mai bogati 10% si cei mai saraci 10% din Romania este de 1: 17” o situatie fara precedent in tarile U.E.”.

PSD mai aminteste in raportul sau ca singurul avantaj al implementarii cotei unice este “simplificarea administrarii fiscale”, in rest celelalte avantaje prezentate fiind doar de natura populista, ascuzand de fapt doar “interese economice majore ale unor grupari din jurul Aliantei PNL-PD”, interese care sunt “platite” astazi de majoritatea cetatenilor care nu au obtinut o crestere reala a salariilor si se confrunta cu mari greutati determinate de cresterea tuturor preturilor si a tarifelor”. Social-democratii ataca si zona investitiilor productive, sustinand ca acestea nu au fost mai deloc vizibile, iar “realizarile” guvernarii de dreapta reprezinta doar “o modesta schimbare in structura lohn-ului industrial”. “Nu numai ca asa-zisa reforma fiscala (…) nu a produs efectele promise, dar prin lipsa de fundamentare profesionista, responsabila a masurii respective, cota unica a produs efecte destabilizatoare in plan economic, social si al evaluarii economice a Romaniei de catre investitorii si creditorii straini” – spune analiza PSD. Mai mult chiar, “efectele negative ale asa-zisei reforme fiscale de dreapta au ajuns sa se concretizeze, la finele anului 2007, in inrautatirea principalilor parametri economici – astfel ca, in 3 ani, deficitul extern a crescut de 3,3 ori sub actuala guvernare, o cauza importanta fiind introducerea cotei unice de impozitare. Social-democratii sustin si ca “deficitul contului curent al balantei de plati a Romaniei a crescut permanent”, iar mult laudatele investitii straine s-au realizat doar in domeniile de activitate ce presupun automat si obtinerea de profituri maxime si nicidecum in acele zone de interes real (si prioritare) ale economiei romanesti. “Practic - atentioneaza PSD - au fost preluate sub control strain doar resursele de materii prime si materiale, bancile, precum si putinele sectoare sigure”.

Tariceanu o tine pe a lui

Puterea, evident, neaga acuzatiile si aduce argumentul cumului investitiilor straine din perioada 2005-2007 care ar fi depasit, spune premierul, pe cel al perioadei 1990-2004. Demonstratia cifrica a premierului “a ocolit” insa contextul istoric, cel mai important moment al perioadei – aderarea la UE – fiind trecut sub tacere, desi cresterea volumului investitiilor straine pe teritoriul Romaniei este legata (pana la urma si s-ar putea spune – oarecum exclusiv) doar de acest eveniment. Premierul aminteste si de anumite masuri luate de Executivul pe care-l conduce, care s-ar putea incadra la categoria sociala: micsorarea cu 10% a contributiilor la asigurarile sociale, cresterea veniturilor, fata de 2004, cu peste 80%, cresterea pensiei medii din sistemul public cu 123%, iar a pensiei agricultorilor de peste trei ori. Cifrele arata foarte frumos asa cum sunt ele ordonate in statistici, dar realitatea din magazine, adica din acele locuri de unde romanii, fie ei pensionari sau nu, isi cumpara cosul zilnic, le contrazice. Si la o prima vedere, se poate constata statistic, si foarte usor, ca preturile la absolut toate produsele – numite de baza (si nu numai!) - s-au dublat, ba chiar in multe cazuri s-au triplat. Exemplul uleiului de consum este deja clasic, dar asta nu inseamna ca preturile la paine, zahar, produse lactate sau din carne… etc… etc… au stagnat. Ba, din contra…

Situatia e similara si in cazul utilitatilor, al transportului, fie el in comun sau privat, al costurilor legate de servicii s.a.m.d. Cresterea costurilor legate de traiul zilnic a fost… constanta, din pacate.
Premierul mai este cuprins de amnezie si in privinta “impresionantei” cresteri a pensiilor, care a fost facuta doar in urma presiunilor legislativului si nu din proprie initiativa, si doar in urma unei degradari constante si accelerate a nivelului de trai al acestei categorii sociale, adica incepand cu anul 2007. Anul este important, pentru ca in anii anteriori de guvernare portocalie – 2005, 2006 – celebrii pensionari, acum “scapatati” de pe urma politicilor liberale, a cam trebuit sa se descurce singuri la capitolul “supravietuire”, conform principiului doctrinar deja impamantenit, chiar daca nu oficial – Scapa cine poate! Concluzia lui Tariceanu este ca masura cotei unice de impozitare trebuie sa ramana in vigoare si in viitor, pentru “o perioada lunga, lunga” de timp… Concluziile Puterii insa, nu sunt intotdeauna logice, iar uneori umorul, sa zicem… involuntar, sau chiar negru… “FMI s-a inselat in ceea ce priveste previziunile sale negative cu privire la economia romaneasca” spune nonsalant Tariceanu, adaugand ca aceasta criza financiara internationala nu a afectat Romania, tocmai ca urmare a faptului ca a fost stabila! Ce roz bombon e viitorul liberal!

Ion Iliescu – Cota unica, doar una!
Mai sunt inca peste 100 de taxe!

La inceputul anului, Ion Iliescu atentiona intr-un interviu acordat Cronicii Romane ca prin politica fiscala promovata de liberali s-au agravat multe probleme sociale, indeosebi polarizarea sociala, accentuata si de introducerea cotei unice: “Sunt doua aspecte distincte: este cota unica privind impozitarea venitului global al persoanei, individual, si este politica fiscala fata de agentii economici. Exista tendinta de a se limita toata analiza la cota unica si am vazut reactii din partea unora, care sustin ca, daca s-ar reveni la cota progresiva, ar avea de pierdut inclusiv agentii economici”. Dar, argumenteaza Iliescu, agentii fiscali nu au numai povara cotei unice, ci si a inca 100 de tot felul de taxe si impozite. “Cota unica este una si are o singura virtute. Simplifica viata aparatului fiscal!” spune presedintele de onoare PSD, precizand insa ca introducerea acesteia a intervenit atunci cand problemele generate de calculul ceva mai complicat al sistemului progresiv fusesera deja rezolvate, deci, argumentul utilitatii ei, cade. Al doilea argument – afirma Iliescu – cel al unei colectari mai eficiente a impozitelor nu s-a confirmat! “Luand strict numai impozitele pe venitul global, intrarile au fost cu un miliard de euro mai mici”. Iar afirmatia conform careia cota unica ar elimina economia subterana este relativa… “In schimb, consecintele sociale sunt mult mai grave si este clar ca aceasta i-a favorizat pe cei cu venituri mari si i-a afectat pe cei cu venituri mici, pentru care impozitul a crescut de la 14% la 16%”, a apreciat Ion Iliescu.

“De asemenea, se spunea ca aceasta cota va fi in beneficiul economiei, caci investitorii vor reintoarce surplusul de bani in economie. O alta afirmatie pe care am pus-o sub semnul intrebarii, si se si vede rezultatul, a fost cresterea consumului parazitar in economia noastra. Care consum se bazeaza mai mult pe importuri si a fost o cale de agravare a balantei externe a tarii, cu importuri de obiecte de lux. De exemplu, masini de lux. Parvenitii romani au innebunit Europa”.

sursa: Cronica Romana