Am evitat sa scriu despre marsul normalitatii, desfasurat luni, 19 mai, dintr-un sentiment de jena. Am participat la acest mars, dar am fost extrem de dezamagit de numarul, relativ , mic de manifestanti stransi. Nu pot aprecia cati au participat la marsul impotriva propagandei homosexuale, dar nu cred sa se fi strans mai mult de 200 de crestini. Ca tot am reamintit azi de manifestatiile din 1990, nu pot sa nu remarc diferenta dintre vigoarea, hotararea si abnegatia tinerilor de atunci, in comparatie cu moliciunea, lipsa de tarie si insufletire a tinerilor de azi. Pai cand strigam vreun slogan anti-FSN si anti-Iliescu, se cutremurau geamurile blocurilor pe langa care treceam. Dar trebuie sa recunosc ca tinerii participanti la mars stiau in afara de rugaciuni, si strofele Imnului national, “Desteaptate romane” si cateva cantece patriotice. M-am bucurat de prezenta catorva fete bisericesti, care au tinut sa manifeste pentru o viata familiara in spirit crestin.
Filed under: Ortodoxie | Tagged: marsul normalitatii
Frate, Dumnezeu sa-ti rasplateasca curajul de a-L marturisi public. Sa fii convins ca si in Ceruri numele tau va fi la loc de cinste. E trist numarul slab al participantilor. Ce sa mai zici, ce-ar mai fi de zis ?
E mult pana departe, dar daca ar fi sa-mi aleg moartea, as alege sa mor asemeni talharilor pe Cruce. Sper ca ai inteles despre ce fel de talhari e vorba…
Sunt foarte multe persoane care susţin cauza normalităţii fără a fi foarte religioase. Mărturisesc că mă număr printre aceştia. Fără ironie şi sarcasm te întreb… mă poţi condamna pentru faptul că eu am coloană vertebrală şi convingeri sănătoase provenite din raţionament nu din evlavie?
Nu crezi că având în vedere cauza, acum mai mult ca niciodată am putea să fim uniţi: creştini şi atei? În definitiv, avem acelaşi scop… nu?
Post Scriptum: Nu mă refer exclusiv la marşul normalităţii şi problemele cu aceste comunităţi deviante. Ating aici şi alte cauze, spre exemplu educaţia copiilor din Basarabia.
In primul rand, faci o mare greseala, deoarece crezi ca ratiunea nu are nimic in comun cu credinta. Sfantul Antonie cel Mare spunea ca om rational este cel ce stie sa faca diferenta dintre bine si rau, evita raul si face binele. Astfel, un om rational este sinonimul unui om credincios. Spun credincios, deoarece credinta precede stiinta, iar stiinta de care vb. e Stiinta sufletului, Stiinta lui Dumnezeu. Omului dupa cadere lipsindu-i capacitatile de a-L vedea pe Dumnezeu si cu ochii fizici, este nevoit de a crede pentru a stii apoi.
In al doilea rand, sa ai coloana vertebrala in ziua de azi a devenit o raritate, deoarece OM-ul e pe cale de disparitie, cate unul pe ici, pe colo, in rest… OM-ul, da, are coloana vertebrala, el il traieste si-L marturiseste pe Dumnezeu, iar viata lui e viata ingereasca.
In al treilea rand, intre crestini si atei pot exista lucruri comune, dar cum multi crestini provin dintre cei fara Dumnezeu (a-teu), la un moment dat acesti ateii pot deveni credinciosi si chiar se pot sfintii, asa cum s-a intamplat cu multii altii. Eu insumi am fost ateu pana la 20 de ani.
Crestinii au drept scop mantuirea, dobandirea Duhului Sfant, unirea cu Dumnezeu, pe cand atei, prin negarea Luminii, se dau prada Intunericului. Daca ati stii voi, cei care va credeti, pe nedrept, rationali, ce usor il poti vedea pe Dumnezeu, ce aproape e El de sufletul omului, ati lasa deoparte orice nerozie materialista si ati porni in cautarea Lui.
Homosexualitatea, acceptarea ei ca pe ceva normal si firesc, da, e o problema grava a societatii moderne, care trebuie stopata, altfel chiar ca nu ne mai deosebim cu nimic de jivine, de fapt, suntem cu mult mai rele ca ele, cu mult mai mult…. Asa ca, despre ce oameni vorbeai?
Eu zic că tu greşeşti, dar asta este doar opinia mea, pe care o să o expun dacă îmi permiţi.
Credinţa nu precede ştiinţa ci este o extensie a ei, o extensie ce explică ceea ce ştiinţa nu poate (încă). Admit necesitatea religie pentru omul ce nu poate accepta autonomia completă, un om ce nu poate accepta că totul în natură este cauză şi efect şi că tot ceea ce i se întâmplă este pur şi simplu efectul acţiunilor sale (concret vorbind) şi nu este mâna destinului, răsplata divină sau pedeapsa.
Legat de atei, din moment ce ei nu cred în existenţa luminii nu cred nici în existenţa întunericului. Este o greşeală des întâlnită, o confuzie pe care un om ca tine nu ar trebui să o facă. Prin urmare, nu sunt simpatizantă a niciunei zone mai înnegurate.
Nu vorbeam aici despre scopul utopic al creştinilor, mă refeream la corespondenţa scopului vostru suprem transpus în concret. La nivel de concret ne putem ajuta căci oameni suntem cu toţii… greşeala voastră este exclusivismul.
Am vorbit despre creştinism şi te-aş ruga să nu-mi spui nimic despre biserică, eu având o repulsie faţă de cler. Mi se pare o metodă de manipulare în masă. Nu dezvolt, pentru că aş scrie până mâine.
Nu vreau să intru în polemici religioase cu tine, pur şi simplu am vrut să evidenţiez faptul că eu vreau să ajut dar voi nu mă lăsaţi. Atunci cine-i mai “rău” dintre noi?
Uite cum sta treaba, citeste-mi Marturiile, si apoi mai discutam.
Autonomia umana e o auto-iluzionare, caci nu poate exista libertate in afara lui Dumnezeu. Poate cu timpul vei intelege!
Poti sa nu crezi, dar adevarul e altul. Cum sufletul tau e nemuritor, dupa parasirea trupului, te vei confrunta cu Intunericul, ca vrei, ca nu vrei.
Scopul utopic al crestinilor, hahaha! Asta, da, a fost buna! Cred ca gluma asta il face si pe Sfantul Apostol Toma sa se tavaleasca de ras! Sa fim seriosi!
Tu nu fata de cler ai repulsie, ci fata de tine, de acea parte din tine care te acuza de lipsa ascultarii fata de Biserica. Te revolti, tocmai ca ceva in sufletul tau stie ca esti in ratacire si te acuza. Dar e bine, atat cat inca mai ai constiinta, e bine!
Mai ai multe de invatat de la viata, pana sa intelegi ca Diavolul e marele manipulator, dar iti acord circumstante atenunate, caci si eu am fost ca tine!
Dumnezeu sa-ti lumineze minte si sa-ti topeasca inima de gheata.
Lasa chestiunea raului si binelui pe seama celor care stiu ceva despre Lumina si Intuneric, si stiu sa faca deosebirea intre duhuri, iar noi sa ne vedem de ale noastre, caci de multe ne mai acuza constiinta.