Care lichele, domnule Liiceanu?
Despre Liiceanu am citit pentru prima oara in Saptamana lui Eugen Barbu, unde era comentat Jurnalul de la Paltinis. Grupul din jurul filosofului roman Constantin Noica nefiind agreat de Securitate, trebuia undeva denigrat, si pentru asta mediul potrivit era saptamanalul patronat de autorul romanelor Groapa, Principele si Saptamana nebunilor. Am dat apoi peste el la Biblioteca Mihai Sadoveanu cand, elev fiind, cautam carti de filosofie si arta. L-am regasit apoi la inceputul anilor ‘90, cand Grupul Independent pentru Democratie (GID), din care faceam parte, a inceput sa stranga semnaturi pentru a intra in CPUN. Tot in aceeasi perioada l-am urmarit la Arhitectura cand tine conferinte despre ce inseamna a fi intelectual, concluzia ce s-a tras atunci a fost ca intelectual este oricine are simt civic, indiferent daca e analfabet sau academician.
Ajuns prin 1992 la manastirea Sihastria, centru monahal cu regim athonit, unde nu se mananca carne si nu sunt accepatate femei printre pelerini, am intalnit un pictor ce avea expozitii in Franta, care ne-a dezvaluit, ca atat Gabriel Liiceanu, cat si Andrei Plesu ar fi masoni. Ulterior orientarea editoriala a fostei Edituri Politice, devenita Humanitas, dupa ce la inceputurile anilor ‘90, prin bunavointa premierului si presedintelui de atunci, Petre Roman, respectiv Ion Iliescu, dar mai ales a ex-ministrului Culturii, Andrei Plesu, a pus mana pe bunurile si conturile fostei Edituri Politice (transformate prin hotarare de guvern in editura Humanitas SRL), mi-a intarit convingerea ca bursierul Humboldt nu ar fi chiar român verde. In treacat trebuie spus ca denumirea editurii este identica cu numele unei loje masonice, dar evident ca nu are nici o legatura! 
De fapt e de ajuns sa-i citesti “opera filosofica” pentru a te convinge ca cel pe care unii contestatari il poreclesc Liicheanu/Liigheanu e cam strain de fiinta neamului românesc, fiind mai degraba un personaj care a stiut sa profite de pe urma perioadei de tranzitie spre nicaieri a României, decat un om care a fost preocupat de soarta românilor si de propria înduhovnicire, asa cum a fost cazul lui Petre Tuţea sau Anton Dumitriu. Nu are rost sa mai vorbim despe faptul ca Gabriel Liiceanu nu este nici pe departe luptatorul anti-comunist care si-a riscat viata pentru o idee, ci a fost un profitor al regimului ceausist, beneficiind de plecari peste hotare, evident cu acordul Securitatii, nu a murit de foame si nici nu a stat la bulau, asa cum a fost cazul dizidentului Gheorghe Ursu, omorat pentru convingerile lui politice.
Dupa ce in urma cu aproape doua decenii a publicat al lui “Apel catre lichele”, Gabriel Liiceanu revine cu “Din nou despre lichele” in varianta online a ziarului “Cotidianul”. Aceasta reapelare la constiinta lichelelor m-a plictisit enorm! Ceea ce unii au numit drept “un text genial”, “un text cutremurator”, nu este decat latratul la luna al unui câine prea fricos sâ muşte concret pe cineva. Pe formula “se stiu ei care-s nesimtitii ce au jucat fotbal in clasa, asa ca, sa iasa singuri afara!”, Gabriel Liiceanu nu face decat sa dea noi valente filosofice cuvantului lichea: “Cred că am dat o nouă demnitate cuvântului „lichea“ în limba română. Am luat cuvântul acesta de pe stradă şi, scoţându-l din banalitatea injuriei, l-am îmbrăcat în hainele Istoriei, i-am dat un sens hermeneutic şi, astfel, un prestigiu pe care nu-l avea.” Si atat! Parca o si vad pe Coana Mita, ce vinde branzeturi la colt de strada, gandindu-se la sensul adanc, hermeneutic, cand il face lichea pe militianul devenit politist, care i-a luat taxa de protectie pentru comert ilegal pe spatiul public.
Fii barbat, domn’ filozof, iesi la bataie, numeste lichelele, acuza concret, nu te lansa doar in diatribe generaliste care nu impresioneaza decat soarecii de biblioteca si cocoanele frantuzite. Si eu pot scrie un “Apel catre impostori”, care poate fi chiar teza mea de doctorat, doar plagiindu-ti lucrarea, dar cum ar ajuta asta la asanarea morala a societatii romanesti? Mai bine procedezi cum a facut unul, Roncea, care a acuzat un ilustru carturar de impostura, dar probabil te temi de procese, ca doar nu ne-am nascut toti cu sange in instalatie!
Chiar daca am fost oarecum critic fata de textul dl.Gabriel Liiceanu, totusi nu ma pot alatura parerilor unui Ion Iliescu, Nicolae Vacaroiu sau Ilie Merce. Daca eu am dreptul moral de a-l critica si de a cere mai mult de la discipolul lui Constantin Noica, mai sus pomenitii politicieni, nu au nici un drept! Tatal tuturor lichelelor, Ion Iliescu, ar trebui sa sta la racoare, nu sa bantaie lumea politica romaneasca!
pe aceeasi tema: Reacţii la “Din nou despre lichele” , Liiceanu isi justifica al lui “Din nou despre lichele”
Filed under: Cotcodaceli spirituale | Tagged: Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, lichele
De data asta nu cred ca a mai fost vorba despre un apel catre lichele ci catre o societate care trebuie sa iasa din “insuficienta renala cronica” in care este de 18 ani si sa excrete aceste lichele. Cat despre ce lichele este vorba, nici nu a fost nevoie sa fie nominalizate: s-au expus singure prin reactiile pe care le-au avut la aces text.
Societatea romana e bolnava, intr-adevar, dar pentru a avea sanse de vindecare, trebuie sa numim boala, pentru a gasi remediile corespunzatoare.
Cred ca nu ti-ar place sa te duci la un consult si medicul sa-ti spuna doar ca esti bolnav, dar sa-ti dea mai multe amanunte… Sa faci apel la constiinta unora care nu au asa ceva, te umple de ridicol.
Liiceanu este asemenea unuia care aflat in aceeasi barca cu vaslasii, desi ar putea sa traga la rame, nu face altceva decat sa le strige vorbe de incurajare, dar fara sa puna efectiv osul la treaba.
Sa nu ne facem idoli din oameni care sunt departe de modelul Hristic.
Vad ca toata lumea sufera de o nevoie acuta de pretexte care-mi inspira mila. Schimba in vreun fel dimensiunea jafului si a tragediei din politica / societatea romaneasca faptul ca Liiceanu si Plesu sunt masoni? Acum ca am aflat ca nici ei nu sunt tocmai usa de biserica, putem sa nu ne mai gandim ca puterea se imparte intre aceeasi securisti si comunisti de 20 de ani, ca s-au succedat nu-stiu-cate guverne si regimuri pretins democrate care n-au facut altceva decat sa jefuiasca, ca suntem rusinea europei, ratusca cea urata primita in scarba in UE ca sa aiba vesticii unde sa-si vanda alimentele modificate genetic.
Bravo, nene, halal “independenta democratica”. Textul lui Liiceanu e un text si-atat, transmite o idee, care idee isi are validitatea independenta de emitatorul ei. Sigur, poate sa nu fie foarte credibil un Liiceanu suspect de ipocrizie, dar cred ca toata lumea vede lucrurile la fel ca si el, doar ca inca n-au depasit varsta de 7 ani la care inca functiona eternul “Doamna, Doamna, da’ si Ionel a jucat fotbal, pe el de ce nu-l dati afara?!”.
Mesajul nu era adresat lichelelor, ci celor care privesc pasivi la talharia orchestrata de lichele in ultimii 20 de ani. Celor care cauta scuze, explicatii si pe care ii freaca grija de capra vecinului. Daca incerci sa escamotezi ceea ce e evident pentru majoritatea oamenilor din tara asta doar pentru ca si Liiceanu are tarele si minusurile lui, ca toti oamenii, dealtfel, esti mai penibil decat iti imaginezi.
Fiecare isi are momentele lui de penibilitate, inclusiv tu, dar asta nu schimba cu nimic datele problemei.
E foarte usor sa reunesti intr-un concept toate frustrarile adunate de-a lungul anilor si sa vorbesti de la catedra impotriva lui, dar greu e sa ai curajul sa nominalizezi, sa te implici pentru in lupta politica, sa-ti asumi sarcini care te pot costa viata. Din pacate, si istoria perioadei concentrationiste comuniste a dovedit-o din plin, intelectualii romani, cu exceptiile de rigoare, sunt doar buni de gura si atat! Cand e vorba sa iasa la lupta, la bataie, dau inapoi ca niste muieri fricoase, iar cand dau de greu tradeaza, fac stanga imprejur!
Pentru mine Liiceanu e ce a fost Mona Musca pentru el, adica o mare dezamagire! Liiceanu e doar un om citit si atat! Rupe-l de mediul sau, trimite-l in pustie si ai sa vezi cate parale face! Unul ca el reprezinta un reper pentru romani? Pai in comparatie cu alde Liiceanu, Patapievici sau a altor “intelectuali” adunati in jurul GDS-ului, Tutea era Dumnezeu. Ala OM, ala reper!
Citindu-ti comentariul nu mi-am putut opri un zambet de compatimire, pai prin modul de a-l apara pe Liiceanu, ascunzindu-te in spatele unei porecle, nu faci altceva decat sa te incadrezi in aceeasi categorie laşă de lătrăi si aplaudaci din care face parte si sus-numitul. Eu iti inteleg impertinenta limbajului, caci fiecare dintre noi isi apara stapanul cu patima, dar asta nu te scuteste sa dai dovada de cei 7 ani de-acasa de care ma acuzi pe mine ca nu-i am! La urma urmelor, esti oaspete pe blogul meu, si bunul-simt iti cere sa fi respectos, dar te-ai gasit, intr-o lume virtuala, multi viteji si lipsiti de bun simt se arata!