Parafrazându-l pe (ş)Tucă: despre cotoioşii lui Felix

Cei mai mulţi dintre ei s-au angajat la trustul lui Felix ca să facă şi ei ceva, neînţeleşi, dar mai ales frustraţi, s-au lăsat duşi de modă, de trend, ca nişte mici servitori ai globalizării, umili şi gata să sară de gîtul primului concept care să-i scoată din anonimat, arată ca nişte arătări scoase pentru întîia oară la lumină, cu poze care vor să-i înfăţişeze fie sexy, fie intelectuali, cotoiosii lui Felix motanescu nu sînt altceva decît nişte rîme care au ieşit la suprafaţă fără să aibă ceva de spus, gata să inunde spaţiul cu banalităţi şi originalităţi ştiute şi vehiculate de toată lumea, un fel de masturbare comună, dar vîndută pe afiş ca un mic secret care ne va schimba filozofia de viaţă, fără inspiraţie şi fără talent, cei mai mulţi dintre ei, ca să nu zic toţi, se cred victime ale sistemului, cînd, de fapt, nu sînt altceva decît nişte victime ale incompetenţei proprii, nişte onanişti ca toţi onaniştii care se ascund la adăpostul anonimatului şi îi comentează pe alţii doar că pe ei îi apără poza studiată, poza care ţine loc şi de cuvinte, şi de idei, şi de imaginaţie, cotoiosii ca să fie cotoiosi, cotoiosi ca să fie şi ei ceva, cotoiosi ca să nu fie nimic, cotoiosi de dragul de a se întoarce şi ei de undeva şi de a pleca în altă parte, cotoiosi ca să se ascundă de ei şi să-i vadă ceilalţi, cotoiosi ca să nu li se vadă sufletul mic şi ego-ul mare, cotoiosi de teama de a nu mai sta doar cu ei, ei cu ei, cotoiosi ca să epateze, să impresioneze, cotoiosi ca să se gudure pe langa Felix, cotoiosi doar ca să scape de rosul pe dinăuntru al meschinăriei, cotoiosi. Cei mai mulţi dintre ei care n-au avut niciodată nimic de spus, cotoiosi pentru nimeni, cotoiosi între ei, cotoiosi pentru ei, cotoiosi ca să nu li se vadă caracterul, cotoiosi plutind undeva între discreţia şi indiscreţia lumii, cotoiosi la discreţia tuturor, cotoiosi la discreţie, cotoiosi la kilogram, cotoiosi la borcan, cotoiosi la cutie, cotoiosi la legătură, cotoiosi plutind în deriva propriilor conştiinţe, sperînd că într-o bună zi o să răsară soarele şi peste trustul lor fără să ştie că ce e trust ca trustul trece, iar soarele răsare doar să aducă lumină şi niciodată glorie…

Si uite asa, am scris un “editorial”, intocmai cum fac cotoiosii lui Felix, cu exceptiile de rigoare, fara prea mare efort, fara sa vin cu vreo idee noua, fara talent, fara sa fi surprins vreun adevar ascuns, numai modificand pe ici, pe colo facatura mercenarului cotoios al lui Felix.

P.S. Am citit de curand cateva editoriale de-ale lui Tuca, nimic impresionant, nimic surprinzator, pe langa el, multi bloggeri sunt scriitori cu adevarat talentati, pe care eu ii citesc cu placere, chiar daca unele puncte de vedere exprimate de ei imi deranjeaza universul meu ideatic.

Pe aceeasi tema: Să-l scoatem pe Marius Tucă din anonimat. Cine e Marius Tucă?