160 de ani de la Marea Adunare Naţională de la Blaj
La 3 mai se împlinesc 160 de ani de la Marea Adunare Naţională de la Blaj, pe Câmpia Libertăţii, în cadrul căreia românii ardeleni au adoptat programul Revoluţiei Române din Transilvania: “Petiţiunea Naţională”.
La Marea Adunare Naţională de la Blaj, din 1848, au participat circa 100.000 de români de pe întregul teritoriu al Transilvaniei. Potrivit aprecierii învăţatului sas Stephan Ludwig Roth, inimile ardelenilor au început să bată puternic, la unison, cu inimile româneşti de la Bucureşti şi Iaşi.
“Ardealul nu mai este Ardeal, ci România”. Avram Iancu se adresa participanţilor spunând: “Uitaţi-vă pe câmp, românilor suntem mulţi ca cucuruzul brazilor, suntem mulţi şi tari”.
În primele ore ale dimineţii de 3/15 mai 1848 a avut loc ceremonialul de constituire a Adunării Naţionale: alegerea celor doi preşedinţi – Andrei Şaguna şi Ioan Lemeni, episcopii ortodox, respectiv unit. A doua zi, Adunarea a adoptat “Petiţia Naţională”, program al Revoluţiei Române din Transilvania: “Naţiunea română, răzimată pe principiul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, pretinde indipendinţa sa naţională în respectul politic ca să figureze în numele său ca naţiune română, să-şi aibă reprezentanţii săi la dieta ţării în proporţie cu numărul său, să-şi aibă dregătorii săi în toate ramurile administrative, judecătoreşti şi militare în aceeaşi proporţiune, să se servească cu limba sa în toate trebile ce se ating de dânsa, atât în legislaţiune, cât şi în administraţiune. Ea pretinde în tot anul o adunare naţională generală”.
Programul cuprindea şi alte obiective: independenţa Bisericilor româneşti, ortodoxă şi greco-catolică, restabilirea Mitropoliei române, libertatea industrială şi comercială, desfiinţarea cenzurii, libertatea personală şi a întrunirilor ş.a. Un loc aparte l-a ocupat problema agrară: “Naţiunea română ajunsă la conştiinţa drepturilor individuale cere fără întârziere desfiinţarea de iobăgie fără nici o despăgubire din partea ţăranilor iobagi…”.
Articolul final al Petiţiei Naţionale sublinia poziţia românilor faţă de dorinţa maghiarilor de a alipi Transilvania la Ungaria: “Naţiunea română cere ca naţiunile conlocuitoare nicicum să nu ia la desbatere causa uniunii Transilvaniei cu Ungaria, până când naţiunea română nu va fi naţiune constitută şi organisată cu vot deliberativ şi decisiv, representată în Camera legislativă; iar, din contră, dacă dieta Transilvaniei ar voi totuşi a se slobozi la pertractarea aceleaiaşi uniuni de noi fără noi, atunci naţiunea română protestează cu solemnitate”.
Adunarea de la Blaj a contribuit decisiv la desăvârşirea programului revoluţionar comun al tuturor românilor.
sursa: ROMPRES
