Orbirea sectantilor si vederea lui Dumnezeu

Incerc sa-mi reamintesc ce am simtit in urma cu 8 ani cand am trait experienta unirii mistice cu Dumnezeu, dar nu reusesc decat niste simple impresii, niste reproduceri slabe, niste imagini amagitoare in comparatie cu trairea efectiva a vederii lui Dumnezeu cel Viu. De fapt, nici nu exista comparatie intre simplele sintaminte legate de El si trairea in El.

Tot butonand, imi mai arunc ochii la predicile unor pastori sectanti de pe diverse calale tv romanesti, cu cat “patos” vorbesc despre Dumnezeu, cu cata convingere iluzorie cauta sa atraga sau sa intareasca, dupa caz, sufletele slabe. Nu am cum sa nu ma intreb cum de poate cineva vorbi in cunostinta de cauza despre Dumnezeu fara sa-L fi cunoscut? Cum poate cineva intelege ce e cu adevarat Dumnezeu fara sa fi avut experienta unirii cu El? Nu exista cuvinte pentru a descrie orbirea celor care vorbesc despre cel ce e Alfa si Omega fara sa-L fi vazut!

Citesti Biblia, si dintr-o data niste cuvinte sau niste fraze iti dau impresaia ca ai descoperit adevaratul mesaj al Cartii Sfinte, ca ai priceput care e credinta crestina cea adevarata, ca L-ai inteles pe Dumnezeu. In Biblie sunt scrise multe, si practic fiecare cititor poate sa dea propria lui interpretare celor citite. De asemenea, in Biblie exista contradictii aparente, ce-l pot pune in dificultate pe cel neavizat. Toate curentele crestine au pretentia ca au ca sursa a credintei lor Cartea Cartilor, si totusi credinta lor e diferita, vorba aia: “cate case, atatea obiceiuri”.

Daca eu, care L-am vazut pe Dumnezeu, nu am patruns toate intelesurile cele tainice ale Bibliei, cum poate cineva, oricat de inteligent si de savant ar fi, sa le patrunda? Cum poate fi cineva atat de orb incat sa creada ca e de ajuns sa citesti niste cuvinte pentru a-L intelege si cunoaste pe Dumnezeu? Reiterez ce am mai spus si cu alta ocazie, Dumnezeu e duh, si El se adreseaza omului duhovnicesc, si doar acela poate intelege Cuvintele Lui. Cat sa fi de prost pentru a pretinde ca poti pricepe tu, om trupesc, tainele cele necuprinse cu mintea omeneasca, fara a regasi mai intai unitatea fiintiala a omului adamic? Dar pentru a regasi aceasta unitate fiintiala trebuie sa ai o calauza, un indrumator, un traitor al lui Dumnezeu, care sa te calauzeasca pas cu pas. Eu sunt un norocos, deoarece am gasit singur drumul catre El (e vorba de calea spre Tronul Lui, ce se afla in launtrul omului; in fapt, e ultima granita a fiintei umane), dar ca mine sunt putini, si cel ce se avanta singur va patii intocmai ca Icar, deci atentie! Cititi Marturiile mele pentru a vedea o parte din pericolele ce-l paste pe neofit!

Sa nu intelegeti din cele de mai sus ca sunt un sfant, ci doar faptul ca odata L-am vazut pe Dumnezeu in inima mea cu ochii mintii, asa cum vad monitorul cu ochii fizici. Aceasta experienta a fost o traire constienta, totala, absoluta, si nu o inchipuire, asa cum este cea pe care am incercat sa v-o descriu la inceputul articolului.