O poveste cu un brahman si patru oameni sireti:
Sosind vremea ploilor, a sosit si vremea jerfelor aduse zeilor. Si, iaca, a cumparat un brahman o caprita alba, a luat-o pe umeri si a pornit catre un templu departat, in care credinciosii-i imbunau cu jertfe pe zei.
Si, cum mergea el asa catre templu, l-au zarit patru sarantoci flamanzi, sireti nevoie mare. Si-au zis ei ca n-ar fi rau sa-i ia brahmanului caprita cea alba, s-o vanda si sa se aleaga cu un pranz imbelsugat, in schimbul banilor luati pe capra.
Punandu-si deci una ca asta in minte, au luat-o cei patru sireti pe carari ocolite, l-au ajuns din urma pe brahman, iar unul dintre ei i-a iesit in intampinare. Daca a ajuns in dreptul brahmanului, cel dintai siret s-a oprit si l-a intrebat:
- O, cinstite parinte, incotro cu povara asta?
I-a raspuns brahmasnul, maret:
- Catre un templu departat, ca s-o inchin zeilor. Atunci siretul s-a prefacut mirat si-a strigat:
- E cu putinta oare sa jertfesti un caine baltat? Vezi sa nu starnesti impotriva-ti mania zeului!
“E nebun de-a binelea” - si-a zis brathmanul si a grait cu blandete:
- Esti bolnav, prietene, si de aia iei capra asta alba drept un caine baltat. Du-te acasa si cheama vraciul.
Siretul i-a raspuns atunci cu zambetul pe buze:
- Eu, domnul meu, am spus ce vad. Du-te, si mila zeului sa-ti ierte faradelegea …
Si, despartindu-se, a apucat fiecare pe un alt drum.
Nici n-a avut brahmanul vreme sa spuna o rugaciune, ca al doilea siret i-a si iesit in intampinare. Iar cand a ajuns in dreptul lui, s-a prefacut inspaimantat si a grait:
- O, vai si-amar de tine! Pentru ce duci pe umeri o vitica neagra, moarta? Ai uitat ca zeii ne opresc sa tulburam linistea trupurilor moarte?… Un an intreg va trebui sa te rogi ca sa te cureti de pacartul asta!
De data asta s-a maniat brahmanul si a zis:
- Pentru ce, o, prostanacule, numesti vitea neagra, si inca moarta, o capra alba?
Linistit, siretul i-a raspuns:
- Nu te mania, preacinstite! Daca vrei sa numesti capra alba o vitica neagra , ma rog, fie. Gandeste-te insa la mania zeului, caruia vrei sa-i jertfesti o vitica moarta…
La asta brahmanul n-a mai raspuns nimic, ci , ingandurat, a pornit inainte. Dar cel de-al treilea siret i-a taiat curand drumul. Ridicand mainile la cer, siretul a intrebat:
- Ce te-a facut sa-l duci pe umar pe magarul asta sur?
Auzind una ca asta, a lasat brahmanul capra la pamant, s-a frecat bine-bine la ochi, apoi si-a laut iarasi povara pe umeri si din nou a pornit inainte, fara a mai scoate o vorba.
Dar cel de-al patrulea siret i-a iesit acum inainte si-a strigat:
Esti oare in toate mintile? Cum de duci la templu o starpitura de sacal roscat? Oare nu te temi de mania zeului?
Si, graind asa, s-a ascuns siretul intr-un crang din apropiere.
Dar de data asta brahmanul nu s-a mai putut stapani. A zvarlit capra cat colo si-a strigat:
- Asta nu e capra , ci varcolac blestemat! Din clipa-n clipa se preface intr-alta dihanie!
Si, lasand capra in mijlocul drumului, cuprins de groaza, brahmanul s-a grabit s-o ia catre casa.
Dar capra n-a ramas multa vreme acolo. Cei patru sireti au vandut-o cat ai bate din palme si, cu banii primiti au mancat si ei, pentru intaia oara dupa cine stie cate zile, pe saturate.
Citind povestea de mai sus, ne dam seama ca nu intotdeauna cand mai multi iti zic ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci, deoarece poti fi victima unui complot, a unei manipulari ordinare. Zilele trecute am vazut transpunerea povestii de mai sus pe pelicula cinematografica. E vorba de filmul “36 Hours” (1965), in care Maiorul Jefferson (James Garner), un agent secret care a luptat în cel de-al doilea război mondial, se trezeşte pe patul unui spital, suferind de amnezie totală. Nici chiar de Anna (Eva Marie Saint), despre care doctorul i-a spus că îi e soţie, nu-şi aminteşte. Dar lucrurile nu sunt aşa cum vrea lumea să i le prezinte. Doctorul nu e doctor, Anna nu e soţia lui, spitalul nu e american şi nici războiul nu s-a terminat. Toata aceasta mascarada avand rolul de a-l determinat pe spionul englez sa dezvaluie nemtilor, de buna voie, locul debarcarii trupelor aliate. Toti protagonistii acestei manipularii vorbeau, desi germani, engleza, chiar si in particular, atunci cand maiorul nu era de fata, iar cine facea greseala de a scapa o boaba de germana, il pastea Curtea martiala!
Filed under: Cotcodaceli spirituale | Tagged: Proverbe, minciuni, Manipulare, persuasiune, Mistere, Film, war, razboi, viclesug, viclenie, poveste, basm, invatatura, brahman, nemti, agent secret, debarcare, Normandia
