Este România buricul pământului? (1)
Mai inainte de a raspunde la aceasta intrebare e nevoie de a face niste remarci preliminare si de bun simt care ne vor ajuta sa gandim mai bine perspectiva din care analizam aceasta chestiune. Experienta ne invata ca nu trebuie sa ne luam dupa aparente, deoarece ele ne pot insela, iar lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi, omul putand cadea foarte usor in excese, iar o vedere obiectiva asupra unui lucru este de cele mai multe ori imposibila daca cel care analizeaza nu se distanteaza suficient de mult pentru a avea o vedere de ansamblu, dar in acelasi timp sa nu pierda din vedere amanuntele.
Realitatea se compune din doua lumi: o lume vazuta si o lume nevazuta. Lumea vazuta este o lume fizica, materiala, si poate fi investigata prin intermediul simturilor exterioare, in timp ce lumea nevazuta ochilor fizici este o lume interioara, spirituala, ce poate fi analizata prin intermediul simturilor interioare, cea care analizeaza ramanand in ambele cazuri mintea umana. Intre cele doua lumi exista o stransa interdependenta si interactiune. Pentru a surprinde realitatea asa cum este ea trebuie sa ai vederea limpede si sa nu fie impedicata de prejudecati, stereotipuri, preconceptii, automatisme mentale, boli fizice sau psihice, partizanate, interese, conflicte interioare, ganduri parazitare, tensiuni, nelinisti, angoase, etc. A fi obiectiv, a judeca drept, e apanajul celor putini, al celor care si-au invins voia proprie, care si-au ucis egoul, care si-au suprimat patimile. Fara acest deziderat a vorbi despre obiectivitate e un non-sens, o auto-iluzionare si o inselare.
(va urma)
